CRIMĂGÂNDITUL

Dependent de muncă

2012-01-28T09:17:00.002+02:00

Începe munca la ora 6 şi termină la 3 dimineaţa. Lucrează de mai bine de doi ani într-o companie din Big Four. Ştie că o să mai reziste cel mult un an la acelaşi loc de muncă. După 3 ani, majoritatea angajaţilor îşi dau demisia. Sau mor, aşa cum s-a mai întâmplat! Supravieţuitorii acestui ritm de muncă au devenit dependenţi de droguri legale şi singurul lor scop în viaţă e să aibă mai mult timp pentru odihnă. MONEY.ro vă prezintă mărturia şocantă a unei tinere care lucrează la una dintre cele patru multinaţionale de audit active pe piaţa românească.

E oficial. O companie din patru îşi exploatează angajaţii cu muncă peste program şi în weekend

Trebuie să treacă perioada de 2 ani ca să îţi permiţi să poţi să alegi. Rezişti cu sticla de cola, cu calciu în venă şi cu mult Supradyn, spune N.C.

Cum arată o zi de muncă?

2 ore de somn pe noapte, 6 (n.red.-ore) în weekend, 2 pachete de ţigări pe zi. E doar un exemplu. Dacă ai ajunge la noi, în open space (n.red. birou), să vezi oamenii, te-ai speria. Arăţi groaznic, nu mai ai chef să ieşi din casă, şi ceilalţi îţi semnalează asta! Întrebarea de la sfârşitul zilei: oare merită?

Când a devenit copleşitoare munca?

E ca un antrenament ce îţi intră în sânge. Simţi o oboseală acută, dar eşti obişnuit cu starea asta. În primul an a fost foarte greu să ma obişnuiesc cu programul, atunci am simţit pentru prima oară senzaţia de extenuare dusă la extrem, iar în anul 2 începuse să îmi intre în ritm. Dacă poţi să spui că ăsta e un ritm. Am avut o colegă care s-a internat în spital din cauza asta, probleme grave cu stomacul, tot din cauza oboselii, dar ea lucra foarte mult. Eu plecam la 1-2 noaptea, ea încă mai rămânea la birou.

Muncă la foc continuu

Perioada cea mai aglomerată e între ianuarie şi iunie, iulie. E perioada criminală în care lucrezi şi 24 de ore şi tot nu e destul. Trebuia să mă trezesc în fiecare zi la ora 6, venea taxiul şi mă lua, stăteam la client până pe la 6-7 seara, până când terminau ei programul de muncă, până ajungeam înapoi la birou se făcea 8 seara, stăteam acolo până la 12-1, mă apuca şi 3 dimineaţa, veneam acasă, şi aşa am ţinut-o cam două săptămâni. Fără nicio pauză, la foc continuu. Asta a fost dintotdeauna, nu doar înainte de criză.

Tu câte ore dormi, în medie, pe noapte?

În medie 4-5 ore. Programul ăsta e timp de 2 ani de zile.

Azi e sâmbătă...Ce faci de obicei sâmbăta?

Sâmbăta îţi rămâne liberă ca să dormi, să mai faci cumpărături, dacă apuci, eu în principiu nu mai apuc, pentru că nu mai îmi pasă, există magazinul de la colţ. Iar duminica începi să intri în fibrilaţii, te gândeşti că mâine e luni şi nu am terminat (n.red. munca). În principiu, munca pe un client se face de luni până vineri, dar nu se întâmplă niciodată să termini. Decât în cazuri excepţionale, în care s-au bugetat mai multe ore decât ar fi fost necesar. Mi s-a întâmplat o singură dată să fie un client pe care să ştiu sigur că l-am terminat vineri seara. Dar anul ăsta, fiecare duminică înseamnă muncă de la 10 până la 3-4 dimineaţa. Şi te trezeşti lunea foarte obosit.

De ce nu pleci de acolo?

O să mă gândesc la asta în iunie, după ce se termină şi anul ăsta, pentru că acum nu ai timp să cauţi, nu ai timp să mergi la interviuri, e foarte dificil când ai un client şi toate ard, eşti acolo în focuri, trebuie să dai peste o persoană foarte binevoitoare care să accepte: fie, du-te! Dar dacă o să fie mai rău? Trebuie să fii sigur că pleci undeva unde să ştii că o să şi merite.

La un moment dat am făcut o boală acută ce a necesitat intervenţie chirurgicală urgentă. Eram la client, mi-era rău, dar eu am crezut că am făcut o indigestie. Şi seara acasă am zis să mai lucrez un pic. Îmi intrase în sânge. Să mai deschid laptopul şi să mai lucrez câteva ore, şi atunci am simţit, am mers de urgenţă la spital, m-au operat în noaptea aia. A doua zi dimineaţa, nici bine nu mă trezisem din anestezie, că mă sună seniorul şi îmi spune: nu ai făcut nimic! ce s-a întâmplat? „Ştii, acum m-am trezit din anestezie, sunt la spital” zic eu. „Păi şi nu avut timp să lucrezi?” Îşi imagina că trebuia să lucrez înainte să mi se facă rău. „Timp mort. Până la spital ai stat degeaba”. Este o plantaţie de sclavi cu machiaj capitalist.

Ai vorbit cinstit cu şeful tău despre programul de lucru?

Dar nu îi interesează, fiindcă nimeni nu e de neînlocuit. Şi te înlocuiesc imediat şi îţi spun: ok, nu faci faţă? noi nu te ţinem cu forţa. Pleacă! Vina e a ta! Cine ar fi putut să ia o decizie concret era partenerul. De obicei partenerul era din străinătate. Şi pe el nu-l interesa ce faci, care e problema ta, şi ca un bulgăre de zăpadă...venea presiune de la partener care punea presiune pe manageri, ei pe seniori şi tot aşa.

Ne plângeam noi între noi, şi cam atât. Dar nu te ajuta nimeni cu nimic. Tot tu trebuia să îţi faci treaba. Tu erai responsabil cu toată munca.

Dar oamenii din anturanjul tău, cei care nu lucrează “în sistem”, te înţeleg?

Cu lumea din afara sistemului nu prea mai comunici, nu prea ai timp să ieşi, numai cu oamenii cu acelaşi program cu tine şi cu care te sincronizezi. Ştii deja povestea pe dinafară, şi când vii să vorbeşti despre asta unui om care nu ştie cum e, realizezi că că poate nu e foarte bine şi că poate e un stimul să iei o decizie radicală. Să pleci şi atât.

Când ţi-ai pus problema demisiei în mod categoric?

Din primul an, de când am început să fac over time (ore suplimentare, n.red.) serios, din aprilie-mai, începi să îţi spui întrebări. Grave! Şi de atunci, pe fiecare dintre noi ne bate gândul să ne dăm demisia. În fiecare luni aceeaşi dilemă. Nu mai pot.

Când nu mai poţi şi nu mai vrei, simţi tu că pentru tine experienţa s-a terminat, începi să cauţi în altă parte. Nu poţi să spui, gata! Azi îmi dau demisia. Ţine şi de siguranţa fiecărui om, nu vreau să rămân pe drumuri.

În afară de zilele de concediu din vară, mai ai timp liber să te refaci?

Se dau examene în mai, începutul lui iunie şi în principiu atunci se şi termină ce înseamnă dead-line-uri foarte stricte. Ţi se acordă două zile înainte de fiecare examen. Oamenii aşteaptă să ajungă la examene ca să doarmă. Iar alt timp liber mai sunt cursurile. Pentru fiecare examen participi la nişte cursuri, sunt 5 zile în care nu ai clienţi, nu ai nimic. Acum le-au comasat, în august, atunci nu sunt clienţi.

Dar măcar îţi poţi lua cele 21 de zile de concediu..

Mă gândeam cu groază cum ar fi să îţi spună că nu mai poţi să iei concediu, toată lumea a plecat în concediu şi tu eşti singura care a rămas. Şi nici nu poţi să faci nimic. După trei ani şi chiar în anul trei, poţi claca în orice moment. Foarte mulţi dintre noi au certitudinea că dacă au trecut prin asta pot să treacă prin orice.

Dar dacă ai o urgenţă? Poţi obţine înţelegere de la şef să pleci ca să rezolvi problema?

Dacă ai o urgenţă, poţi să pleci pentru o oră, maxim două. Am plecat, dar după asta trebuie să recuperezi. O oră, nu mai mult de atât. Trebuie să fii foarte bolnav, cu perfuzii, cred că aşa te-ar crede!

Dar în perioadele mai relaxate ai mai mers la interviuri de angajare?

Da. Şi la interviuri mă întrebau de ce am plecat din companie. Volumul de muncă, am spus. ”Şi totuşi, nu îţi pare rău că nu ai stat mai mult?” mă întreabă. “Nu!”, am răspuns! Lumea nu înţelege.

Vorbim de angajatori...

Da. “De ce ai venit la noi? De la un jucător mare?” mă întreabă. „Înseamnă că ceva s-a întâmplat, înseamnă că nu ai plecat de acolo în condiţii foarte bune, ai venit la noi, dar poate nu te vom primi, pentru că cine ştie ce s-a întâmplat acolo”. “Cum adică lucrai peste program? Păi şi dacă la noi o să se întâmple să lucrezi peste program?”
Se ştie că se lucrează mult, mi se pare aberant că tocmai angajatorul pune întrebări din astea. Stai puţin, am şi eu dreptul la viaţă! De asta plec.

Cum se recrutează la voi? Ce fel de oameni caută?

Se orientează către oameni care au făcut lucruri peste măsură. Nu numai facultatea, au fost şi în organizaţii, au şi lucrat în acelaşi timp, oameni care pot să facă mai mult decât restul şi decât cere, legal, contractul de muncă.

Când te-ai angajat, ce variantă declarativă ţi-au livrat angajatorii despre programul de lucru?

Ştii că se lucrează cam mult, dar apoi îţi băgau în faţă renumele şi ce oportunităţi o să ai. Dacă rezişti, o să fie bine. Ca să poţi să faci ceva, stai, închizi ochii şi mergi mai departe. Stai un an, doi, cât îţi trebuie şi apoi majoritatea pleacă. După vreo trei ani toată lumea pleacă. Îmi spuneau că o să fie şi deplasări, nu am soţ, nu am copil, sunt ok cu deplasările. Dar şi deplasările deveneau la un moment dat o povară. Nu făceai altceva decât că te trezeai dimineaţa, mergeai la client, stăteai acolo, apoi veneai seara de la client şi lucrai mai departe. Doar că nu dormeai în patul tău. “Beneficiam” de un pat un pic mai mare.

Altfel, ei nu au fost foarte expliciţi în privinţa programului de muncă?

Au spus că se lucreză mult, în sensul de mai mult de opt ore. Dar nu au zis ce înseamnă mult. Că se face over time (n.red. ore suplimentare). Punct.
În primul an se plăteau. Dar era foarte greu să accepte managerul acel over time, fiindcă tu, punându-ţi orele de over time, automat bugetul pe clientul respectiv sărea în aer, şi nu le mai ieşeau lor calculele. Erau acceptate, dar nu le aprobau managerii. Se întâmpla foarte rar să le aprobe. În anul al doilea, au schimbat politica şi au zis că mai bine transformă orele suplimentare în zile libere. Dar zilele libere puteai să le iei în vară, după busy season, nu când vrei tu! Ci doar când nu mai aveai de lucru. Dar chiar şi aşa, foarte greu se acceptau. Tot pe motivul ăsta, puneai mai multe ore, automat bugetul pe clientul respectiv urca şi nu mai ieşea la profit.

Şi a venit criza. Au făcut concedieri? Spuneai că oricum e foarte multă muncă..

Părea imposibil să dea afară. Şi aşa, volumul de muncă era foarte mare şi cine o să-l acopere? Totuşi, de când a început criza am pierdut mulţi clienţi şi mulţi oameni. Criza a venit cu costuri tăiate, şi asta înseamnă în primul rând salarii. Au dat afară oameni, după care oamenii au început să plece singuri. Au venit clienţi noi, mai mici, dar pe care tot trebuie să îi onorezi. Şi atunci volumul de muncă e mai mare.

În multe cazuri s-a ajuns la concluzia că oamenii nu erau potriviţi pentru job. După 7 ani de muncă în companie. S-a invocat nepotrivirea între profilul angajatorului şi al angajatului. Prin urmare, decizia de a renunţa la un angajat e “un bine” reciproc avantajos.

De pe ce poziţii au fost concediaţi?

Când au început “să scuture”, au început de sus. “Semnează-ţi demisia, pentru că oricum te dăm afară!”. A fost un proces urât. Fiecare era sunat şi chemat. Eram la birou când se întâmpla asta şi când începeau să sune telefoanele în birou ţi se oprea respiraţia. Acum au rămas fără oameni şi angajează. Au plecat foarte mulţi şi din toate poziţiile.

De ce nu ai plecat şi tu?

Dacă ai avea siguranţa că mâine te angajează cineva şi vine şi îţi pune contractul de muncă în faţă şi spune hai la mine să munceşti pe mai mulţi bani.... Nimeni nu pleacă pe acelaşi salariu. Toată lumea vrea mai mult. Toţi foştii noştri colegi care lucrează în altă parte au salarii mai mari decât noi, adică un post unde nu au la fel de mult de lucru şi salarii mai mari.

Câţi dintre cei care au fost constrânşi să îşi semneze demisia şi-au găsit de lucru în ultimul an?

Aproape toţi care au plecat s-au reangajat. Erau juniori, dar anul 2 de juniorat, vorbim de oameni care nu fost promovaţi.

Cum ai perceput compania înainte să te angajezi?

Când m-am angajat aici, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Trei ani la rând mi-am dorit să ajung aici. Ziceam: la pensie ies de aici! Trei ani însă e maximul la care poţi rezista. Din moment ce ai stat trei ani, ai prins rădăcini, ai intrat în sistem, nu prea îţi mai vine să ieşi. Dacă rezişti.

Peste 50% dintre angajaţii români fac zilnic ore suplimentare, în timp ce alţi 12.67% fac ore suplimentare de cel puţin două ori pe săptămână, potrivit unui studiu al companiei de recrutare online Myjob.

Raluca Stroescu (31 de ani), manager de audit la Ernst & Young, a murit în 2007, cazul ei dezvăluind opiniei publice condiţiile în care se lucrează în unele dintre multinaţionalele care activează în România. Femeia muncea, de câteva săptămâni, circa 100 de ore pe săptămînă şi avea parte de doar 4-5 ore de somn pe noapte.

Deposedarea averii populației prin comunism și apoi prin capitalism

2012-01-22T10:26:00.003+02:00

Flacăra violetă

2012-01-22T10:10:00.003+02:00

Flacăra violetă (flacăra violet) este un concept provenit din esoterism și artele marțiale. Flacăra violetă a devenit un concept intens mediatizat în România, începând cu anul 2010, în contextul în care politicienii români fac apel la diverse tehnici paranormale, care, cred ei, îi ajută la obținerea de voturi, provoacă insuccese adversarilor, ajută la menținerea stării de sănătate, și de asemenea îi protejează de „atacuri” paranormale. Președintele României, Traian Băsescu, și-a angajat un parapshiholog - Aliodor Manolea - în preajma alegerilor din 2009, pentru a-l susține utilizând tehnici ezorterice legate de flacăra violet. Acesta lucrase anterior pentru contracandidatul său, Mircea Geoană.

Meditația cu flacăra violetă este o tehnică de meditație folosită în medicina alternativă și complementară, cu scopul de a lucra asupra câmpurilor energetice, armonizându-le, tehnică folosită pentru a ajuta la redobândirea sănătății fizice și evoluției spirituale. În România, o variantă particulară a tehnicii de meditație cu Flacăra violetă a fost creată de psihologul Teodor Vasile în anul 1999, ca terapie complementară integrativ-holistică, realizată prin întrepătrunderea elementelor de psihoterapie experiențială cu tehnici specifice din medicina alternativă și complementară. Acest fapt o diferențiază de raza lui Saint Germain sau cea de a șaptea rază. Din anul 2000, au început meditațiile de grup cu scop terapeutic. Din anul 2009 sigla Flacăra Violetă este Marcă Înregistrată OSIM a lui Teodor Vasile.

www.wikipedia.org

Băsescu instaurează monarhia in 2014 cu Paul Lambrino rege

2012-01-21T15:02:00.001+02:00

Cozmin Gușe, un mai fin cunoscător al lui Traian Băsescu, de a cărui campanie electorală s-a ocupat în 2004, a declarat că președintele nu e nicidecum împotriva monarhiei, în general, ci doar ca nu-l înghite pe Mihai ca rege, dintr-o antipatie reciprocă. Faptul este confirmat și de Andrei Pleșu într-un interviu din ziarul Adevărul. Dovada ar fi și faptul că familia prezidențială a nășit copilul lui Paul de Lambrino, cel care și-a cerut în instanță mai multe drepturi de la Casa Regală, o sentință urmând a se pronunța în acest sens destul de curând.

Plecând de la această idee, în cercurile puterii a apărut varianta că Traian Băsescu dorește să rămână în istorie ca ultimul președinte, iar din 2014 să întreprindă toate demersurile ca să reinstaureze monarhia. O monarhie controlată, care i-ar aduce și o imunitate preconizată. Firește, rege nu ar urma să fie nici Mihai, nici Margareta, nici Duda și nici măcar Prințul Nicolae, ci e vorba de Paul Lambrino, ca urmaș al lui Carol al II-lea, cumătru cu Băsescu.

Până atunci ar urma să i se asigure prin instanță recunoasterea, dobândirea anumitor proprietăți etc. Momentul este deosebit de prielnic, dată fiind o opoziție de paie, dar cu o susținere foarte puternică, după 2012, din partea Parlamentului (construcția PDL-UNPR-PP-PNG), precum si o situație economică de criză adâncită, favorabilă unui astfel de proiect care ar putea deveni din ce in ce mai popular, încât să provoace modificarea Constituției la propunerea președinției.

www.agentia.org

Sexul ca o terapie

2012-01-21T13:50:00.002+02:00

Doriti sa va simtiti mai in forma, sa dormiti mai profund, sa indepartati oboseala si stresul, sa slabiti. Si sa traiti mai mult? Atunci indreptati-va direct spre dormitor, pentru ca sexul este "medicamentul-minune". Cercetatorii au descoperit ca sexul are toate aceste efecte benefice si chiar altele in plus. Studiile au aratat ca sexul face adevarate minuni, in moduri la care nici nu va ganditi.

Sexul este recomandat de medici drept cel mai eficient somnifer

Doriti sa va simtiti mai in forma, sa dormiti mai profund, sa indepartati oboseala si stresul, sa slabiti. Si sa traiti mai mult? Atunci indreptati-va direct spre dormitor, pentru ca sexul este "medicamentul-minune".

Cercetatorii au descoperit ca sexul are toate aceste efecte benefice si chiar altele in plus. Studiile au aratat ca sexul face adevarate mi-nuni, in moduri la care nici nu va ganditi.

Cea mai recenta dovada vine dintr-un studiu realizat la Sheffield University de medicii Merryn Gott si Sharon Hinchcliff. cei doi specialisti au descoperit ca cuplurile vechi care fac dragoste cu regularitate se afla intr-o forma fizica si psihica mai buna decat cei care fac sex mai rar. Dr. Gott a analizat cazurile a 70 de cupluri casatorite si spune: "Sexul pare sa fie important in ceea ce priveste increderea in sine, indiferent de varsta".

Inima sanatoasa

A face sex de trei ori pe saptamana, cel putin 20 de minute, duce la reducerea la jumatate a riscului aparitiei unei boli de inima. "Unii oameni se ingrijoreaza, gandindu-se ca o partida de sex le poate afecta sanatatea in sens negativ. Aceste cazuri, in care inima are de suferit sunt extrem de rare. Daca puteti urca treptele, atunci inseamna ca puteti face si sex - ceea este mult mai placut, oricum", explica dr. Gott. Muschi puternici. O partida de sex intareste muschii pelvisului, posteriorului, bratelor si coapselor. Dr. Gott explica: "Sexul relaxeaza muschii, asa ca este un tratament foarte bun in special pentru durerile de spate pe care le au multe femei. Cea mai eficienta pozitie pentru dureri de spate este cea a misionarului sau femeia deasupra". Mai putin stres.

Stresul este un adevarat ucigas al pasiunii. Insa o partida de sex produce substanta chimica numita dopamina, care anihileaza hormonii de stres. Numai 20 de minute de stres au ca rezultat doua ore de relaxare. "Sexul facut cu regularitate este un adevarat eliminator de stres si poate preveni durerile de cap, tensiunea nervoasa, asa ca ganditi-va de doua ori inainte de a folosi durerea de cap ca scuza", comenteaza medicul. Somn mai bun.

Un pui de somn dupa momentele de pasiune poate constitui un subiect de gluma in cuplu, dar expertii spun ca este ceva natural. Nivelul hormonului oxytocina, care provoaca somnul, creste de cinci ori in momentul orgasmului. Aceasta inseamna ca femeile vor pica de somn cam la 20-30 de minute dupa orgasm, in timp ce barbatii nu vor mai putea tine ochii deschisi cam in doua-cinci minute. "Acest lucru explica de ce se doarme atat de bine dupa un act sexual reusit si de ce barbatii adorm foarte usor dupa ce fac dragoste. Pentru ambele sexe, acesta este unul din cele mai bune remedii impotriva insomniei", este comentariul medicului.

Sistem imunitar mai puternic

Cercetatorii americani au descoperit ca persoanele care fac sex cu regularitate prezinta constant un nivel mai ridicat de imunoglobulina A in organism decat celelalte. La barbati, o partida de sex ridica nivelul de testosteron, substanta care intareste oasele si ajuta la transportul DHEA prin organism, un element esential pentru un sistem imunitar puternic. De asemenea, cercetatorii au constatat ca femeile care au suferit de cancer la san si care au relatii sexuale frecvente se refac mai rapid decat celelalte. "In cazul multor forme de exercitii fizice, sistemul imunitar are de suferit, dar acest lucru nu se intampla in cazul sexului", afirma dr. Gott. Stare de spirit buna. Contactul intim cu alta fiinta umana reprezinta un analgezic natural (fenomen care se poate intalni si la animale).

De asemenea, o partida de sex duce la cresterea nivelului de estrogen la femei, substanta numita si "hormonul fericirii", care indeparteaza starile depresive. Dorinta mai mare de a face dragoste. Foloseste-l sau il vei pierde - este enuntul care se potriveste atat de bine celulelor cenusii si muschilor, dar si libidoului. Asigurati-va partide de sex cu regularitate si va veti pastra dorinta fata de partener. "Cu cat simtiti o dorinta mai acuta, cu atat avantajele sunt mai mari si cu atat va veti simti mai bine", explica dr. Grott. Reducerea greutatii. Hormonul DHEA ajuta la intarirea oaselor, dar mai are si un alt avantaj pentru organism: ajuta la scaderea in greutate. El actioneaza, alaturi de hormonul feminin estrogen, pentru a creste "ciclul acizilor grasi", care maresc rata metabolismului si ajuta femeile sa arda caloriile. De asemenea, el ajuta la reducerea nivelului colesterolului la ambele sexe.

In timpul unei partide de sex se ard o suta de calorii pe ora. "Daca vreti sa scapati de kilogramele in plus, o viata sexuala activa este exact ceea ce va trebuie", spune medicul. Pastrarea tineretii. Dr. David Weeks, neurofiziolog la Royal Edinburgh Hospital, estimeaza ca cei din cuplurile care fac dragoste de trei ori pe saptamana arata cu patru-sapte ani mai tineri decat cei care se multumesc cu mai putin sau deloc.

Activitatea fizica creste nivelul de oxigen, stimuleaza fluxul sanguin si impinge celulele tinere ale pielii la suprafata, ceea ce determina o infatisare mai tanara si o stare de spirit mai buna. "Inca nu se stie daca arati mai tanar pentru ca faci mult sex sau faci mult sex pentru ca arati tanar.

Oricum ar fi, merita incercat!", comenteaza medicul britanic.

www.desprecopii.com

Culianu și Monarhia

2012-01-19T18:28:00.005+02:00

.....................................................................................

-Altă noutate?

-Una mult mai importantă!… Nu am putut însă să o verific, cât este de adevărată… E vorba de relația lui Culianu cu regele Mihai. Se pare că a existat un scenariu de aducere a regelui în Țară după decembrie 1990. Nu discut acum cât a fost de real și de realist acest scenariu. Luăm de bună această informație. Nu este prea neașteptată, surprinzătoare. Noutatea neașteptată este aceea că acest scenariu, într-una din variantele sale, prevedea venirea regelui în Țară și întronarea sa cu sprijinul unui guvern care l-ar fi avut în fruntea sa pe Ioan Petru Culianu!… O veritabilă fantezie utopică, aș zice. Ce minunat ar fi fost un asemenea guvern!… Nu pare de crezut, dar nu pot ignora această informație! Alții sunt cei capabili s-o verifice. Eu o iau de bună și o analizez!

“Culianu nu ar fi ajuns la pace cu asasinii sai!”-Ion Coja

Vampirismul bioenergetic

2012-01-15T17:31:00.001+02:00

Până la începutul anilor ’70 nu ştiam mare lucru despre vampirism bioenergetic. Din cele citite şi auzite cu privire la presupusa existenţă a unui asemenea fenomen exotic, incredibil la prima vedere, nu aveam cum să ajung la concluzii structurate pe un eşafodaj informaţional corespunzător. Chiar şi ideea de a se „fura” din energia vitală a unei alte persoane, mi se părea a fi de domeniul science fiction.
Hazardul a făcut să întâlnesc un fost amic din M.Ap.N., maiorul G.P., pasionat de fenomenologii de frontieră. Deşi era pus pe o funcţie la vedere, potrivit gradului, G.P. era ofiţer de contrainformaţii militare. Prin urmare, avea prilejul să pescuiască indirect şi ceva date confidenţiale din domeniul unor cercetări experimentale mai puţin ortodoxe, ce se aflau în colimatorul unor state din cadrul Tratatului de la Varşovia. Printre alte lucruri discutate „la un pahar de vorbă”, ne-am oprit şi asupra controversatului vampirism bioenergetic şi subţirimea ştiinţifică a documentaţiei existente pe această temă.
Întâmplător G.P. se afla în posesia unor informaţii referitoare la acest sensibil subiect. După părerea sa, fenomenul putea fi real. Şi după ce se asigurase că prin apropiere nu se afla vreun curios cu urechile ciulite la conversaţia noastră, adăugase în surdină că în unele ţări socialiste se aplica ceva asemănător pentru revigorarea unor tovarăşi bătrâni din conducerile superioare de partid şi de stat. Şi îmi dăduse câteva exemple atât de convingătoare în acest sens, încât dacă discuţia noastră ar fi fost interceptată de o instituţie autohtonă culegătoare de informaţii la nivelul populaţiei, riscam să fim puşi la popreală pe termen nelimitat.
După un moment de ezitare, G.P. îmi spuse că era posibil să fie vorba despre un fel de bioenergofagie, prin care indivizi aflaţi în deficit energetic vital reuşesc să-şi completeze resursele biologice în dauna unor persoane „donatoare”, cu sau fără ştirea acestora. „În orice caz, spuse ofiţerul, treaba asta ar merita o verificare ceva mai atentă, desigur ca fenomen bioenergetic; şi dacă e adevărat ce se şopteşte pe unele canale de informaţii, atunci ne-a pus Dumnezeu mâna în cap! Îţi dai seama ce simplu ar fi să te reîncarci cu energie vitală, stând doar câteva minute pe zi în preajma unor indivizi cu potenţial bioenergetic ridicat?”
Tema era incitantă, cu bătaie lungă şi la orizont se prefigura şi ceva profit în contul propriei sănătăţi. Prin urmare, nu mai erau necesare alte argumente pentru a mă determina să mă apuc de treabă. Promisesem lui G.P. să-l ţin la curent cu evoluţia investigaţiilor experimentale pe care urma să le întreprind, iar el avea să mă ajute încercând să afle ce era cu fecioarele strecurate sistematic în aşternutul unui lider comunist dintr-o ţară „prietenă” situată pe alt continent, lider ale cărui balamale erau prea şubrede pentru a mai fi suspectat de zbenguieli erotice nocturne.
În cele ce urmează, voi încerca să conturez câteva observaţii – nu neapărat concluzii – potrivit cărora vampirismul bioenergetic ar putea fi un fenomen extrasenzorial real şi destul de răspândit în viaţa noastră de zi cu zi.
Cercetătorii biologi cunosc faptul că mormolocii de broască crescuţi în condiţii de laborator, se dezvoltă diferit faţă de cei din mediul natural. Totodată, se ştie că în situaţia în care convieţuiesc într-un vas cu apă pui de batracieni aflaţi în două stadii distincte de dezvoltare, prezenţa mormolocilor mari duce la încetinirea procesului evolutiv al celor mici, independent de temperatura apei şi concentraţia substanţelor nutritive din recipient. Se consideră că acest fenomen ar fi cauzat de factori biochimici relativ cunoscuţi. Pe de altă parte, nu se exclude nici ipoteza existenţei unor interacţiuni electromagnetice încă neexplorate, ce ar avea loc între batracienii aflaţi în stadii avansate de dezvoltare şi cei rămaşi pe o treaptă evolutivă inferioară.
Pornind de la această constatare, să ne îndreptăm atenţia asupra unor cazuri întrucâtva asemănătoare, ce se întâlnesc îndeosebi în habitatul uman rural. Nu rareori dezvoltarea fizică a copiilor care dorm în acelaşi pat cu fraţii lor mai mari, cu părinţii sau bunicii este vizibil încetinită, comparativ cu a altor copii de aceeaşi vârstă, care dorm singuri. În situaţiile menţionate întârzierea dezvoltării fizice are de cele mai multe ori un caracter ireversibil. În adolescenţă şi la maturitate aceştia vor avea statura mai redusă decât a fraţilor mai vârstnici.
Acest fenomen iese şi mai mult în evidenţă în situaţia în care copilul doarme împreună cu unul dintre bunici. Frecventa subdezvoltare a copiilor în cazurile semnalate ar trebui să dea de gândit; iar bunicii să chibzuiască bine înainte de a deprinde obiceiul să doarmă în acelaşi pat cu nepotul sau cu nepoţica, pentru ca micuţul sau micuţa „să le încălzească oasele şi să le aline durerile reumatismale”, cum se mai spune la ţară. Acest obicei arhaic poate avea consecinţe dintre cele mai neplăcute pentru sănătatea viitorului adult. Pe lângă statura redusă şi resurse fizice diminuate, acesta riscă să aibă şi o rezistenţă imunitară deficitară la agresiunea agenţilor patogeni. Cu alte cuvinte, va fi bolnăvicios.
Persoanele de vârsta a treia au pierderi însemnate de energie vitală şi nu rareori suferă de diverse maladii specifice bătrâneţii. În atari situaţii, copilul este nevoit să doarmă în elementele biochimice reziduale din biocâmpul persoanei în vârstă, să inspire evaporaţiile sudorale şi scuamele dermale ale omului bătrân, să inhaleze gazele toxice expirate de către acesta. În acelaşi timp se pare că are loc şi un alt fenomen, foarte puţin cercetat până la ora actuală, ce prejudiciază dezvoltarea fizică şi psihică a copilului. O parte din energia sa vitală este „absorbită” în mod constant de organismul persoanei aflată în deficit bioenergetic. Acest straniu proces biofizic poate fi pus indirect în evidenţă prin analize clinice uzuale, sau operativ prin intermediul biodetecţiei. (A se vedea în acest sens şi articolul Biodetecţia – între mit şi realitate din NEXUS new times magazine nr. 13, ed. în limba română.) Pe parcursul observaţiilor menţionate s-a ţinut cont - în limite rezonabile - de factori ereditari, interacţiuni sociale în cadrul familiei, nivel de trai şi de alte câteva criterii accesibile unei cercetări preliminare.
În anii următori, investigaţiile au fost extinse asupra unor subiecţi umani din medii sociale diferite, aflaţi în situaţii susceptibile de a avea loc interacţiuni bioenergetice involuntare. Mă voi referi succint la câteva dintre cele peste 200 de cazuri studiate de o echipă de cercetare multidisciplinară, constituită cu scopul de a se încerca elucidarea acestei ipotetice fenomenologii de frontieră.
Unul dintre subiecţii studiului, R.G., în vârstă de 70 de ani, secretar ştiinţific la o societate nonguvernamentală, lucra în aceeaşi încăpere cu secretara menţionatei instituţii - o doamnă în vârstă, aflată în pragul pensionării. R.G. se plângea în permanenţă de epuizare fizică şi psihică, stări de greaţă, palpitaţii, cefalee. Am controlat dacă biroul său se afla întâmplător sub incidenţa vreunui focar geopatogen sau a altor radiaţii electromagnetice cu efecte destructurante asupra materiei vii, însă rezultatul a fost negativ.
După pensionarea secretarei vârstnice şi angajarea pe aceeaşi funcţie a unei tinere de 22 de ani, starea generală a sănătăţii lui R.G. începuse a se ameliora spectaculos. Vechile simptome i se atenuaseră, omul prinse culoare în obraji şi devenise vizibil mai comunicativ şi dinamic în relaţiile profesionale. Sigur că factorul psihologic, determinat de prezenţa acelei tinere în cabinetul său de lucru, a avut o contribuţie însemnată în procesul revigorării biologice a lui R.G. Pe parcursul timpului s-a înregistrat însă şi o deteriorare semnificativă a sănătăţii noii secretare. În câteva luni de zile fata începuse să aibă simptome pe care anterior nu le avuse: oboseală fizică generalizată, somnolenţă, palpitaţii, frecvente stări de greaţă, contracţii musculare dureroase la nivelul gambelor. Dacă pe seama factorilor care au contribuit la revitalizarea funcţiilor fiziologice ale lui R.G. se puteau face unele speculaţii, în privinţa tinerei secretare lucrurile erau suficient de evidente pentru a nu fi trecute cu vederea, mai ales că situaţii asemănătoare au fost întâlnite şi în alte câteva zeci de cazuri aflate în monitorizarea echipei menţionate.
În subsidiar, cred că s-ar cuveni semnalată şi una dintre observaţiile colaterale făcute cu acel prilej, ce ar putea contribui la investigarea factorilor ce stau la baza psihoterapiei. După retragerea din activitatea profesională, subiectul R.G. a decedat în urma unei maladii incurabile. De reţinut faptul că în prezenţa tinerei secretare starea sănătăţii sale se ameliorase în mod semnificativ şi obiectiv, situaţie confirmată de analize clinice.
Un al caz de posibile transferuri bioenergetice involuntare a fost remarcat în anul l990, cu prilejul unor teste experimentale făcute asupra biocâmpului uman, la care au participat studenţi de la Facultatea de psihologie din Bucureşti. Experimentele s-au derulat cu aprobarea şi participarea ministrului învăţământului şi cercetării din acea vreme, prof. univ. dr. Mihai Golu. Printr-o împrejurare neprezăzută, devenisem şi eu la un moment dat „victima” ipoteticului vampirism bioenergetic. Cât timp am lucrat cu grupe de studenţi, nu am remarcat nici o alterare sesizabilă a sănătăţii mele. În schimb, în zilele în care veneau la teste subiecţi voluntari din rândul cadrelor didactice aflate la pensie, la sfârşitul programului plecam epuizat fizic şi psihic, iar odată am avut simptome comparabile cu cele ale unui preinfarct miocardic.
Ceva asemănător am constatat şi cu prilejul testării nivelului de stres profesional al unor salariaţi de la Petromar, care lucrau pe platforme de foraj petrolier amplasate în largul mării. (Testele au fost făcute la solicitarea sindicatului de resort.)
În scopul evaluării simptomelor cauzate în urma pierderilor de potenţial bioenergetic vital prin ipoteticul fenomen al vampirismului bioenergetic, în final s-a procedat şi la o cercetare statistică bazată pe declaraţii verbale date de un număr de 50 de subiecţi umani, ce susţineau că în prezenţa unor anumite persoane simt disconfort fizic şi psihic inexplicabil, începând cu „banale” stări de oboseală până la disfuncţii organice severe, în funcţie de sensibilitatea fiecărui subiect în parte şi de nivelul general de sănătate al persoanei presupusă a fi patogenă.
Prin urmare, cred eu, n-ar strica să fim ceva mai atenţi cu cine colaborăm, pe cine primim în casă, sau cu cine plecăm în vacanţă pentru a ne reîncărca bateriile, cum s-ar spune, pentru că există riscul să ne întoarcem cu ele „scurtcircuitate”.
Existenţa acestui fenomen „imposibil” mi-a fost confirmată şi cu un alt prilej, relativ recent. În urmă cu trei ani am colaborat cu un centru de terapii alternative, pentru tratarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală. Urmările prezenţei în cabinet a bolnavilor de cancer în stadii terminale, m-au convins să mă las de „meserie”. După şedinţele de psihoterapie, pacienţii erau vizibil revitalizaţi în timp ce eu plecam acasă la sfârşitul programului „stors” de orice brumă de energie, cu simptomele aferente.
Potrivit unor informaţii vehiculate pe căi neoficiale în anii ’70, studii experimentale pe tema vampirismului bioenergetic se făceau şi în alte ţări est-europene, însă din motive necunoscute rezultatele acelor investigaţii încă au fost declasificate. Nici ipoteza transferurilor bioenergetice involuntare între indivizi cu vârste şi niveluri de sănătate antagonice nu a fost confirmată şi nici infirmată în mod public.
Privind lucrurile din perspectiva cercetărilor româneşti în domeniul ipoteticelor transferuri bioenergetice involuntare, ce ar putea fi asimilate vampirismului bioenergetic, ar trebui reţinut şi faptul că acest enigmatic fenomen se manifestă în mod diferit de la un individ la altul, de la o împrejurare la alta. Pot fi întâlnite şi persoane excepţional dotate psihic şi moral care, indiferent ce vârstă au, pot determina prin uşoare atingeri dermale sau prin simpla lor prezenţă revitalizarea bioenergetică a celor aflaţi în suferiţă, pot săvârşi adevărate miracole în vindecarea unor maladii considerate incurabile de medicina alopată actuală.

www.rudan.ro

Ingineria socială

2012-01-15T16:43:00.003+02:00

Un inginer social este un individ capabil sa obtina acces la un echipament sau la o retea pacalind persoane pentru a i se oferi informatiile de acces necesare.Adesea,inginerii sociali castiga increderea unui angajat si il conving pe acesta sa divulge numele de utilizator (username-ul) si parola.

Un inginer social poate sa para un tehnician care incearca sa obtina intrarea intr-o incinta.Odata intrat,inginerul social poate sa se uite pe furis la angajati pentru a aduna informatii,poate cauta documente pe birouri cu parole si numere de telefon atasate,sau sa obtina un fisier al companiei cu adrese de e-mail.

Cateva masuri de baza care va va ajuta sa va protejati impotriva ingineriei sociale:

-nu divulgati niciodata parola dumneavoastra
-verificati intotdeauna ID-ul unei persoane necunoscute
-restrictionati accesul vizitatorilor neasteptati
-escortati toti vizitatorii
-nu va pastrati niciodata parola pe suprafata de lucru
-blocati-va calculatorul cand parasiti biroul dumneavoastra
-nu lasati pe nimeni sa va insoteasca cand treceti de o usa care cere accesul cu card

Reactiv sau proactiv?

2012-01-15T15:17:00.004+02:00

Imaginati-va urmatoarea situatie:

In ultimele sase luni ati muncit la un nou proiect al companiei dvs.Acum,aproape ca l-ati terminat,iar rezultatele au fost conform planului.Credeti ca rezultatele acestui proiect reprezinta o contributie importanta la viitorul companiei la care lucrati.Contributia dvs. personala va satisface si va asteptati ca lansarea proiectului sa va sprijine planurile privind o eventuala promovare.Cu doua saptamani inainte de lansare,conducerea anunta o reorganizare majora a companiei.Se anunta ca toate proiectele incepute in ultimul an urmeaza sa fie puse la pastrare si ca asupra lor conducerea va lua ulterior o decizie.Dvs.si colegii va simtiti extrem de dezamagiti si de descurajati.

Pe care dintre urmatoarele atitudini o veti adopta:

-acceptati situatia si va intristati
-va necajiti sufleteste
-va plangeti celor din jur despre felul in care ati fost tratat
-sperati ca cineva sa ia o initiativa pentru a schimba situatia
-solicitati o intrevedere cu managerul dvs.pentru a discuta asupra acestei decizii
-accelerati terminarea proiectului pentru a anunta ca e gata de lansare
-parasiti compania

Ce altceva ati mai putea face?Sunteti reactiv sau proactiv in felul in care raspundeti situatiilor de viata?Sunteti manuitorul de papusi sau papusa?In ce fel se diferentiaza cei care isi influenteaza propriul destin de aceia care isi lasa soarta in mainile altora sau la voia intamplarii?

Conversatiile lui Steve se invarteau in jurul a ceea ce faceau el sau altii.De exemplu,Steve masura prietenia celorlalti fata de el in functie de ceea ce faceau acestia pentru el.Totodata,se astepta ca ei sa judece prietenia lui prin actiunile pe care el le intreprindea in favoarea lor.Era propriul sau angajat si se considera norocos de fiecare data cand "aparea" un nou contract important.Nu era niciodata sigur suta la suta care va fi sursa viitorului sau contract.Era foarte influentat de climat.Cand afara era senin si cald,se simtea,in general,mai optimist,dar cand era frig si innorat,devenea deprimat.

Steve este afectat de comportamentul cotidian si de mediu.El este o persoana reactiva.

Linda este foarte sigura pe sine.Se pricepe sa-i asculte pe altii si se gandeste foarte bine inainte de a da un raspuns sau de a reactiona la ceea ce spun altii.Tinuta sa este intotdeauna integra,echilibrata si simetrica.Stie ce este important pentru ea si are convingeri puternice,dar nu le impune nimanui.De fapt,are un stil foarte indirect de a se purta cu altii.Este flexibila in comportament,astfel incat daca ceea ce nu functioneaza,incearca sa faca altceva,pana cand gaseste modalitatea de a deveni eficienta.Daca lucrurile merg rau,reflecteaza asupra situatiei pentru a decide cum vrea cu adevarat sa reactioneze.Da impresia ca,in majoritatea timpului,este impacata cu sine si este o persoana placuta,in compania careia ai vrea sa te afli.Oamenilor le place sa o asculte vorbind.

Taria Lindei provine din interiorul ei.Este o persoana proactiva.

Carla avea un foarte clar simt al identitatii si al misiunii.Stia ce voia sa obtina si ce era important pentru ea.Credea ca oamenii sunt de incredere si ca,daca cineva avea un comportament agresiv fata de ea,aceasta nu insemna ca era ceva personal,ci exprima mai degraba ceea ce simtea in sinea sa acea persoana.Ea credea ca are de invatat din orice se intampla.Lua perioadele de criza ca pe o oportunitate de a invata cum sa-si abordeze in mod diferit munca si clientii.

Comportamentul proactiv va solicita sa va concentrati atentia asupra nivelurilor superioare ale spiritualitatii,misiunii si identitatii,convingerilor si valorilor.Cu cat sunteti mai capabil sa functionati independent de comportamentul altor persoane si de schimbarile de mediu,cu atat deveniti mai proactiv.

Preot catolic, acuzat că a abuzat de minori

2012-01-14T15:25:00.001+02:00

Biserica Catolica este din nou in centrul unui scandal privind abuzurile sexuale, dupa ce un preot german a recunoscut acuzatiile privind relatiile cu trei baieti minori.

Barbatul in varsta de 46 de ani a recunoscut toate cele 280 de acuzatii legate de acte sexuale care au avut loc pe parcursul a opt ani de zile, informeaza ziarul german Sueddeutsche Zeitung.

Preotul si-a ales victimele dintre enoriasi, mai precis un baiat pe care il pregatea pentru impartasanie, dar si doi frati pe care i-a luat cu el in excursii la Disneyland.

Biserica Catolica s-a aflat in ultimii ani in mijlocul unor scandaluri legate de preoti care abuzeaza de minori.

In septembrie, Papa Benedict al XVI-lea a avut o intalnire cu unele dintre victimele preotilor, carora le-a cerut scuze pentru ceea ce s-a intamplat.

Unele victime au apelat chiar la Curtea Internationala de la Haga, acuzandu-l pe Papa ca a stiut despre unele abuzuri petrecute pe vremea cand era cardinal, insa nu a actionat pentru pedepsirea vinovatilor.

Tehnicile de luptă ale diavolilor

2012-01-03T11:28:00.004+02:00

Trebuie să cunoastem metodele prin care ne luptă diavolii, ca să prindem curaj si să biruim pe vrăjmasii mântuirii noastre. Avem vrăjmasi cu adevărat răi, cumpliti, vicleni, mesteri în uneltiri, puternici, neadormiti, imateriali, care pot să aprindă cu focul păcatelor Biserica Vie a lui Hristos, care suntem noi, crestinii ortodocsi.

Fiecare dintre noi, cunoscând planurile potrivnicului, se va îngriji să nu cadă în cursa diavolului (1 Tim. 3,7). Multi crestini se întreabă dacă există diavoli si care sunt tacticile prin care acestia înseală pe oameni. Cea mai mare viclenie a diavolilor este să ne facă să credem că ei nu există.

Multi oameni zic adesea: “Vedeti-vă de treabă, nu există diavoli!” Diavolii îi îndeamnă să zică astfel. Ei au interesul să ne facă să credem că ei nu există, pentru că asa este usor să crezi că nu există nici Dumnezeu si atunci nu există nici un criteriu moral si totul este permis.

3.2. Diavolul îsi schimbă des planul de actiune

Diavolul cercetează ce fel de ispită este mai eficace si se potriveste mai bine fiecăruia si pe aceasta o pune în lucrare. Nesuportând înfrângerea, îsi măsoară si cântăreste bine fiecare lovitură. Asadar, într-un fel se luptă cu începătorii si în alt fel cu cei crescuti duhovniceste, într-alt fel cu cei nepăsători si în alt fel cu cei care cred în Dumnezeu. Altfel ispiteste diavolul pe cel bolnav si neputincios si altfel pe cei sănătosi. Altfel se poartă cu cei cinstiti si altfel cu cei vicleni. El stie că ceea ce vatămă pe unul, poate fi de folos pentru altul. Sfântul Atanasie cel Mare spune că “diavolii, după cum ne vor afla, tot astfel se vor face si ei fată de noi”.

Avva Isaac scrie: “Este un obicei al diavolului ca să împartă cu măiestrie atacurile sale împotriva celor cu care se luptă, după felul armelor sale si să-si schimbe ispitele după scopul urmărit cu fiecare în parte”. Sfântul Isaac Sirul spune că diavolii luptă diferit pe cei nepăsători si lenesi, fată de cei râvnitori si întăriti duhovniceste. Astfel, pe cei nepăsători îi luptă de la început cu tărie, ca să-i cuprindă frica si să li se pară de la început calea aspră si greu de străbătut. Pe cei râvnitori nu-i atacă de la început, când râvna lor pentru cele duhovnicesti este mare. Iar cu cei evlaviosi amână lupta până când vor cădea în lenevire si atunci îi atacă, micsorându-le râvna. Trebuie să luăm aminte, căci altfel vom cădea sub loviturile nemiloase ale diavolilor.

Să nu ne încredem în puterile noastre, căci în orice clipă vicleanul diavol poate exploata slăbiciunile noastre.

3.3. Diavolul ne ispiteste la început cu păcate mici

Diavolul niciodată nu începe lupta cu păcatele cele mari. El încearcă la început să-l păcălească pe om, ca să comită o cât mai mică greseală. Iuda nu a devenit trădător dintr-o dată, ci a început cu furtul unor mici sume de bani, iar apoi dorind mai mult si fiind ajutat de diavol s-a făcut rob al iubirii de bani. Apoi acest păcat a condus la trădarea Mântuitorului Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că diavolul de la păcatele cele mici ajunge la păcatele cele mari. Diavolului îi este suficientă o mică slăbiciune a noastră, iar apoi, dacă cedăm ispitelor, îsi face sălas în sufletele noastre. Sfântul Ioan Scărarul, care a descoperit acest viclesug al diavolilor, ne învată: “Multe chipuri are sarpele (diavolul) desfrânării. Pe cei care nu au cunoscut păcatul le spune să facă numai o încercare, ca să vadă cum este acest păcat si apoi să se pocăiască. Unii se lasă convinsi să încerce numai o dată si apoi să se oprească. Ei gândesc: Ce voi păti dacă voi păcătui o singură dată? Nimic. Nu mă voi pierde numai cu atât. Si astfel fac primul pas. Din nefedcire, răul nu se opreste numai aici. Primul pas este astfel făcut. Cetatea sufletului este distrusă si puhoi de diavoli pot intra acum si-l vor lupta pe om cu păcatul desfrânării”.

3.4. Diavolul exploatează slăbiciunile noastre

Diavolul studiază cu atentie toate slăbiciunile oamenilor si după aceasta îsi alege ispitele. Slăbiciunile diferă de la un om la altul: unul este înclinat spre lăcomia pântecelui, altul spre desfrânare, altul spre iubirea de arginti, altul spre mândrie, altul spre lene, altul spre băutură, altul spre nepăsare, altul spre necredintă, altul spre mânie.

Sfântul Simeon Noul Teolog spune că “Avem vrăjmasi fără de trup, al căror scop principal este aflarea slăbiciuailor noastre, asupra cărora să arunce săgetile sale, ca să ne doboare în păcate”. Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune: “Nu dati loc diavolului” (Efeseni 4,27).

Neîngrijindu-ne de slăbiciunile noastre vom lăsa deschisă poarta inimii, iar diavolii vor veni să ne ispitească.

3.5. “Blândetea” diavolului

Vrăjmasul mântuirii noastre ne prezintă păcatele ca fiind bune si atrăgătoare. El stie că dacă ar ataca cu furie de la început, crestinii s-ar mobiliza să lupte împotriva lui.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune că “la început diavolul arată indulgentă si încearcă să-si împlinească scopurile sale păcătoase cu blândete si se arată cu dragoste fată de crestini”. Din acest motiv, diavolul ne prezintă întunericul drept lumină, nefericirea ca fericire, păcatul ca fapta bună.

3.6. Diavolul lucrează în ascuns

0 tactică importantă a diavolului este ascunderea. Iată de ce multi oameni cred că nu există diavoli. Sfântul Clement Romanul spune că atunci când diavolii se retrag si se ascund, râvna crestinilor spre virtute scade. Iar dacă diavolii s-ar arăta în toată urâtenia si răutatea lor, atunci oamenii ar încremeni de frică si s-ar feri de ispitele lui.

Asadar, desi diavolul este fiintă personală, el se ascunde cu grijă, pentru ca oamenii să nu dea importantă si să fie linistiti.

3.7. Diavolul ne atacă prin surprindere

In viata duhovnicească, cea mai înfricosătoare armă a diavolului este atacul prin surprindere. Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a învătat cum să biruim această puternică ispită: “Rugati-vă neîncetat, ca să nu cădeti în ispită” (Matei 26,41). Prin rugăciune si priveghere, darul Duhului Sfânt va pătrunde în sufletul nostru si ne va sfinti si astfel va alunga pe diavoli.

Sfântul Apostol Pavel ne spune să priveghem si să ne rugăm neîncetat, “ca să nu ne ispitească Satana din pricina noastră” (1 Corinteni 7,5). Neînfrânarea datorită nepăsării noastre fată de cele duhovnicesti este starca sufletească de care are nevoie diavolul pentru a stăpâni sufletul nostru.

3.8. Diavolul ne luptă cu nepăsarea

Viata duhovnicească este o luptă permanentă pentru sfin tirea noastră si orice clipă care trece fără luptă este un pas înapoi. Toate eforturile noastre pentru curătire si sfintire se pot pierde într-o clipă prin căderea în păcate.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne învată: “Diavolul, când află un suflet molesit si care nu se îngrijeste de rănile păcatelor sale, nu încetează să-l lupte cu această armă”. “Antidotul nepăsării este împlinirea cu râvnă a datoriilor duhovnicesti”.

Sufletul care nu-si simte căderea sa duhovnicească, fie că nu este interesat de viata cea vesnică, fie că din cauza ostenelilor nechibzuite este căzut în această cursă a diavolului. Să ne ostenim duhovniceste, ca să păzim cetatea sufletului de atacurile satanei, ca să nu găsească la noi posibilitatea de a ne ispiti.

3.9. Amânarea pocăintei

Ai timp să te pocăiesti! Aceste gânduri le auzim adesea în mintea noastră, prin gândurile pe care ni îe insuflă diavolul în mintea noastră, cât si prin cuvintele oamenilor păcătosi.

Ani de zile am fost jucării în mâinile diavolilor, făcându-le pe piac si săvârsind păcate. Intr-o zi însă, lumina dumnezeiască străluceste în noi si ne îndeamnă la pocăintă. Darul lui Dumnezeu ne face să simtim starea noastră păcătoasă. Dumnezeu ne cheamă la pocăintă prin gânduri de pocăintă insuflate de Sfântul Inger Păzitor si prin duhovnici. Acum intervine însă si diavolul. El lucrează cu gândurile amânării, pe care ni le insuflă în mintea noastră. Incearcă să ne convingă prin argumente mincinoase: nu ai postit, nu esti pregătit, ai timp, ce o să zică duhovnicul când va afla păcatele tale? Lasă, să te îndrepti si apoi te vei pocăi!

Nici un om nu poate fi însă sigur că în viitor se va pocăi sau că nu va muri. Dar diavolul, ajutat de înclinările noastre spre păcate, de cele mai multe ori reuseste să câstige vointa noastră. Astfel, pocăinta noastră este amânată si ocazia începutului bun si al mântuirii noastre este amânat. Cu trecerea timpului, patimile noastre se vor mări.

Rănile sunt mai usor de vindecat la început decât atunci când s-au cronicizat. Trebuie să punem de îndată în practică hotărârea noastră de a ne pocăi. Să facem să rodească prezentul. Să ne închidem urechile la povetele viclenilor diavoli, care ne soptesc că avem timp. Nu! Nu! Nu mai avem timp. Acesta este adevărul, pe care diavolul caută să-l schimbe, pentru a ne însela.

Unui părinte îi soptea diavolul la ureche: “Lasă, ai să mergi mâine să te spovedesti!” Iar părintele îi spunea: “Nu, astăzi mă voi spovedi si mâine fie voia Domnului”.

3.10. Diavolul se preschimbă luând înfătisarea văzută

Din Vietile Sfintilor aflăm că diavolii se arată trupeste. De aceea Duhul Sfânt ne avertizează că “Satana se preface în înger de lumină” . Sfântul Antonie cel Mare ne spune: “Diavolul stăruia ticălosul noaptea, lua chipul unei femei si o imita în tot felul, numai ca să mă însele. Uneori mi se arăta ca un om evlavios. Adeseori se prefac a cânta psalmi. Se întâmplă uneori ca atunci când citim să rostească după noi ca un ecou cele ce au fost citite. Diavolii pot imita orice. Sunt vicleni si gata să se prefacă si să se schimbe în toate înfătisările. Ei râd nebuneste si suieră, căci toate le fac si le grăiesc si le tulbură si în toate se prefac si pe toate le amestecă, pentru a amăgi pe cei simpli”.

Vietile Sfintilor prezintă nenumărate exemple despre aparitiile sensibile ale duhurilor rele, care uneori vorbesc, alteori imită diferite animale, iar alteori fac să se audă tropăituri, suierături, blasfemii si vorbe murdare. Si toate acestea cu scopul de a înspăimânta si înfricosa pe cel credincios. Stiind toate aceste lucruri, trebuie să fim foarte atenti si să nu ne temem.

Sfântul Antonie cel Mare ne sfătuieste să nu dăm nici o importantă unor astfel de mestesuguri diavolesti. Pentru că diavolii, dacă ar putea ceva asupra celor credinciosi, nu ar mai veni cu astfel de mestesuguri, ci i-ar doborî direct. Duhurile rele se mistuiesc dacă ne rugăm cu credintă si smerenie si chemăm numele Domnului, însemnându-ne cu Sfânta Cruce.

3.11. Diavolul ne înseală prin ghicit, vise, prejudecăti si superstitii

Diavolul ne înseală prin ghicit, prejudecăti, vise si superstitii, care la prima vedere par nevinovate. Dumnezeu, cu multa Sa Intelepciune, a ascuns omului viitorul său. Iar acest lucru l-a făcut pentru a-l feri de o înfricosată sursă de neliniste si nefericire. In plus, i-a hărăzit speranta si l-a încredintat de iubitoarea Sa purtare de grijă, cerându-i să se lase în grija Sa, cu încrederea copilului fată de Părintele Său.

Insă vrăjmasul diavol, vrând să slăbească si să micsoreze această încredere, speculează cu viclesug capacitatea sa (ca duh ce este asemenea îngerilor) de a cunoaste anumite lucruri, la care omul nu are acces. Mai ales cele referitoare la viitor. Să nu uităm că omul este, totusi, mai prejos decât îngerii (Evrei 2,7). Asadar, diavolii fără să fie a toate cunoscători, căci atotstiinta este o însusire numai a lui Dumnezeu, cunosc totusi unele împrejurări legate de cele ce se vor petrece.

Sfântul Antonie cel Mare spune că, de exemplu, diavolii văd cum plouă torential în Muntii Etiopiei si, în acelasi timp, se pot arăta în Egipt, unde prin ghicit si prin vise prevestesc celor creduli umflarea apelor Nilului. Dacă un frate de al tău, aflat într-o localitate îndepărtată, se va porni să vină la tine, diavolii care văd si aud acest lucru se vor arăta în vis tie si îti vor spune aceasta. Iar când se va întâmpla de mai multe ori aceste lucruri, te vei încrede în visele si descoperirile tale. Astfel, diavolii, folosind una din însusirile lor, se prefac că ghicesc si că spun mai înainte ce se va întâmpla după mai multe zile.

Sfântul Atanasie cel Mare spune că diavolii “se prefac că ghicesc”, căci în esentă ei nu ghicesc nimic, ci înseală pe oameni cu falsele lor previziuni. Pe termen lung, ei se dovedesc mincinosi, căci mint si nu spun nimic adevărat si sigur.

Hrana diavolilor este minciuna. Si chiar atunci când spun adevărul, o fac de nevoie, ca să poată apoi să însele si să ne robească si să ne prindă în cursele sale.

Sfântul Didim Alexandrinul spune că “de multe ori diavolul ne înseală, amestecând adevărul cu minciuna”. De aceea, noi nu trebuie să ascultăm si să credem ce spune diavolul si nici cuvintele rostite de cei demonizati. Să luăm pildă pe Domnul Iisus Hristos si pe Sfintii Apostoli, care n-au primit cele ce diavolul le-a ghicit, ca fiind adevărate. Domnul însusi i-a respins pe diavoli, cu toate că mărturiseau despre El un adevăr, anume că este Fiul lui Dumnezeu (Matei 4,1-11).

La fel a făcut si Sfântul Apostol Pavel, cu duhul pitonicesc al tinerei din Filipi, care aducea mult câstig stăpânilor ei, ghicind. Ea spunea adevărul când striga despre Sfântul Apostol Pavel si Sila: “Acesti oameni sunt slujitorii Dumnezeului celui Preaînalt” (Fapte 16,17). Sfântul Apostol Pavel nu a primit aceste adevăruri, care proveneau de la diavoli. Astfel ne-a învătat să nu credem în ghicit si prevestiri, care sunt lucrări diavolesti. Si acest lucru, pentru ca nu cumva în adevărul spus de diavol să fie amestecată si minciuna sa si ca să ne deprindă pe noi să nu dăm niciodată crezare. Pentru că nu se cuvine ca noi, având dumnezeiestile Scripturi si libertate de la Mântuitorul, să ne lăsăm înselati de diavoli. Trebuie să fim foarte atenti, pentru că multi vrăjitori si ghicitori fac aceste lucrâri, folosind cuvinte de evlavie si de rugăciune.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: “Si lucrul cel mai mare al înselăciunii este că, atunci când suntem preveniti asupra acestor înselăciuni, încercăm s-o apărăm pe femeia ghicitoare spunând despre ea că este crestină si că nu spune nimic altceva decât numele lui Dumnezeu. De aceea trebuie s-o urâm si mai tare, pentru că foloseste numele lui Dumnezeu spre ocară”.

Nici în vise nu trebuie să credem, pentru că visele sunt înselătoare. De foarte putine ori ne vorbeste Dumnezeu prin ele. Diavolii însă ne pot vorbi de multe ori prin ele, urmărind să ne murdărească sufletul si trupul. De aceea, Sfântul Ioan Scărarul ne zice: “Nimeni să nu se învovoiască a se gândi ziua la năluciri visate în timpul noptii, căci si acesta este un scop al diavolilor, ca să ne murdarească în timpul stării de veghe cu spurcăciunile visate în timpul noptii”. Deci, regula de aur pentru interpretarea viselor este de a nu crede în vise.

Dacă Dumnezeu vrea să ne descopere voia Sa cea Sfântă prin vise, are puterea să ne-o descopere, trecând peste cenzura noastră (de a nu crede în vise). Sfântul Ioan Scârarul ne învată: “Cel ce crede în vise este asemenea celui care aleargă după umbra sa si încearcă s-o prindă”. Când începem să credem în vise, dăm dracilor dreptul de a ne ispiti si când suntem treji. Atentie, de asemenea, si la superstitii si la prejudecăti. Acestea sunt armele în mâinile diavolilor, prin care oamenii devin jucăriile lor. Sunt oameni care consideră cifra 13 fatidică sau se nelinistesc la strigătul cucuvelei sau la urletul câinilor, sau dacă le-a tăiat calea o pisică s.a.m.d. Toti acestia, fară să vrea sau fără să înteleagă, îsi leagă viata, fericirea sau belsugul de anumite persoane sau întâmplări, care nu au nici o legătură cu desfăsurarea firească a vietii. De cele mai multe ori, diavolii aranjează astfel lucrurile ca oamenii să creadă în superstitii. Este vorba aici de oameni necredinciosi sau mai putin credinciosi.

De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune: “Văzând un om oarecare, repede îl poti condamna, la îndemnul nefast al superstitiei, dar nu vezi cursa diavolească ce ti-a fost întinsă. De ce te faci vrăjmas fratelui tău, fără nici un motiv justificat? Si nu întelegi cât de mare este batjocura, cât de mare este rusinea si, mai mult, cât de mare este primejdia. De multe ori omul are un cosmar sau vede o pisică neagră sau alte lucruri si crede că acestea ar prevesti ceva ău. Aceasta este o lucrare diavolească, pentru că nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea în păcate. Prin urmare, când iesi din casâ, să te păzesti de a păcătui. Dacă vom păcătui, va veni si căderea noastră. Astfel, diavolul nu ne poate vătăma. Dacă vom păcătui, vom fi sub influenta diavolilor, care ne vor conduce la tot lucrul rău”.

Desi Sfânta Scriptură condamnă orice fel de prezicere (III Regi 22-29) si este cunoscut că diavolul este tatăl minciunii (Ioan 8,44), se găsesc destui crestini care se ocupă cu ghicitul, cred în vise si prejudecăti, lăsând prin aceasta ca diavolul să le conducă viata lor.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne învată: “Noi însă nu trebuie să cădem vicleniei diavolilor, ci să ne îndepărtăm de orice unealtă satanică a vrăjitoriei, ghicitului, prezicerii sau a superstitiilor. Căci pentru noi este mai de pret să credem în Domnul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos si în învătătura Sa, iar ca armă să avem Crucea Sa. Fericit este însă si sufletul care cheamă numele lui Iisus Hristos în orice necaz, boală sau trebuintă, pentru că se va îndepărta de la el orice lucrare satanică”.

3.12. Diavolii ne ispitesc prin răul natural

Dumnezeu a îngăduit diavolilor să ne ispitească, pentru a încerca credinta si evlavia oamenilor. Răul care există în lume este de multe ori o armă redutabilă a diavolilor, prin care încearcă pe oameni. Astfel, diavolul trimitând cele rele oamenilor, adică nenorocidle, bolile, încercările, mâhnirile, reuseste de multe ori să aducă pe oameni la disperare si deznădejde.

In pilda Evangheliei, cu femeia gârbovă, se arată putinta diavolului de a chinui pe oameni cu boli. Domnul Iisus Hristos, vorbind despre cei 18 ani de suferintă ai femeii, spune că satana a legat-o cu aceasta (Luca 13,11). Din nefericire, diavolul ne războieste tot timpul cu cele rele: mâhnirile ne coplesesc, bolile ne cercetează, moartea bate la usă, nereusitele ne încearcă, visurile ne sunt spulberate, sperantele zdrobite, biciul încercărilor ne loveste fără milă. Iar noi, în fata greutătilor vietii si, mai ales, din pricina nelinistii, neputintelor si descurajărilor, ne pierdem nădejdea si credinta. Iar pentru aceste lucruri ne certăm cu Dumnezeu, îl hulim, îl ocărâm, îi cerem socoteală. Alături de noi, diavolul se bucură de aceste reusite ale lui.

Trebuie să fim cu luare aminte pentru a înfrunta greutătile vietii, căci diavolul pândeste tot timpul, ca să exploateze momentele grele ale vietii prin care trecem. Diavolii ne atacă mai ales când Dumnezeu îngăduie să fim ispititi, pentru cresterea noastră duhovnicească. Prin gândurile insuflate ne împinge la vrăjmăsie cu Dumnezeu si urmăreste să ne îndepărteze de El, ca după aceasta să devenim pradă usoară pentru ei.

Sunt boli care apar datorită firii noastre slăbite fată de microbi. Alte boli sunt datorate păcatelor noastre. Alteori, diavolul intră în trupurile oamenilor si le suge puterea, din sănătoase făcându-le bolnave si chircite.

Cuviosul Nil Ascetul Spune: “Sunt asadar diavoli care intră în trupul omului si în toate mădularele lui si îi sug puterea, lăsându-le aproape fără vlagă. Si aceasta se întâmplă cu toate că în trup nu se află nici o boală”. De aceea, în orice boală trebuie să alergăm în primul rând la Sfintele Taine si la rugăciunile Bisericii. Si nu numai la Sfântul Maslu, ci si la rugăciunile speciale pentru vrăji, deochi, farmece, cosmaruri, insomnii, precum si orice rele care îi bântuie pe oameni.

Puterea lui Dumnezeu este infinit mai mare decât a diavolilor, iar omul care se roagă lui Dumnezeu va putea să scape prin puterea dumnezeiască de orice rău cu care satana încearcă să ne chinuie.

3.13. Furnico-leul

Furnico-leul este tactica de actiune a diavolului. La început diavolul este mic si neobservat, ca o furnică, iar după o perioadă de timp devine mare si înfricosător ca leul (1 Petru 5 8).

Furnico-leul este, de fapt, păcatul, asa cum ni-l prezintă diavolul. La început, înainte de a păcătui, diavolul ni-l prezintă mic, cât o furnică, fără însemnătate si fără consecinte. Se străduieste, ajutat de patimile noastre, să ne prezinte păcatul ca fiind mic si fără nici o gravitate. Iar după ce am păcătuit, ni-l arată ca un leu, mare si înfricosător. Si acest lucru îl face pentru a ne arunca în deznădejde si a ne convinge că nu mai este sansă de pocăintă si, deci, de mântuire. Toti am avut de suferit de pe urma acestei arme diavolesti.

La început, diavolul îti pune în gând să calci o poruncă dumnezeiască. De exemplu, să desfrânezi. Ajutat de pofta ta spre desfrânare, atacul diavolului începe sistematic. Dacă omul nu i se împotriveste prin post, rugăciune, smerenie, spovedanie si Sfintele Taine, diavolul îi spune: “Nu te necăji, nu esti tu primul nici ultimul care greseste. Si apoi ce mare păcat, astăzi toti păcătuiesc. Mai târziu te vei pocăi”. Astfel de atacuri foloseste diavolul, ca sa pară mai mic păcatul si fără însemnătate.

După ce ai păcătuit, diavolul te aduce la deznădejde spunându-ti ce lucru înfricosător ai făcut. Cum ai să te duci la duhovnicul tău să-i spui că ai gresit. El, care te stie atât de bun si curat? Ai călcat porunca lui Dumnezeu si pentru aceasta vei fi canonisit. Pentru tine nu mai este iertare si milă. Nu mai ai sansă de mântuire. Mai bine distrează-te si păcătuieste în continuare. Ingreunându-ti sufletul cu păcate, pierzi astfel sansa pocăintei si a mântuirii.

De aceea este nevoie de mare atentie. In esentă nu există păcate mari sau mici, usoare sau grele. Toate păcatele sunt păcate. Cine a gresit într-o singură poruncă dumnezeiască, s-a făcut vinovat de toate poruncile dumnezeiesti (Iacob 2,20). Deci, nu trebuie să considerăm unele păcate mici si altele mai grele. Această metodă de deosebire a pâcatelor este de la diavol. Orice călcare a poruncilor este de la diavol. Orice călcare a poruncilor dumnezeiesti este păcat. Bine este să nu păcătuim, pentru că orice păcat este urâciune înaintea lui Dumnezeu si mânie pe Dumnezeu. Iar dacă am păcătuit, să ne ridicăm imediat, să ne rugăm, căci mila lui Dumnezeu este nemăsurată.

3.14. Diavolul înseală prin erezie si necredintă

Credinta putemică dreaptă(ortodoxă) si faptele bune crestine mântuiesc pe om. Dimpotrivă, credinta rătăcită, eretică si care se sprijină pe născociri omenesti si diavolesti si care nu cunoaste Sfintele Scripturi, nu foloseste si nu mântuieste.

Sfântul Atanasie cel Mare spune: “Diavolul, care în urâciunea răutătilor lui, a născocit ereziile, se foloseste de cuvintele
Sfintelor Scripturi ca de un acoperământ, pentru amăgirea celor naivi, semănând îti ele otrava sa sufletească”. Ca urmare, credintele eretice si gresite, care se împotrivesc învătăturii Bisericii Ortodoxe sunt piedici înfricosătoare pentru mântuirea sufletelor noastre si arme putemice ale diavolilor. Prin necredintă, diavolul
întinde curse mai ales celor învătati, care se încred în ei însisi. Diavolul se prezintă în fata lor cu stiinta si filozofia si le aduce necredinta.

Oare nu-i vedem pe astfel de oameni lângă noi? “Cine a văzut ceea ce spun Sfintele Scripturi?” întreabă cei necredinciosi. Iată gânduri si întrebări insuflate de diavoli oamenilor care au deja o înclinare spre necredintă.

Sfântul Apostol Pavel scrie: “Dunmezeul acestui veac (diavolul) a orbit mintea necredinciosilor, ca să nu le lumineze lumina Sfintei Evanghelii slava lui Hristos”.

3.15. Oamenii păcătosi sunt slugile diavolilor

Diavolul este împăratul acestei lumi a păcatelor. El are în această lume slujbasii săi (Ioan 12,31). Vrăjmasul mântuirii noastre se luptă pentru pierderea sufletelor omenesti si a avut întotdeauna ucenici, cu voia sau fără voia lor. Astfel de oameni, gata oricând să facă voia diavolului, sunt nenumărati, atât tineri, cât si vârstnici, bărbati si femei. Iată numai câteva exemple: sotul tiran, aspru, betiv si desfrânat, care alungă pacea si dragostea din familia sa; o femeie ispititoare, care umblă sumar îmbrăcată pe stradă, smintind pe oameni cu păcatul desfrânării; un om de stiintă sau de cultură, necredincios sau eretic, care prin scrierile sale, prin cuvintele sale varsă otrava necredintei si a ereziilor în sufletele cititorilor; omul bogat, care cu ajutorul banilor corupe constiintele; tatăl si mama, care prin educatia atee, eretică si imorală pe care o dau copiilor îi conduc pe acestia în mrejele păcatelor si spre pierderea sufletelor…

Să luăm aminte la noi însine, ca nu cumva să ajungem vreodată unelte ale diavolilor, cu voia sau fără voia noastră si să contribuim astfel la pierderea sufletelor semenilor nostri. Căci va veni într-o zi clipa în care vom da seama de sufletele care s-au pierdut în iad din pricina noastră. Dumnezeu ne va spune atunci:
“Sângele lor din mâna ta se va cere” (lezec. 3,20).

Tot Mântuitorul nostru ne-a învătat: “Feriti-vă de proorocii mincinosi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei 7,15). Iar Sfintii Apostoli ne-au învătat: “Nu dati crezare oricârui duh. Ci cercetati duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă multi prooroci mincinosi au iesit în lume” (1
Ioan4,l).

Având o astfel de poruncă de la Dumnezeu, trebuie să ne ferim de orice legătură cu duhurile necurate (de astrologi, vrăjitori, magi, senzitivi, contactanti ai OZN, prezicători, bioenergeticieni, radiestezisti) etc. Chiar dacă demonul se preface că spune prin ei adevărul, noi cunoscând scopurile pe care le urmăreste el, să le respingem, aducându-ne aminte de cuvintele Sfintelor Scripturi: “Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: Pentru ce tu istorisesti dreptătile Mele” (Ps. 49,17).

3.16. Diavolul ne luptă cu deznădejdea

Ca să păcătuiesti este cel mai usor. Rar si greu lucru este a te pocăi si a te mântui. Multe pricini contribuie la aceasta: nepăsarea, rusinea, lipsa de interes. Si astfel omul rămâne căzut în păcate, departe de mântuirea sa.

Pocăinta noastră se sprijină pe nădejdea ca Dumnezeu, prin marea Sa milostivire, îsi va deschide cu dragoste bratele sale, primind pe fiul cel pierdut, care se întoarce din tara păcatului, în casa Tatălui Său. Lipsit de această nădejde, omul păcătos se simte parăsit de Dumnezeu si neputincios, renuntând la lupta de a se elibera de păcatele sale, care îl apasă. lar greutatea păcatelor sale creste în fiecare zi si starea sa sufletească se înrăutăteste. Odată cu pierderea nădejdii sale în Dumnezeu, omul îsi pierde si mântuirea, pentru că rămâne încătusat păcatului, rob al satanei, care îl conduce la tot lucrul rău si aceasta împotriva
bunăvointei lui Dumnezeu, care vrea ca toti oamenii să se mântuiască si la cunostinta adevămlui să vină (1 Tim. 2,4).

Arma deznădejdii este extrem de eficace pentru diavoli, căci deznădejdea va sluji.întotdeauna de sfetnic rău omului. Ea îi închide omului calea întoarcerii la Dumnezeu si îl sileste să rămână împotmolit în mlastina păcatelor. Dar cum lucrează diavolul? El sopteste la urechea fiecărui om păcătos: “Iată tineretea
ti-ai pierdut-o în păcate, toată viata ta ai făcut numai rele, desfrânări, hotii, minciuni, iubire de arginti, betii, ai mintit, ai jurat, ai hulit pe Dumnezeu. Ce nădejde de mântuire ai? Esti pierdut! Cel putin mai distrează-te, câte zile mai ai de trăit pe pământ”.

Astfel urmăreste diavolul să adâncească pe om si mai mult în păcate, să facă inima noastră locas al diavolilor si să ne îndepărteze de Dumnezeu.

Atitudinea noastră trebuie să fie alta. Ai păcătuit? Trebuie să-ti pară rău de păcatele săvârsite si să te ridici si să te întorci la Dumnezeu. Sfântul Ioan Gură de Aur zice că “diavolul are cea mai mare bucurie când omul cade în deznădejde, mai multă decât atunci când păcătuieste”.

Sfânta Scriptură si Sfintii Părinti ne arată cât de bun si iubitor de oameni este Dumnezeu, ca să ne dea nădejde si curaj, să ne ridicăm din robia păcatelor. De fiecare dată când sovăim să ne pocăim si rămânem în deznădejde, bucurăm pe diavoli si ne facem robii lor. Trebuie să scăpăm de această cursă a diavolilor (II Tim. 2,26). Să nu ne lăsăm stăpâniti de deznădejde, căci deznădejdea se naste din multimea păcatelor, din îngreunarea constiintei si din nesuferita mâhnire sau din mândrie si din îngâmfare, după cum ne spune Sfântul Ioan Scărarul.

Această stare de deznădejde nu este plăcută lui Dumnezeu, iar Sfânta Scriptură si Sfintii Părinti ne-o prezintă ca pe o stare sufletească periculoasă. Numai diavolul se bucură de deznădejdea omului. Orice gând de deznădejde este de la cel viclean.

Sfântul Ioan Scărarul spune: “Nimic nu se compară cu îndurarea lui Dumnezeu. De aceea, cel ce deznădajduieste, s-a
înjunghiat pe sine”.

3.17. Diavolul atacă pe oamenii izolati

Oamenii izolati, care se sprijină pe ei însisi, care nu se sfătuiesc cu alti oameni, sunt cel mai usor de atacat si de doborât de diavoli. Întărirea reciprocă a doi sau mai multi frati este o armă înfricosată împotriva diavolilor. Oamenii uniti duhovniceste, care se ajută si se întăresc reciproc, cad foarte greu în cursele diavolilor. Vrajmasul mântuirii noastre stie că “unde sunt doi sau trei adunati întru numele Domnului, acolo se află si Hristos în mijlocul lor” (Matei 18,20) si de aceea îi urmăreste pe cei izolati, pentru a-i ataca. Deci, trebuie să păstrăm în permanentă legătura duhovnicească cu Hristos, cu Biserica si cu semenii nostri.

Crestinii, care sunt uniti duhovniceste cu Hristos si cu semenii lor când se roagă împreună, se ajută unii pe altii si muncesc împreună, iar harul lui Dumnezeu îi păzeste de săgetile diavolilor. Cele mai multe cazuri de sinucidere sunt semnalate la oamenii care se despart de Biserică si trăiesc izolati. Datoria noastră este foarte clară: Nu vom îngădui diavolului să ne piardă cu înselăciunea sa.

Să rămânem credinciosi în cele ce am învătat si de care suntem încredintati din Sfintele Scripturi si învătăturile Sfintilor Părinti (11 Tim. 3,14). Pentru că aceste lucruri sunt spre folosul mântuirii noastre si al dobândirii vietii celei vesnice.

3.18. Diavolii ne ispitesc cu cele de-a dreapta

Dacă vede diavolul că armele sale pline de răutate si de păcate nu au reusit, atunci ne atacă cu mândria. Omul care cedează acestui mare păcat este stâmit de orgoliu si, astfel, din cel mai înalt om duhovnicesc va ajunge cel mai păcătos. Dacă, de exemplu, ne luptăm cu diavolii si nu cedăm ispitelor lor, ei îsi schimbă metodele si ne atacă cu cele de-a dreapta, cu mândria. Astfel, îti va sopti la ureche: “Bravo! Esti un luptător virtuos. Meriti laude!” Este însă glasul diavolilor, care sunt învătătorii îngâmfării.

Dar această metodă poate fi utilizată si în alt mod:

Diavolul vine si sădeste în om dispozitia pentru o râvnă foarte mare, adică ne îndeamnă să ne nevoim, spre cele ce depăsesc puterea noastră (post peste măsură, somn putin, priveghere de toată noaptea…). Sfântul Ioan Scărarul ne lămureste: “De multe ori scopul vrăjmasilor nostri este să ne îndemne la cele mai presus de puterea noastră, ca, descurajându-ne (sau îmbolnăvindu-ne), să lepădăm si cele după putere si să prilejuim râsul cel mai mare al vrăjmasilor nostri”. Sfintii părinti ne învată că tot ceea ce este peste puterea noastră este de la diavoli. De exemplu, dacă tinem post aspru, fără binecuvântarea duhovnicului, ne putem îmbolnăvi cu trupul si nu mai putem munci pentru fapta bună crestină, necesară mântuirii noastre.

Pentru toate lucrurile este un timp, iar drumul virtutilor are si el anumite legi. Diavolul ne îndeamnă să le călcăm, să urmăm, adică, cele mai presus de puterile noastre. Iar rezultatele? Nereusind, ne îmbolnăvim, deznădăjduim, scade râvna spre virtute si în cel mai rău caz ne putem îmbolnăvi psihic.

Alt mod în care se manifestă ispita diavolului de-a dreapta este lepădarea dojanei. Vrajmasul nostru ne laudă pentru izbânzile noastre; ne înaltă pe culmile mândriei si ne arată pe ceilalti oameni neînsemnati, păcătosi si prosti. Fariseul din noi va cugeta: “eu nu sunt ca ceilalti oameni, răpitori, nedrepti, adulteri…” (Lc. 18,11). Si astfel se întâmplă ceea ce spune Sfântul Ioan Scărarul: “Dracii ne silesc fie să păcătuim, fie, dacă nu păcătuim, să judecăm pe cei ce păcătuiesc, pentm ca prin lucrul cel de-al doilea să pătăm pe cel dintâi”.

Prin judecarea aproapelui nostru ne îndepărtăm de Dumnezeu si pierdem astfel plata pentru virtutile pe care le
avem. Aceste viclenii ale diavolilor sunt arme redutabile împotriva crestinilor si a celor ce sporesc duhovniceste. Pe acestia, diavolul îi prinde în mrejele sale, fie prin mândrie, fie prin judecarea aproapelui. Cu adevărat, vrăjmas înfricosător este diavolul.

Să stăm bine! Să stăm cu frică, să luăm aminte!

3.19. Cele patru atacuri ale diavolilor în preajma mortii omului

a) Primul atac al diavolilor este asupra credintei. Satana seamănă gânduri de îndoială si de necredintă în mintea omului.
Crestinul trebuie să se însemne cu Sfânta Cruce, să se roage lui Dumnezeu cu smerenie si să-i răspundă: “Mergi înapoia mea
Satană, tată al minciunii, pentru că eu cred ce spune Dumnezeu, iar nu ce spui tu si cei asemeni tie”;

b) Al doilea atac este asupra deznădejdii. Prin aceasta ne înfricosează cu păcatele pe care le-am făcut, spunându-ne că nu mai avem nădejde de mântuire. Noi să ne aducem aminte că Dumnezeu este milostiv si poate ierta păcatele noastre;

c) Al treilea atac al diavolilor în preajma mortii omului este cu slava desartă. Prin aceasta ne îndeamnă să avem încredere în faptele noastre. Noi să ne aducem aminte că toate faptele bune le-am făcut numai cu ajutoml lui Dumnezeu;

d) Al patrulea atac este cu închipuirea de sine. La multi crestini, înainte de moarte, diavolii se arată în chip de îngeri luminati si alte năluciri (2 Cor. 11,14). În aceste clipe trebuie să ne smerim si să-i zicem: “Prefă-te ticălosule în întunericul tău. Eu nu sunt vrednic de astfel de arătări”.

Dumnezeu, care se află în noi de la Sfântul Botez, este mai putemic decât diavolul.

Diavolul dispune de arme puternice si nenumărate si ne atacă cu mare furie, pentru a ne birui. Dar nu trebuie să ne speriem de atacurile diavolului atâta timp cât ne aflăm aproape de Dumnezeu cel Atotputernic. Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a făcut om “ca să strice lucrările diavolului” (Ioan 3,8) si să izbăvească pe cei care “frica mortii îi tineau în robie toată viata”
(Evr. 2,14-15).

Când Domnul nostru Iisus Hristos a coborât la iad, El a desfiintat împărâtia iadului si a eliberat pe cei detinuti acolo de diavoli. Sfântul Antonie cel Mare ne spune: “Se cuvine să nu ne temem de atacurile lui si de săgetile lui arzătoare si de vicleniile lui lucrate de mestesugita lui minte. Toate acestea nu sunt nimic înaintea puterii lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care numai rostind numele Lui cu credintă si cu evlavie, pune pe fugă toată ostirea diavolilor”. Aceasta întrucât
Dumnezeu ne-a încredintat că “mai mare este Cel ce este în voi, decât cel din lume” (1 Ioan 4,4). Alături de Dumnezeu cel Atotputemic ne facem si noi putemici. Si astfel si noi smeritii si neputinciosii avem curajul să ne aruncăm în luptă si sa ne împotrivim vrăjmasilor diavoli.

La Sfântul Botez am fost întrebati: “Te lepezi de satana si de toate lucrurile lui si de toti îngerii lui? De toată slujirea lui?”
Iar noi am răspuns: “Mă lepăd!” Iar apoi: “Te unesti cu Hristos?” Si noi am răspuns: “Mă unesc!” Cu cât vom fi mai sfinti, mai apropiati de Dumnezeu, mai uniti mistic cu Hristos, cu atât diavolii vor fi mai departe de noi, iar atacurile lor vor fi mai neputincioase. Iar cu cât vom fi mai uniti cu lumea si cu păcatele, cu atât diavolii vor fi mai apropiati de noi si noi vom fi slujitorii lor. Sfântul Apostol Ioan ne spune: “Cel ce s-a născut din Dunmezeu se păzeste pe sine si cel viclean nu se atinge de El” (1 In. 5,18).

Sclavia

2011-12-29T19:27:00.000+02:00

2011-12-25T10:55:00.005+02:00

Decembre

2011-12-03T19:37:00.002+02:00

Muzica lui Mozart nu te face mai inteligent

2011-12-03T19:24:00.002+02:00

Dupa 15 ani de cercetari, oamenii de stiinta au concluzionat: muzica lui Mozart nu te face mai inteligent.

Aceasta idee a aparut prima oara in 1993, cand un studiu stiintific publicat de respectatul jurnal Science, arata ca adolescentii care ascultasera o sonata a lui Mozart, din 1781, s-au descurcat mai bine la testele de logica la care au fost supusi comparativ cu cei care ascultasera altceva sau lucrasera intr-o camera in care era liniste.

Descoperirea oamenilor de stiinta de la Universitatea California a facut ca in cresele de pe intreg teritoriul Americii sa se cante muzica clasica, iar in statul american Georgia bebelusii sa primeasca gratuit in CD cu muzica clasica, relateaza The Telegraph.

De atunci, mai multe cercetari au sugerat ca totul nu e decat un mit, insa rezultatele nu au convins. De curand, o echipa de psihologi de la o universitate din Viena a analizat toate studiile care s-au facut pe acesta tema incepand cu 1993, concluzionand ca nu exista dovezi despre existenta acestui fenomen.

Nu mai putin de 40 de cercetari stiintifice, implicand 3.000 de subiecti, s-au facut in aceasta perioada, pe intreg mapamondul.

Desi s-a dovedit ca oamenii au rezultate mai bune in general cand lucreaza pe muzica, aceasta fiind un bun stimul, nu conteaza daca asculta Bach, Pearl Jam sau Mozart, pentru ca abilitatile cognitive nu vor fi altele.

www.ziare.com

Câinele care refuză să părăsească mormântul stăpânului său (VIDEO)

2011-12-03T19:15:00.003+02:00

Localnicii unui sat chinez au fost miscati de fidelitatea unui caine care pazeste mormantul stapanului sau, relateaza lifewithdogs.tv. Lao Pan, 68 de ani, traia singur in apartamentul sau din Panjiatun, provincia Shandong. Dupa moartea sa, locuinta a fost eliberata iar cainele a fost descoperit langa mormantul lui. De unde refuza sa plece.

Timp de sapte zile a vegheat in tacere si nemancat. Localnicii au incercat sa-l faca sa plece de acolo dar animalul s-a multumit doar sa manance ceea ce ei ii aduc.
Cum au vazut ca nu il pot convinge sa se mute, ii vor construi acolo o cusca si vor continua sa-i aduca apa si alimente.

www.ziuaonline.ro

Earth, Time Lapse View from Space, Fly Over | NASA, ISS

2011-12-03T19:01:00.001+02:00

Earth | Time Lapse View from Space, Fly Over | NASA, ISS from Michael König on Vimeo.

Phillip Blond despre neoliberalism(ro_sub)

2011-12-03T18:39:00.001+02:00

Autismul

2011-12-01T15:35:00.000+02:00

Acupunctura și presopunctura

2011-12-01T15:17:00.000+02:00

Acupunctura

Acupunctura consta in inteparea anumitor puncte de pe piele, pentru mentinerea starii de sanatate, sau, in conceptia medicinii traditionale chineze, pentru echilibrarea energiilor.

In urma cu mii de ani, chinezii credeau ca bolile sunt produse de spiritele rele care salasluiesc in corpul omului bolnav. In baza acestei credinte ei au inceput sa intepe pielea bolnavilor, mai intai cu pietre foarte ascutite, apoi cu aschii de bambus si oase de animale, iar mai tarziu cu ace confectionate din metale sau aliaje. Dupa ce au renuntat a mai crede in demoni, chinezii au continuat sa trataze bolnavii prin inteparea pielii, dupa ce constatasera ca, folosind aceasta metoda, usureaza unele suferinte, mai ales durerile.

Din China , acupunctura a patruns in Corea, Japonia si Vietnam , in secolul al VI-lea. Prima tara europeana in care s-a practicat acest mijloc de tratament a fost Franta, tara in care a fost redactat primul tratat de acupunctura intr-o limba europeana. In Romania se vorbeste despre acupunctura prima data dupa anul 1930. Printre cei dintai care au practicat-o se numara dr. N. Vatamanu si dr. I. Bratu. Acupunctura a fost recunoscuta oficial de Ministerul Sanatatii in anul 1958, in prezent aceasta practicandu-se de numerosi medici ca o a doua specialitate, cele mai importante centre aflandu-se la Bucuresti, Calan, Cluj-Napoca, Eforie Nord, Iasi, Timisoara etc.

Multa vreme chinezii au incercat sa explice mecanismele acupuncturii facand apel la principiile filosofiei Tao, care considera Universul un tot format din materie si energie, stapanit de doua forte, numite Inn - Iang. Aceste forte, care stau la baza Universului, sunt intr-o continua miscare, una urmand celeilalte, la infinit. Vechii chinezi mai spuneau ca omul este in armonie cu Universul. Se considera ca atunci cand legaturile dintre om si Univers sunt perturbate, se va produce boala, iar cand ele se rup inseamna moarte. Medicina traditionala chineza spune ca prin corpul omului viu circula fara intrerupere mai multe feluri de energii care intretin activitatea tuturor organelor si apara organismul de orice agresiune.

Aceste energii circula prin niste canale denumite meridiane, astfel incat fiecare meridian are legaturi directe cu un anumit organ al carui nume il si poarta. Pe traseul acestor meridiane se gasesc puncte de acupunctura pe care specialistii le stimuleaza cu diverse mijloace cum ar fi : ace de acupunctura, masaj, curenti speciali, campuri magnetice, vibratii sonore, injectare de vitamine, raze laser etc. In conceptia medicinii traditionale, scurgerea armonioasa a energiilor prin meridiane inseamna sanatate, iar perturbarea ei, boala.

Cauzele perturbarii scurgerii energiilor sunt foarte numeroase: frigul, umiditatea, bucuria, spaima, tristetea, oboseala, alimente daunatoare, relatii sexuale exagerate, traumatisme etc. Pentru precizarea diagnosticului, medicul traditionalist foloseste patru metode: interogatoriul ( intrebari despre debutul bolii, evolutia simtomelor, modul de viata, conditiile de munca ale pacientului etc ), inspectia (examinarea bolnavului in intregime pentru descoperirea unor defecte fizice, a unor tumori s.a.) , ascultarea respiratiei, palparea pulsului. Spre deosebire de pielea din jur, cea pe care se afla punctul de acupunctura are unele proprietati electrice, fapt pentru care punctele pot fi localizate cu o foarte mare precizie cu ajutorul unor aparate electronice special construite.

A fost descoperita in jurul punctelor de acupunctura active o coroana de electroni ce dispare imediat dupa stimularea lor. In tesuturile situate sub punctul de acupunctura se afla o bogata retea de fibre nervoase si vase de sange. Celor care sustin ca acupunctura este o metoda sugestiva li se prezinta un argument ce nu mai poate fi contestat: ea se practica cu succes atat la copii cat si la unele animale, unde nu mai poate fi vorba de sugestie. Unele puncte de acupunctura coincid cu punctele de pe piele folosite de homeopati, cu punctele Valleix situate pe traseul nervului sciatic si cu cele ale muschilor etc.

Recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii, acupuntura poate fi aplicata intr-un numar mare de suferinte, printre care: dureri, palpitatii, hipertensiune arteriala in stadiu initial, constipatie, balonari, urticarie cronica, astm bronsic, insomnie, oboseala, impotenta sexuala, frigiditate, tulburari ale poftei de mancare s.a.

Presopunctura

Punctele mai pot fi stimulate fie prin masaj digital, fie cu instrumente speciale sau improvizate. O astfel de metoda terapeutica este cunsocuta sub numele de digitopunctura, akupresura ( in mod eronat ) si presopunctura . Pentru presopunctura pielea trebuie sa fie curata si sanatoasa ( fara rani, tumori, bataturi ). Cele mai bune rezultate se obtin pe o piele uscata, fara folosirea vreunei substante apoase sau uleioase.

Punctele se maseaza cu pulpa degetului, cu unghia sau cu un instrument prin miscari rapide, circulare, pentru suferintele acute si energice, rare pentru cele cronice, pana la disparitia durerii locale, pe o durata de aproximativ 5-10 minute. Presopunctura se executa pana la obtinerea rezultatelor dorite, ca metoda unica sau ca un adjuvant sedintelor de acupunctura, in zilele cand bolnavul nu se poate prezenta la medicul acupunctor. In timpul tratamentului, bolnavul va sta culcat cu fata in sus, pozitie in care va mai ramane inca 20 de minute dupa terminarea acestuia.

Criza din Europa deschide ușa unui nou model socio-economic

2011-11-30T11:48:00.004+02:00

A innebunit marmota. Si lupul ce zice? Nici vorba de asa ceva. Pur si simplu, dupa ce comunismul a murit iar capitalismul de acum nu se simte nici el prea bine, suntem fortati sa o luam pe alta cale. O cale pe care Romania a mers cu succes inca din anii 1830.

Pe euractiv.com, citesc: Convinsa ca modelul cresterii economice din trecut nu va mai fi viabil in viitor, Comisia Europeana a inceput un dialog crucial cu partile interesate pentru a se asigura ca intreprinderile sociale vor obtine mijloacele pentru a se dezvolta. Luna trecuta, executivii UE au dezvaluit Social Business Initiative, in incercarea de a promova o economie de piata sociala competitiva, care este, de fapt, inima strategiei Euro 2020. Economia sociala – cooperative, fundatii, asociatii sau societati mutuale – aduna peste 11 milioane de angajati in UE, aproximativ 6%. Iar intreprinderile sociale au fost identificate drept o prioritate a finantarilor, cu un buget de 90 milioane euro intre 2014 si 2020. Pentru asta vor fi simplificate caile de acces la fonduri si vor fi invatati antreprenorii sociali sa puna bazele unei astfel de afaceri.

Europa trece printr-o asa de dramatica situatie incat singura cale de redresare este o schimbare substantiala, scrie si The Guardian, care are o rubrica dedicata retelei intreprinderilor sociale. Europa are nevoie de o noua masinarie politica si economica ce trebuie sa integreze inovatia, sustenabilitatea si incluziunea sociala in strategia ei de dezvoltare. Iar asta a fost recunoscut in mod deschis de Comisia Europeana. Criza financiara a oferit o sansa unica pentru stabilirea unei noi paradigme socio-economice in Europa, care sa deserveasca atat capitalul cat si oamenii. Iar in Atena, epicentrul crizei, ar putea fi stabilita o zona speciala in care sa se testeze cum pot intreprinderile sociale si antreprenorii sociali ajuta la dezvoltarea economiei. E una din ideile discutate la summitul de la Bruxelles unde a fost lansata Initiativa Afacerilor Sociale Europene. Din grup fac parte nu numai presedintele Barroso, dar si laureatul Nobel Muhammad Yunus, sau ministrul britanic pentru Societatea civila, Nick Hurd.

Cert este ca e vorba doar de inceputul unui drum lung. Pentru ca trebuie avut in vedere ca fundamentul persoanei in lume il constituie familia, biserica, comunitatea organica si mediul natural.

De Margarita Geica pe 24 noiembrie 2011 -ZiuaOnline

Suntem ceea ce gândim

2011-11-19T19:35:00.001+02:00

La sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice organizată de Universitatea Naţională de Apărare „Carol I”, cunoscutul neuropsihiatru general (r) prof. dr. Dumitru Constantin-Dulcan pleda pentru elaborarea unei noi spiritualităţi umane în raport cu realitatea propriei noastre biologii, concluzionând că suntem ceea ce gândim. Cu alte cuvinte, comportamentul uman este condiţionat de gândurile omului – bune sau rele – ce interacţionează cu energiile psihice ale persoanelor din jurul nostru. În ce măsură gândurile pot influenţa destinul unor semeni de-ai noştri, vom vedea în cele ce urmează.

Cu câteva decenii în urmă, am avut prilejul să urmăresc reacţiile emoţionale ale unor operatori extrasenzitivi militari în timpul executării unor misiuni speciale, în prezenţa unor persoane generatoare de energii patogene. Am observat cu acel prilej că era suficient ca un singur individ de acest gen să fie la un moment dat în preajma operatorului extrasenzitiv, ca acesta să iasă din regimul său de lucru şi să dea rateuri. De pildă, unul dintre operatorii psi ghinionişti, colonelul C.S., bine dotat nativ pentru detecţii extrasenzoriale şi având la activ câteva performanţe remarcabile în domeniu, intra într-un asemenea grad de surescitare când simţea că era obiectul focalizării unor energii psihice negative, încât nu mai era în stare să efectueze nici măcar detecţii de rutină. Mai mult, după un timp s-a relevat faptul că în situaţii în care C.S. era în misiuni speciale în teritoriu, iar unul dintre „amicii” săi prindea de veste – îndeosebi un maior de artilerie uscăţiv şi psihogen cât încape – C.S. nu avea altă opţiune decât să renunţe la îndeplinirea misiunii şi să suporte consecinţele de rigoare. Până la urmă s-a lăsat de meserie, socotind că nu avea aptitudinile necesare unui operator extrasenzitiv profesionist.

După această sumară introducere în temă, să abordăm problema efectelor energiilor psihice destructurante, în relaţiile interumane. În scopul evitării unor teoretizări aride şi nu întotdeauna foarte convingătoare pentru reliefarea acestui fenomen, vom apela – ca de obicei – la exemple practice concrete.

Întâmplarea a făcut ca într-una din zile, la interval de câteva ore să fiu contactat telefonic de două persoane cu alcătuiri psihice diametral opuse. Primul apel era de la un bun prieten din Timişoara, inginerul Mihail Bour. Voia să afle veşti în privinţa sănătăţii mele, întrucât mă visase într-o împrejurare îngrijorătoare. Într-adevăr, mă confruntam cu unele probleme de sănătate şi mă străduiam să le combat prin psihoterapie, pentru a evita efectele secundare ale chimioterapiei. Mihail Bour, deşi are o „afurisită bucată de ţeavă din plastic” – potrivit expresiei sale – implantată în zona inimii, e de un optimism debordant. „Nu mor caii, când vor câinii” – răspunde celor care îl întreabă de sănătate. În ciuda celor peste 70 de ani ai săi, e surprinzător de activ în viaţa de zi cu zi croind planuri de viitor până în pânzele albe, ignorând cu cerbicie nazurile trecătoare ale ştuţului de plastic implantat de un chirurg local în cuşca sa toracică. După ce am tăifăsuit preţ de trei-patru minute încurajându-ne reciproc să ţinem piept anilor următori, am hotărât să dăm o raită la vară prin desişurile pădurii în care şi-a durat o cabană turistică, pentru a căuta vestigii din vremi apuse.

În urma conversaţiei cu amicul meu, m-am simţit revigorat sufleteşte şi fizic. E bun de pus la rană, cum se spune în popor. Bine-dispus, am scos din sertar manuscrisul matusalemic al unei viitoare cărţi – pe care editorul a pierdut nădejdea să-l mai vadă vreodată – şi m-am aşternut gospodăreşte la treabă, decis să nu las lucrarea din mână până nu o finalizam cum se cuvine. În graba lucrurilor, am uitat să scot telefonul din priză, pentru a avea mai mult spor la lucru. Telefonul a sunat din nou, însă când am auzit cine era la celălalt capăt al firului, mi se muiaseră picioarele şi am văzut negru în faţa ochilor. Era doctoriţa A.D., în vârstă de 67 de ani, un vampir cronofag şi bioenergetic cum rar s-a văzut. Timp de peste o oră a trebuit să ascult lamentările stereotipe despre nefericirea vieţii sale, despre boala incurabilă ce îi macină zilele – suferă de agorafobie (teamă patologică de spaţii deschise) – despre singurătatea ce îi întunecă existenţa, despre fiul dânsei căsătorit şi realizat profesional dar suferind de altă fobie – teama de întuneric, despre fiica dumneaei frumoasă şi inteligentă, apreciată realizatoare de programe de televiziune, dar nefericită, etc., etc.

Ţineam cu mâna tremurândă receptorul telefonului şi mâzgăleam în neştire manuscrisul cu arabescuri obscure, ale căror semnificaţii numai un psiholog versat le putea desluşi. După mai bine de o oră de calvar, doamna A.D. a consimţit să închidă telefonul şi să-mi redea libertatea de gândire şi mişcare. În urma „conversaţiei” tensiunea arterială îmi crescuse vertiginos, inima bătea să-mi spargă pieptul şi mă cuprinse o sfârşeală generalizată. Am încercat să reiau lucrul, dar până şi simpla aptitudine de a îngemăna două fraze oarecare se volatilizase cu desăvârşire. După câteva clipe de şovăială, am zvârlit manuscrisul la loc în sertar şi am ieşit la aer, pradă unor gânduri nu tocmai măgulitoare la adresa cronofagilor şi vampirilor bioenergetici de pe întregul mapamond.

Veţi crede sau nu, simptomele „efectului A.D.” au dăinuit zile în şir, iar optimismul sădit de amicul meu timişorean se duse pe apa sâmbetei. Chiar şi ideea că menţionata doamnă se gândeşte la mine punând probabil la cale o nouă „conversaţie” telefonică, îmi crează o stare de nelinişte inhibatoare ce se răsfrânge asupra activităţilor mele zilnice. Şi vă asigur, cazul semnalat, nu este unul izolat. Din păcate, majoritatea persoanelor generatoare de energii patogene nu sunt conştiente de faptul că prezenţa şi comportamentul lor induc disconfort psihic, cu urmări imprevizibile asupra sănătăţii şi reuşitei în viaţă a celor din jur. Dimpotrivă, generatorii de energii distructive trăiesc cu convingerea fermă că sunt fiinţe neînţelese şi nedreptăţite, iar când sunt marginalizaţi reacţionează nu rareori cu violenţe verbale, atribuind altora cusururi imaginare.

Psihologii au observat că indivizii generatori de energii maladive nu au darul perfectibilităţii, în sensul bun al cuvântului. Ei insistă să fie acceptaţi cu tarele lor conştiente şi subconştiente ce se adâncesc odată cu înaintarea în vârstă, devenind o povară pentru familiile lor. Persoanele generatoare de energii patogene au aceleaşi gânduri, simţuri şi comportamente indiferent dacă stau acasă sau călătoresc în altă parte. Şi, fatalmente, simt mai tot timpul necesitatea morbidă de a se manifesta în prezenţa semenilor apropiaţi sau cunoscuţilor. Sunt încredinţate totodată, că alţii sunt responsabili pentru nefericirea lor, fără să conştientizeze fapul că ei înşişi sunt cauza neadaptării la mediu. Pentru că, potrivit legii cauzalităţii ce semeni, aia culegi. Semeni grâu, vei culege grâu, nu porumb. Semeni ură, vei culege ură, nu te aştepta să ai parte de iubire.

Este înţelept să fim atenţi la modul în care gândim, întrucât gândurile se propagă în jurul nostru sub forma unor energii benefice sau distructive – după caz - ale căror efecte se vor întoarce tot asupra noastră, potrivit principiului rezonanţei. Referindu-se la psihicul omului, la gândurile şi faptele sale, Iisus a spus că cerul şi infernul sunt în noi, nu altundeva. Noi decidem ce cale urmăm în viaţă. Alegem cerul, vom avea parte de cer; alegem infernul, vom avea parte de infern. Totul se rezumă la modul în care gândim.

În privinţa frecventelor solicitări adresate de cititori şi telespectatori în scopul recomandării unor hipnoterapeuţi credibili capabili să trateze unele fobii, e bine de ştiut că hipnoza poate fi folosită numai ca terapie complementară şi nu alternativă. Tratarea fobiilor prin hipnoză nu înlătură cauzele menţionatelor tulburări neuropsihice, contribuind doar la inhibarea temporară a manifestării acestora. Problema tratării fobiilor este sensibilă şi complexă (ştiinţa medicală atestă existenţa a peste 500 de forme distincte ale unor asemenea disfuncţii neuropsihice) şi trebuie abordată cu atenţia cuvenită, numai de personal medical specializat. În unele cazuri se obţin rezultate satisfăcătoare prin utilizarea psihoterapiei – procedeu terapeutic neinvaziv, ce include colaborarea conştientă a bolnavului la procesul vindecării.

Cât despre posibila recomandare a unor hipnoterapeuţi capabili să vindece fobiile, buna-cuviinţa mă îndeamnă să mă abţin deocamdată.

www.rudan.ro

Gândul, atribut paranormal al omului

2011-11-19T19:33:00.000+02:00

Calea de acces către palierul paranormal al existenţei noastre se află la îndemâna fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă, rasă sau convingeri religioase. Este creierul omului. Această fantastică îmbinare a materiei cu spiritul poartă omenirea spre culmile progresului. Ascunde totodată, energii latente nebănuite capabile să deschidă frontiere de nepătruns, să ne propulseze către depărtările infinite ale Universului.

Cu cele peste o sută de miliarde componente active ale sale (neuroni), cu o infinitate de legături interneuronale (sinapse) prin care circulă neurotransmiţători electrochimici şi de altă natură, cu formidabila sa capacitate de stocare şi procesare a informaţiilor, cu funcţiile sale cunoscute şi cu uimitoarele însuşiri ce se întrezăresc în mod accidental sau în urma unor investigaţii ştiinţifice sistematice, creierul va rămâne pentru omenire cea mai îndepărtată frontieră a cunoaşterii – o frontieră practic de neatins.

Pentru a ne face o idee despre fenomenala complexitate a acestei enigmatice structuri vii, ar fi suficient să amintim că potrivit unor estimări făcute de oameni de ştiinţă, numărul posibil de variante conexionale între cele peste o sută miliarde de neuroni ar putea egala numărul atomilor existenţi în Univers. Comparativ cu funcţiile rămase necunoscute ale acestui miracol al viului, ceea ce s-a reuşit a se descifra până la ora actuală nu depăşeşte, metaforic vorbind, un fragment din partea vizibilă a unui aisberg. Formarea neuronilor este un proces de-a dreptul incredibil. Începând cu a patra săptămână de la momentul concepţiei, celulele cerebrale ale fătului se înmulţesc într-un ritm vertiginos, câte 250.000 de celule pe minut. În primul an de viaţă, creierul copilului îşi triplează volumul, continuând dezvoltarea impresionantei sale reţele interneuronale. În acelaşi timp se formează o mulţime de microcircuite ce leagă minuscule conexiuni filamentoase situate la extremităţile neuronilor, numite dendrite.

Scoarţa cerebrală (stratul cutanat exterior al creierului) conţine aproximativ 1000 kilometri de fibre conexionale pe centimetru cub. Aceste câteva date sumare reprezintă doar o infimă parte din complexitatea întregului. În afara funcţiilor cerebrale ce coordonează şi menţin organismul biologic în viaţă, pe lângă porţiunile cortexului angajate pentru disponibilităţi intelectuale şi alte câteva atribuţii relativ cunoscute, creierul uman deţine şi un vast volum de particularităţi uimitoare ce pot fi lesne asimilate fenomenologiilor paranormale.

Este cunoscut faptul că, la nivelul percepţiei conştiente creierul omului poate prelucra până la proximativ 30 - 32 de unităţi de informaţie (biţi) pe secundă. Cea mai mare parte a informaţiilor captate pe căi senzoriale din mediul înconjurător se situează sub pragul de intensitate ce determină reacţii de răspuns la nivel conştient. Se ştie cu certitudine că informaţiile provenite pe căi subliminale, în afara percepţiei conştiente, se imprimă deasemenea în memorie şi sunt procesate ca atare. Iar la nivel subconştient, randamentul procesării informaţiilor creşte la milioane de biţi pe secundă. Cu ce scop are loc această masivă stocare şi prelucrare de date, ştiindu-se că formaţiunea reticulară din interiorul trunchiului cerebral triază informaţiile, permiţând trecerea către nivelul conştient doar a unui număr de câteva sute de mesaje? Ce se întâmplă cu grosul datelor înmagazinate în subconştient şi încotro sunt ele dirijate?

Disponibilităţile reale ale creierului uman sunt abia la începuturile cunoaşterii. Experimente ştiinţifice având un grad rezonabil de repetabilitate a rezultatelor, conduc la ipoteza că omul este dotat din naştere cu un volum impresionant de funcţii cerebrale surprinzătoare, pe care nu le foloseşte niciodată în viaţa sa. S-a constatat, tot pe cale experimentală, că acest fantastic computer biologic poate efectua la nivel subconştient, aparent instantaneu, analize comparative ce implică sute de mii de detalii diferite - fapt confirmat şi de abilităţile psihice fenomenale ale operatorilor de detecţie extrasenzorială. S-a demonstrat totodată, că în subconştientul uman există în stare latentă sisteme biologice subtile ale comunicaţiei telepatice, ale detecţiei şi teledetecţiei extrasenzoriale, ale premoniţiei. Aceste tainice abilităţi extrasenzoriale trebuiesc doar activate, sensibilizate prin antrenamente speciale şi aplicate în practica de zi cu zi spre folosul nostru, desigur cu prudenţa cuvenită.

Savanţii încă nu pot explica rostul evidentei supradimensionări a capacităţii cerebrale a omului, în comparaţie cu cerinţele sale existenţiale cunoscute. Să fie vorba despre un accident genetic, intervenit cândva pe parcursul evoluţiei speciei? Pentru că, dacă funcţia crează şi perfecţionează organul, nu era firesc ca în etapa evolutivă actuală homo sapiens să dispună de un creier ale cărui funcţii să fie corelate cu imperativele fiziologice şi psihice necesare vieţii de zi cu zi? Dacă creierul este un rezultat al evoluţiei speciei, supradimensionarea capacităţilor mintale ale omului nu ar constitui dovada că apogeul evoluţiei sale a fost atins cu mii de ani în urmă, iar în prezent cea mai „evoluată” specie din regnul animal se află în proces involutiv? Pentru că, forţează nota alţi cercetători, nimeni nu îşi cumpără cel mai sofisticat computer existent pe plan mondial, numai pentru a calcula ingredientele ce intră în compoziţia preparatelor culinare pe care le consumă zilnic. Sau, pentru a păstra aparenţele, să înţelegem că omul e un hibrid rezultat în urma procesului evoluţiei speciilor, căruia i-au fost implantate câteva organe sofisticate pe care va învăţa să le folosească la întreaga lor capacitate într-un viitor îndepărtat? Dar într-un asemenea caz ipotetic, cine a creat acele organe şi cine a făcut implantul, se întreabă, nu fără o anumită doză de sarcasm, adversarii teoriei evoluţioniste. E drept că în pomicultură se practică un procedeu întrucâtva asemănător, ce conduce la îmbunătăţirea parametrilor calitativi ai unor pomi fructiferi. Totuşi, altoiul de calitate superioară trebuie luat de undeva, iar altoirea trebuie făcută de cineva cunoscător în materie.

Alţi gânditori se întreabă dacă omul înţelege cu adevărat menirea sa pe Pământ. Covârşitoarea majoritate a omenirii se lasă în continuare mânată de insticte primitive, ce nu necesită efortul folosirii integrale a funcţiilor cerebrale şi a abilităţilor extrasenzoriale ce se trasmit genetic de la o generaţie la alta.

Pentru a încurca şi mai mult lucrurile, părintele teoriei evoluţiei speciilor dă şi el cu parul în carul cu oale. În lucrarea sa de căpătâi, The Origin of Species – ediţia din anul 1902, Charles Darwin scria negru pe alb: „A presupune că ochiul s-ar fi putut forma prin evoluţie, pare cât se poate de absurd.” În acest context, ce ar fi putut adăuga celebrul naturalist despre creierul uman? Dar despre gând?

Iată cum, pe nesimţite, păşim în aria fenomenelor paranormale. Pentru că cercetători neuro-psihiatri, psihologi - ca să nu mai vorbim de parapsihologi - au ajuns la o concluzie cel puţin şocantă. Gândul nu este un rezultat al funcţiilor cerebrale ale omului, ci invers: gândul foloseşte creierul omului pentru a determina acţiunile sale prezente şi viitoare. Dar ce este gândul? „Gândul e cea mai mare jale în psihiatrie” – e de părere cunoscutul neuro-psihiatru René J. Bourdiol. Nu se ştie ce este, de unde vine şi la care nivel de alcătuire a materiei se află.

Este ştiut că ceea ce numim noi gând, se propagă în spaţiu cu viteze uluitoare. Viteza de propagare a gândului este net superioară propagării tahionilor, care depăşesc viteza luminii în vid. De pildă, în timp ce unda asociată gândului străbate distanţa de la Pământ la Soare în mai puţin de două secunde, fotonul - componenta de bază a luminii, parcurge acelaşi drum în aproximativ 8 minute. Asemănător neutrinilor, gândul poate trece cu uşurinţă prin medii solide, cum ar fi betonul, plumbul, oţelul, piatra, etc. Să ne mire acest lucru? Se pare că nu este cazul. Ceea ce noi percepem prin simţurile noastre drept mediu solid, în realitate sunt atomi şi electroni în mişcare, cu alte cuvinte – energie. Dacă noi, oamenii, am reduce dimensiunile noastre la mărimea unui atom, am putea circula liber prin pereţii caselor sau prin alte obstacole materiale. Undele telepatice generate de creierul uman fac acelaşi lucru. Trec nestingherite, cu viteze practic instantanee, prin orice obstacol din Univers.

Pe de altă parte, potrivit unor informaţii provenite din documente declasificate în SUA, ar rezulta că există spioni extrasenzitivi americani ce posedă abilitatea practică de a efectua călătorii în trecutul şi în viitorul omenirii. Pare de domeniul SF? Să nu ne grăbim a trage concluzii pripite. Pentru că, după cum spunea celebrul fizician Albert Einstein, trecutul, prezentul şi viitorul sunt simple iluzii. Ca urmare, posibilitatea efectuării în timp real a unor călătorii în trecut sau în viitor atestă existenţa concomitentă a trecutului şi viitorului. Se conturează totodată, ipoteza potrivit căreia prezentul ar avea o durată insesizabilă de timp, de cel mult o picosecundă. Pentru că, susţin oamenii de ştiinţă implicaţi în acest gen de investigaţii, în clipa imediat următoare „prezentul” devine trecut, evenimentele avansând constant către viitor. Succesiunea trecutului, „prezentului” şi viitorului poate fi comparată cu o riglă a cărei cursor înaintează constant către viitor.

Să revenim la gând. În urma unor experimente pe care le-am făcut în anii ’70 la care au participat subiecţi umani copii, am remarcat că factorul principal care duce la obezitate în rândul copiilor, este gândul. Copiii supraponderali se gândesc obsesiv la mâncarea preferată, indroducând în subconştient informaţia subliminală care stimulează zona cerebrală responsabilă cu prelucrarea hranei la nivel bilologic. Seara, înainte de a adormi, copiii supraponderali se gândesc la ce vor mânca a doua zi, întroducând în acest mod în subconştientul lor „ingredientele” necesare dezvoltării ţesutului adipos. Am observat cu acel prilej că în situaţia în care se scade din raţia zilnică de mâncare sau se reduce potenţialul caloric al alimentelor pe care le consumă zilnic copii supraponderali, ei continuă să se îngraşe cu gândul la mâncare. Se ştie că un copil supraponderal va deveni un adolescent suprapoderal, apoi va deveni un adult obez. Şi aceste neplăceri sunt create de gând.

În urma unor teste experimentale recente făcute de oameni de ştiinţă, rezultă că gândul poate creşte masa musculară mai bine decât exerciţiile fizice. Cercetătorii au ales două grupe de subiecți umani. O grupă a fost pusă să facă antrenamente fizice la sală iar cealaltă grupă să facă exerciţiile în gând. În acelaşi interval de timp, subiecţii umani din prima grupă au beneficiat de o dezvoltare a masei musculare în medie de 25%, în timp ce subiecţii umani care au făcut exerciţiile în gând au obținut o dezvoltare a masei musculare de 28%.

Remediul supraponderabilităţii l-am găsit prin psihoterapie. Pe parcusul zilei, copiii suprapoderali erau atraşi în activităţi ce prezetau pentru ei un interes cu mult mai mare decât mâncarea. Astfel, suprapoderalii nu se mai gândeau seara la mâncare, creierul lor fiind ocupat cu procesarea informaţiilor rezultate din activităţile zilei precedente. Pentru a grăbi procesul de reducere a masei corporale, am găsit remedii naturale pentru creşterea nivelului metabolismului individual. Rezultatele au fost spectaculoase, fiecare copil a revenit la proporţile fizice optime.

Gândul este un miracol al viului. Se află, posibil, la alt nivel de organizare a materiei, guvernat de energii şi viteze de propagare corpusculară ce sfidează legile fizicii actuale.

www.rudan.ro

Substanțe otrăvitoare în cojile de portocale şi lămâi

2011-11-18T13:36:00.006+02:00

Coaja de mandarina, grapefruit, lamiie si portocala, contin substante periculoase care provoaca intoxicatii, alergii sau chiar hemoragie interna. Consumul lor nu este recomandat.
Portocalele, mandarinele, grepfruturile si lamiile sint tratate cu substante chimice pentru a-si pastra prospetimea pe durata transportului, avertizeaza Asociatia pentru Protectia Consumatorilor. Fructele nu prezinta nici un risc atita vreme cit coaja nu este consumata.
Insa in Romania foarte multe gospodine folosesc, pentru a da aroma prajiturilor, coaja rasa de portocala sau de lamiie, pastrata cu zahar. Astfel, substantele cu care au fost tratate fructele ajung direct in preparatele consumate si exista riscul aparitiei unor intoxicatii sau alergii.
Substantele nu au miros si nu pot fi detectate.

Avind in vedere ca de cele mai multe ori citricele se vind in vrac, nefiind etichetate, nu se poate cunoaste daca ele au fost sau nu tratate cu acesti aditivi. Totusi, in cazul unora se poate constata un strat subtire dintr-o substanta alba pe suprafata citricelor", a explicat Laura Pascu, directorul de relatii publice al Asociatiei pentru Protectia Consumatorilor din Romania. Ea a precizat ca substantele nu prezinta nici un pericol daca nu sint inghitite. "Cu alte cuvinte, daca nu consumam si coaja", a continuat Pascu.

Sa fie ambalate in hirtie
Specialistul in nutritie Dumitrache Sebastian, de la Institutul de Sanatate Publica, spune ca acum citiva ani producatorii de citrice nu aveau voie sa stropeasca fructele cu substante fungicide. "Cei din magazine ar fi trebuit sa ceara transportatorilor sa aduca fructe netratate cu substante fungicide, care in timp dau reactii alergice", a continuat Dumitrache. Specialistul in nutritie a adaugat ca recomanda cumpararea fructelor aduse in ladite si invelite in hirtii speciale. "In ladite, substantele fungicide sint impregnate pe hirtie, si nu pe coaja, astfel incit portocalele sa nu mucegaiasca", a explicat profesorul universitar.

E-uri toxice
Una dintre substantele care se regasesc pe coaja citricelor este E230 (bifenil - conservant), pesticid care impiedica dezvoltarea mucegaiurilor pe coaja fructelor. Testele de laborator au demonstrat ca poate provoca singerari interne, daca este ingurgitat in concentratii mari, si boli de piele. De asemenea, E 231 Ortofenilfenol, conservant de suprafata, poate produce alergii la contactul cu pielea, indeosebi la copii. De altfel, cele doua substante au fost interzise in SUA si in Australia.

Ce spun autoritatile
Constantin Lupescu, responsabilul inspectiilor in Bucuresti din cadrul Autoritatii Nationale Sanitar-Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor (ANSVSA) spune ca, desi nu intra in atributiile sale, a dispus si "pe capitolul citrice sa se verifice starea in care sint depozitate fructele".

www.cotidianul.ro

Dublugânditul

2011-11-16T09:29:00.005+02:00

Dubluganditul este capacitatea de a stoca in minte,concomitent,doua convingeri care se exclud una pe alta si de a le imbratisa pe amandoua in acelasi timp.Un ganditor al Partidului stie in ce directie trebuie sa-si modifice amintirile;prin insusi acest lucru,el este constient ca joaca feste realitatii;dar,prin intermediul dubluganditului,el se si auto-asigura ca realitatea nu a fost violata.Acest intreg proces trebuie sa fie constient,altminteri nu s-ar desfasura cu precizia necesara,si inconstient,altfel ar atrage dupa sine un sentiment de falsitate la inceput,iar mai apoi de vinovatie.

Asa stand lucrurile,este absolut necesar sa spui minciuni sfruntate si totusi sa le crezi cu toata sinceritatea,sa uiti orice a devenit nedorit si,pe urma,daca acel lucru revine la lumina sa-l readuci din uitare exact pentru atata timp cat ti se cere sa negi existenta realitatii obiective si sa nu incetezi nici o clipa a tine cont de realitatea pe care o negi.Chiar si folosirea termenului dublugandit presupune exercitarea dubluganditului,pentru ca,rostind cuvantul,recunosti implicit ca sucesti realitatea;printr-un nou proces de dublugandit anulezi aceasta recunoastere,si asa mai departe,la infinit,minciuna fiind mereu un pas in fata adevarului.In ultima instanta,prin intermediul dubluganditului a reusit Partidul sa opreasca cursul istoriei.(Orwell,266)

Nu ajunge sa i te supui Fratelui cel Mare,trebuie sa-l iubesti.(Orwell,347).

Despre gândirea criminală

2011-11-16T08:24:00.005+02:00

Aptitudinile sceptice si rebele(privind puterea conducatoare)sunt ucise in fasa de propria disciplina interioara a reeducatului,formata inca din copilarie.In aceasta disciplina,prima si cea mai simpla norma,care poate fi insuflata si copiilor mici,se numeste in nouvorba,crimastop.Acest termen defineste facultatea de a te opri brusc,parca din instinct,in pragul oricarui gand primejdios.Tot aici intra si capacitatea de a nu intelege analogiile,a nu surprinde erorile logice,de a nu intelege nici cele mai simple argumente,daca acestea contravin doctrinei partidului,si de a simti plictiseala si repulsie in fata oricarui proces de gandire care ar putea,eventual,conduce intr-o directie considerata eretica.Altfel spus,crimastop inseamna prostie protectoare.Dar prostia nu ajunge;dimpotriva,ortodoxia,in sensul deplin al cuvantului,cere un control total asupra propriilor procese de gandire(Orwell,263).

Ce cunoastem noi din faptele ce le relatam?Care este diferenta dintre faptul propriu-zis si imaginea noastra despre acel fapt?In acest context sunt formate o serie de concepte-cheie:"imaginile din mintea noastra","mediul de fictiuni",stereotipurile si patternurile stereotipurilor,codurile si activitatea de codificare a diverselor evenimente si experiente.Oamenii iau drept fapte nu ceea ce sunt ele in realitate,ci ceea ce percep ei ca sunt acele fapte.Autorul opereaza o distinctie intre enviroment,realitatea propriu-zisa si pseudo-enviroment(sau imaginile din mintea noastra),reflectarea acestei realitati,o adevarata insertie intre om si mediul sau fizic de existenta.[...]Aceasta reprezentare poate fi adevarata,falsa sau o combinatie intre cele doua.[...]Exista un temei suplimentar ca omul sa creada mai mult in imaginile din mintea lui decat in realitatea propriu-zisa.Fiinta umana considera aceste imagini ca fiind ale sale,manifesta un atasament afectiv si psihologic fata de ele;[...]Lippmann vorbeste de existenta unor adevarate tipare,a unor cenzori,care filtreaza informatia inainte de a fi analizata,evaluata si prezideaza procesul de modelare a atitudinii noastre.Este vorba de stereotipuri si structurile de stereotipuri din mintea noastra.[...]Stereotipul este ca un majordon la un bal mascat care judeca daca invitatii au venit bine imbracati.(Dobrescu,Bargaoanu,32-34)

Selectam ceea ce cultura noastra a definit pentru noi si tindem sa credem ceea ce cultura noastra,intr-o forma stereotipa a ales pentru noi.(Dobrescu,Bargaoanu,34)

Practic,in zilele noastre,presa se substituie opiniei publice.[...]Actionand asupra fiecarui om timp de 30 de minute,in fiecare zi,presa castiga teren strategic si creeaza o forta mistica numita OPINIA PUBLICA(Dobrescu,Bargaoanu,37).

2011-11-14T17:11:00.001+02:00

Programul distributist de dezvoltare a Taiwanului

2011-11-14T16:16:00.002+02:00

In “Toward a Truly Free Market”, John C. Medaille descrie un excelent program de dezvoltare distributista a Taiwanului, program elaborat si sustinut de generalul american Douglas MacArthur. Pana la aparitia cartii in limba romana, in traducerea Irinei Bazon, (la Editura Logos,Bucuresti), iata un rezumat al acestui program:

In 1949, nationalistii chinezi au fost infranti de comunisti si s-au retras pe insula Formosa. Aici au gasit o populatie de tarani saraci care luau in arenda pamant, terenurile agricole fiind detinute de vreo 20 de familii bogate de pe insula. Taranii plateau mosierilor 50-70% din recolta. Din moment ce mosierii castigau atat de mult din arendarea pamantului, nu aveau nici un interes sa investeasca in industrie. Pe insula, fugind de comunisti, se refugiasera 2 milioane de oameni care nu aveau de lucru. Guvernul nationalist se gasea intr-o situatie disperata, insula se astepta cat de curand sa cada in mainile comunistilor.

Atunci a intervenit geniul distributist al generalului Douglas MacArthur care a elaborat planuri de dezvoltare pentru Coreea, Japonia si Taiwan. In Taiwan, planul a fost ca taranii care lucrau pamantul sa intre in posesia lui. Proprietarii de pamanturi au fost obligati sa vanda terenurile agricole taranilor, carora pana atunci le dadeau pamantul in arenda, la un pret nu mai mare de trei recolte medii. Taranii au imprumutat bani de la guvern, bani pe care s-au angajat sa-i dea inapoi in zece ani. Ca urmare a a exproprierii partiale si semi-recompensarii, au fost improprietarite 432.000 familii. Intre 1953-1970 productia agricola a crescut dramatic. Taranii s-au imbogatit si au inceput sa aiba bani de cheltuit. Unde sa-i cheltuiasca?

O mare parte din banii primiti de mosieri nu erau cash ci in actiuni (bonds). Industrial bonds. Adica, actiunile nu puteau fi investite decat intr-o ramura a industriei usoare. Altfel spus, mosierii erau obligati sa investeasca in industrie sau sa moara de foame. Constatam aici o strategie dubla. Taranii erau capitalizati, deveneau mici fermieri iar fostii mosieri, care pana atunci nu avusesera nici un interes sa investeeasca in industrie, deveneau capitalisti urbani, capitalizau intreprinzatorii de la oras si sustineau baza noii industrii a Taiwanului. Faptul ca nu guvernul le indica fostilor mosieri in care industrie sa investeasca a facut ca deciziile luate sa urmeze o logica antreprenoriala. Industria locala s-a dezvoltat exploziv oferindu-le taranilor posibilitatea sa cumpere produsele industriei LOCALE si nu pe cele din import. Tot acest program nu a produs inflatie intrucat cantitatea de bani se marea in concordanta cu cresterea productiei. Reforma agrara a permis extinderea bazei de consum care, la randul ei, a permis dezvoltarea bazei industriale. Dezvoltarea Taiwanului a inceput cu productia in mici ateliere si industria alimentara si a ajuns la dezvoltarea industriei electronice si constructiilor navale. Aceasta economie distributista a functionat aproape fara somaj, fara inflatie, cu impozite mici si fara discrepante sociale mari; in invatamant si cercetare s-au inregistrat progrese dramatice. Spatiul locuibil pe persoana a crescut de la 4.6 metri patrati la 23.8 metri desi Taiwanul este una dintre cele mai populate tari din lume.

Comparati evolutia Taiwanului dupa cel de-al doilea razboi mondial – o tara care a urmat un model distributist de dezvoltare – si evolutia Romaniei, dupa 1990, tara care a fost supusa experimentelor neoliberale de catre globalisti si elita neobolsevica.

In Germania, Japonia, Taiwan, Correa de Sud, imediat dupa al doilea razboi mondial, americanii au impus in aceste tari o forma distributista de capitalism fiindca le era frica de comunism. Iata de ce aceste tari au renascut din tarana. Imaginati-va o Germanie distrusa de razboi careia i s-ar fi aplicat retele FMI-ului in loc de planul Marshall! De frica bolsevismului si sub presiune populara, a avut loc reforma agrara si Romania interbelica a fost o “republica a micilor proprietari”. Acum oligarhia mondiala se simte stapana pe situatie si in loc de distributism promoveaza “plutonomia”. Pana se va ajunge la o situatie de pauperizare generalizata, si mamaliga globala va exploda.

Oricare ar fi caile, Romania trebuie sa adopte un model distributist de dezvoltare, adica sa creeze cat mai multi capitalisti. Criza a distrus si micii capitalisti pe care i-am avut si am ramas doar cu masele proletarizate care tot vor “sa li se dea” si cu oligarhi. Criza a decimat clasa de mijloc romaneasca, nu pe oligarhi.

Este adevarat ca nu toti oamenii doresc sa fie proprietari. Dar toti lucratorii vor sa fie “partenerii” managementului si nu sclavi. Ce inseamna sa fii “partener” sau “proprietar-lucrator”? Asta inseamna ca managerul sa te asculte ce spui, sa te informeze despre deciziile pe care le ia si sa tina cont de ceea initiativele tale. Toyota a creeat un sistem in care muncitorul poate opri intreaga productie daca sesizeaza o neregula. Si era pana recent una dintre cele mai eficiente companii din lume. Asta vor distributistii. Responsabilitate atat din partea managementului cat si din partea lucratorilor. Iar responsabilizarea depinde enorm de regimul proprietatii!

Un sistem economic poate privilegia un anumit tip de proprietate. Actualul sistem neoliberal din SUA incurajeaza evaziunea fiscala facuta de marile companii, Bank of America nu a mai platit nici o taxa la stat in ultimii doi ani. Totul legal. Desi in SUA exista legi anti-monopol dure, ele nu au mai fost aplicate (enforced) incepand cu administratia Reagan si continuand cu democratii lui Clinton care au permis “megamergers”: Exxon s-a unit cu Mobil, BP cu AMOCO etc, etc. Clinton n-a miscat un deget cand Tyson si Smithfield (care a venit si in Romania) au inhatat pamanturile a mii de fermieri independenti; in domeniul mass mediei din 50 de companii s-a ajuns la 6. Politicienilor li s-a promis ca prin “consolidari” se vor micsora preturile si toata lumea va fi fericita. Acum vedem rezultatele.

www.aleximreh.wordpress.com

Distributismul

2011-11-12T13:36:00.004+02:00

Nu cautati cuvantul in dictionarele limbii romane, nu il veti gasi - de altfel, sunt slabe sanse sa il gasiti si in dictionarele straine, cu toate ca desemneaza un concept cristalizat in urma cu aproape o suta de ani in opera balaurului cu doua capete ChesterBelloc (G.K. Chesterton, 1874-1936, si Hilaire Belloc, 1870-1953).

Cu fiecare dintre capete, balaurul scuipa critici nimicitoare atat la adresa capitalismului, cat si a socialismului, propunand un model economic diferit, cu radacini in traditia si in valorile crestine: distributismul, a treia cale de organizare si dezvoltare a societatii, singura morala, singura capabila sa rezolve antagonismele dintre munca si capital, dintre saraci si bogati, dintre angajati si someri, dintre sclavie si libertate, dintre umilinta si demnitate. Prin urmare, singura cu sanse de dainuire (socialismul real si-a dat intre timp obstescul si binemeritatul sfarsit, iar capitalismul, care in 1989 se credea invingator, in realitate fiind doar un supravietuitor, pare a fi intrat in metastaza).
In esenta, distributismul vizeaza diseminarea cat mai larga a proprietatii productive (pamant, unelte, echipamente etc.), pentru ca lucratorul sa nu mai fie sclavul salariat (proletar), ci proprietar-producator, adica o persoana demna si libera, a carei bunastare depinde doar de ea insasi si de cooperarea cu semenii sai (micul intreprinzator, membrul unei cooperative), manifestandu-se creator si astfel implinindu-se.
Filiatia formala a cuvantului "distributism" ne trimite catre latinescul "distribuere", a imparti. Istoria continutului, insa, incepe in 1891, odata cu "Rerum Novarum" (Despre lucrurile noi), a papei Leon XIII, prima enciclica sociala a Bisericii Catolice. Scrisoarea papala se ocupa de relatia dintre munca si capital, afirmand dreptul la proprietate si totdeodata dreptul muncitorilor de a se organiza in sindicate, ca si de relatiile dintre guverne si cetateni. Aici apare pentru prima data sintagma "dreptate distributiva". Incepea sa prinda contur doctrina sociala catolica...
Patruzeci de ani mai tarziu, in 1931, in plina criza economica, Pius XI publica enciclica "Quadragesimo Anno" (Intr-al patruzecilea an - al patruzecilea an de la "Rerum Novarum"). Respingand atat capitalismul, cat si comunismul, Vaticanul preconiza o ordine sociala bazata pe principiile subsidiaritatii si solidaritatii. Principiul subsidiaritatii, fundamental pentru intelegerea distributismului, ar putea fi comprimat in propozitia "Ce e mic e frumos". Sa-l ascultam insa pe papa Pius XI: "Este o nedreptate, un mare pacat si o tulburare a bunei randuieli ca o entitate mai mare sau superioara in rang sa-si aroge functii care pot fi indeplinite eficient de entitati mai mici si inferioare in rang". Altfel spus, economia trebuie sa ramana la un nivel uman, sa se umanizeze. Cat despre solidaritate ca principiu al vietii economice, reprezinta o inversare a principiului capitalist al concurentei. Solidaritatea presupune colaborare, nu competitie, iar scopul ei nu este profitul, ci binele comun. O economie bazata pe altruism, nu pe egoism.
"Centesimus Annus", enciclica lui Ioan Paul II, publicata o suta de ani dupa "Rerum Novarum" (pe 1 mai 1991, asadar dupa prabusirea comunismului), critica neoliberalismul si profitul, dar recunoaste rolul pozitiv al pietei si al intreprinderii private, cu conditia ca acestea sa fie orientate catre binele comun.
In sfarsit, "Caritas in veritate" (Dragostea in adevar) a lui Benedict XVI (7 iulie 2009) este raspunsul la noile realitati (globalizarea, tehnologizarea, ecologia si nevoia dezvoltarii durabile, criza financiara). Cu toate ca nu i se spune pe nume, distributismul este prezent in enciclica: "pentru a raspunde nevoilor si demnitatii celui ce munceste, ca si necesitatilor societatii, exista diferite tipuri de intreprinderi, dincolo de distinctia neta intre «privat» si «public». (...) Pentru a realiza o economie care in viitorul apropiat sa reuseasca sa se puna in slujba binelui comun national si mondial, este oportun sa se aiba in vedere acest inteles largit al initiativei antreprenoriale".
Inainte de a incheia, sa recapitulam cele trei principii fundamentale aflate la baza unei economii distributiste: proprietatea asupra mijloacelor de productie (o lume a micilor proprietari), subsidiaritatea (totul se pastreaza la nivelul cel mai mic posibil, pentru a nu indeparta omul de productie si a impiedica birocratizarea) si solidaritatea.
O economie a libertatii si a demnitatii umane. O economie a moralitatii. O economie crestina, a fratietatii. O economie atat de revolutionar-subversiva, incat numele ei nu figureaza in dictionare, chiar daca in realitate a functionat in trecutul nostru (cooperativele interbelice ale taranistilor lui Ion Mihalache) si functioneaza, infloritoare, in diferite colturi ale lumii (Tara Bascilor si Emilia-Romagna sunt doar doua exemple). O economie promitatoare, pentru viitor.
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia.

Durerile de cap

2011-10-15T13:14:00.002+03:00

O cană de ceai negru tare sau de cafea tare poate reduce durerea. Trebuie să știți că la unii oameni tocmai cafeaua declanșează durerea de cap. Durerea poate fi ameliorată și de o cană de apă fierbinte în care puneți o linguriță de praf de ghimbir.

Finlanda a recunoscut că vaccinul împotriva gripei porcine cauzează narcolepsie.

2011-10-15T10:32:00.006+03:00

Finlanda a recunoscut acum deschis că vaccinul împotriva gripei porcine cauzează în cele din urmă narcolepsie o tulburare cronică a sistemului nervos care-i face pe oameni să nu-şi poată controla somnul. Guvenul finlandez a admis acest fapt şi a spus că va plăti pentru „o îngrijire medicală pe viaţă” pentru 79 de copii care au fost afectaţi în mod ireparabil de vaccinul împotriva gripei porcine.

Narcolepsia nu este singurul efect recunoscut în urma vaccinului împotriva gripei porcine: 76 din 79 de copii au suferit deasemenea halucinaţii şi “stări de colaps (leşin) cu paralizie” spun cercetătorii finlandezi.

În mod uimitor – chiar prin legătura dintre vaccinurile împotriva gripei porcine şi suferinţa neurologică permanentă la copii, – este acum recunoscut public de către guvernul finlandez că nu există în primul rând, în mod categoric, vreo discuţie despre oprirea totală a ritualului neştiinţific de injectare a copiilor cu vaccinul împotriva gripei.

Nu numai că vaccinurile sunt dăunătoare copiilor (aşa cum este recunoscut acum) dar vaccinurile chiar nu au efect! O doză zilnică de vitamina D face mai mult să decât orice vaccin în privinţa tratării gripei.

SUA refuză să recunoască că vaccinurile sunt dăunătoare tuturor

Desigur, guvernul SUA, încă refuză să recunoască că vaccinurile sunt oricum dăuntătoare tuturor. Atât guvernul cât şi industria vaccinurilor continuă să promoveze basmul falsificat că „vaccinurile sunt sigure şi eficace”, asta însemnând că vaccinurile nu dăunează nimănui, ci din contră, vaccinurile îi ajută pe toţi. Cu toate acestea, adevărul este de fapt chiar opusul: Vaccinurile afectează milioane de copii în fiecare an în moduri care nu sunt de obicei legate de vaccinuri (uşoare înapoieri mintale, suprimarea imunităţii, disabilităţi de învăţare, etc). În acelaşi timp, vaccinurile sunt inutile în prevenirea infecţiilor. Chiar şi propria cercetare din industria vaccinurilor a arătat că gripa acţionează asupra unei persoane dintr-o sută, asta înseamnă că vaccinurile sunt complet ineficiente pentru 99% dintre aceia care le fac.

În loc să recunoască adevărul: vaccinurile cauzează autism, guvernul SUA a pus la cale un complot împreună cu producătorii de vaccinuri pentru a crea “Programul de compensare pentru daunele produse de vaccin” care dă în fond mită „pentru cumpărarea tăcerii” părinţilor ai căror copii au fost afectaţi pe viaţă, pentru a se asigura că aceşti părinţi nu fac reclamaţii Curţii Federale.

Chiar mai rău, instituţia medicală – care este foarte mult influenţată dacă nu chiar dominată categoric de interesele companiilor farmaceutice – refuză în mod clar să pledeze în sprijinul vitaminei D drept nutriment în prevenirea gripei. Vitamina D este sigură, eficientă şi disponibilă. Vitamina D este disponibilă fără reţetă şi, fără nicio exagerare, se pot economisi miliarde de dolari care se dau pentru sistemul de sănătate, cu doar câţiva bani alocaţi zilnic per persoană. Aşa că, de ce instituţia medicală nu doreşte să promoveze vitamina D? În mod sigur, din cauza faptului că industria va pierde miliarde de dolari din boli şi maladii degenerative care pot fi prevenit prin vitamina D.

Desigur că vaccinurile cauzează autism!

Nu există nicio îndoială în mintea oricărei persoane care este corect informată că vaccinurile cauzează suferinţă neurologică, inclusiv (fără a se limita însă) autism. Doar oamenii de ştiinţă din corporaţiile ticăloşite de peste tot din lume îşi continuă şarada: vaccinurile nu au de-a face cu autismul, sau vaccinurile chiar sunt eficiente în primul rand. Cei mai mulţi americani nu au ascultat încă interviul secret cu Dr. Maurice Hilleman, omul de ştiinţă al Merck, specializat în vaccinuri. În acest interviu. Dr. Maurice Hilleman recunoaşte deschis că vaccinurile au multiple rădăcini cancerigene care ascund de fapt viruşi nedetectabil.

În mod asemănător, mulţi oameni nu ştiu că Dr. Jonas Salk, considerat “bunicul” vaccinurilor şi creatorul vaccinului împotriva poliomielitei, a fost de fapt un criminal neacuzat care a comis crime atroce împotriva umanităţii în numele “ştiinţei medicale”.

De fapt, întreaga istorie a vaccinurilor şi a medicinei a fost complet distorsionată de către instituţia medicală pentru a descrie vaccinurile într-o lumină strălucitoare a sănătăţii publice. Dar, povestea reală este că vaccinurile sunt acuma – şi au fost întotdeauna – instrumente ce au cauzat boli şi au promovat îmbolnăviri, astfel încât şi industria farmaceutică beneficiază de pe urma lor.

Amintiţi-vă că este aceeaşi industria care a fost prinsă când făcea experimente medicale înfiorătoare pe priozonierii din Guatemala.

Aceşti oameni sunt aceeaşi care au făcut şi experimentele Tuskege pe afro-americani.

Credeţi într-adevăr că aceşti criminali ai vaccinurilor nu vor folosi copii nevinovaţi pentru exprimentele lor medicale inoculate în masă populaţiei? Aduceţi-vă aminte: aceştia sunt criminalii despre care vorbim, cei care acţionează în stil nazist, fără nicio remuşcare. Aceşti criminali sunt cei care conduc industria farmaceutică. De exemplu, fostul preşedinte al Bayer, a fost un criminal nazist de război, care a fost acuzat şi condamnat în procesul de la Nuremberg:

“Dr. Fritz ter Meer[4], directorul IG Farben, implicat direct în dezvoltarea gazului paralizant, Zyklon-B, care a ucis milioane de evrei, a fost condamnat la 7 ani de închisoare, dar a fost eliberat după 4 ani graţie lui Rockefeller şi J.J.McCloy, pe atunci Înalt Comisionar al SUA pentru Germania. Un Fritz ter Meer, care nu regretă nimic, vinovat de genocide şi de crime împotriva umanităţii, s-a reîntors la lucru la Bayer unde a fost preşedinte pentru mai mult de 10 ani, până în 1961. Acelaşi Fritz ter Meer, condamnat ca şi criminal nazist de război, a devenit unul dintre inţiatorii Comisiei pentru Codex Alimentarius în 1962, o organizaţie care a fost susţinută de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (OAA) şi de către Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), pe de altă parte”.

Guvernanţii ştiu că vaccinurile mutilează şi ucid copiii – şi tocmai din această cauză sunt guvernaţii atât de agresivi cu promovarea vaccinurilor.După cum puteţi observa, fiecare guvern ştie deja că vaccinurile sunt de fapt, o crimă.

Guvernele ştiu că vaccinurile mutilează şi ucid copii, cauzează autism şi tulburări neurologice. Şi, deşi guvernele ştiu toate aceastea, continuă să promoveze vaccinurile. De ce? Pentru că toate aceste guverne sunt criminali în masă care au rădăcini filozofice în Germania nazistă şi în mişcarea eugenică. Chiar şi astăzi, FDA (Agenţia Medicamentului) încă mai are rădăcini în eugenie şi în controlul populaţiei. Bill Gates, care promovează vaccinarea mondială, recunoaşte deschis că vaccinurile şi ocrotirea sănătăţii pot “reduce populaţia lumii cu 10-15%”, dacă “fac treabă bună.”

Vaccinurile nu sunt administrate copiilor “accidental”, ca şi cum ar omorî câţiva copii şi au cauza tulburări neurologice la alţii, nu, vaccinurile sunt administrate copiilor deoarece provoacă tulburări neurologice, disfuncţionalităţi ale organelor, infertiliate, reduc inteligenţa şi au multe alte efecte secundare.
Veţi vedea cum Vaccinurile de astăzi formează viitorii clienţi de mâine specializaţi în ocrotirea sănătăţii.
Vaccinurile fac ca marile concerne farmaceutice să fie pe piaţă datorită profiturilor repetate

Cum altfel se presupune că marile concerne farmaceutice îşi vor asigura profiturile viitoare dacă populaţiei de astăzi i se permite să fie sănătoasă? Principala idee a subiectului “vaccinuri” este SUFERINŢA ASUPRA SĂNĂTĂŢII UMANE şi obţinerea de profit pe termen lung de la toţi aceia care suferă şi sunt bolnavi din cauza vaccinurilor.

Haideţi, prieteni: Chiar credeţi că aceste companii care caută profit încearcă cumva SĂ AJUTE umanitatea? Chiar credeţi că preşedinţii companiilor de medicamente sunt buni samariteni care ar renunţa la o parte din profiturile lor şi care şi-ar scoate de pe piaţă afacerile pentru a promova sănătatea?

Oameni, treziţi-vă. Companiile de medicamente nu se gândesc absolut deloc la uciderea copiilor din Nigeria şi nici nu pregetă în a-şi folosi proprii lor copii drept experimente medicale, atâta timp cât fac bani, cât mai mulţi bani, în toată această afacere.

Ca editor al NaturalNews, mi-au fost oferite de-a lungul anilor nenumărate documente, mărturisiri şi alte surse de informaţii.Vă spun cu absolută certitudine că industria farmaceutică foloseşte în mod activ vaccinurile pentru a cauza boli degenerative, ca mod de a-şi reţine profiturile viitoare.

Vaccinurile sunt o strategie de afaceri permanentă folosită de industria farmaceutică pentru a obţine profit

E ca şi cum un mecanic ordinar ar arunca substanţe în rezervorul de benzină pentru ca să vă întoarceţi la el să vă reparaţi motorul după câţiva zeci de kilometri. Companiile farmaceutice doresc să facă orice pentru a-şi garanta profiturile, şi asta include şi comiterea actelor de genocid împotriva rasei umane, atâta timp cât îşi îngraşă profiturile.

Prieteni, nu avem de-a face în industria farmaceutică cu fiinţe umane etice, principiale. Avem de-a face cu monştri-criminali care au găsit o cale să se îmbogăţească doar ei pe seama cheltuielilor şi suferinţelor celorlalţi. Şi chiar se desfată în a face astfel. Le face plăcere să privească copii care suferă şi mor din cauza vaccinilor pe care ei le fabrică.

Aceste companii farmaceutice îi păcălesc pe oameni şi fac escrocherii cu un atât de mare success încât oamenii, slugile lumii, vor acţiona potrivit interselor companiilor farmaceutice şi vor implora să fie injectaţi cu substanţe active chimice şi virale care le vor distruge sănătatea şi îi vor transforma în victime medicale pe toată viaţă.

Elita medicală bolnavă, dementă care pune la cale toate acestea (inclusiv oamenii din vârf ai Agenţiei Medicamentului – FDA) se aseamănă vampirilor moderni care sunt în viaţă datorită micilor copii pe care-i ucid. Şi această elită bolnavă îşi satisface apetitul egoist dialovesc pentru bogăţie şi putere. Şi pe măsură ce vedem tot ce se întâmplă în fiecare zi în America, Finlanda şi peste tot în lume, ne înfuriem teribil. Tocmai de accea lucrez atât de mult: pentru a-i demasca pe aceşti şarlatani şi pentru a-i vedea aşa cum sunt în realitate: criminali. Aceşti oameni care conduc marile concerne farmaceutice şi industria de vaccinuri vă vor infecta copilaşul cu cancer dacă chimioterapia le va aduce garantat profituri douăzeci de ani mai mai târziu.

Aceşti oameni ar trebui arestaţi, aruncaţi în închisoare şi condamnaţi ca şi criminali împotriva umanităţii. “Ocupaţi Wall Street” este doar o mişcare care s-a ridicat împotriva escrocilor care au falimentat industria bancară şi Rezerva Federală. Dar noi avem nevoie de altă mişcare: “Ocupaţi marile concerne farmaceutice”, în care masele bolnave, aflate în stadii terminale, care au avut de suferit din cauza vaccinurilor şi a companiilor farmaceutice să mărşăluiască spre aceste companii pentru a-i aresta şi condamna pe preşedinţii concernelor farmaceutice pentru crime împotriva umanităţii.

Ştiu că ziua aceasta va veni. Va veni o zi când masele bolnave furioase îşi vor da seama de atrocitatea crimelor medicale care au fost comise împotriva oamenilor în numele “sănătăţii publice”… şi aceste mase vor urla împotriva sistemului.

Către toţi preşedinţii companiilor farmaceutice din toată lumea: bucuraţi-vă acum de milioanele voastre, deoarece va veni o zi în care va trebui să răspundeţi pentru modul în care aţi obţinut aceşti bani şi să spuneţi cine a trebuit să plătească preţul pentru îmbogăţirea voastră. Sute de milioane de copii din toată lumea suferă astăzi din cauza vaccinurilor şi acest număr va creşte cu fiecare an. În acest timp, noi lăsăm ca umanitatea să fie asaltată cu aceste arme biologice cunoscut drept “vaccinuri”.

www.naturalnews.com

Helena Blavatsky:Înger sau Demon?

2011-10-15T08:52:00.005+03:00

Dar cea care a răvășit mințile într-o proporție covârșitoare începând din secolul 19 și până în zilele noastre a fost H. P. Blavatsky ( 1831 – 1891 ) , ce a avut legături apropiate cu ritul scoțian masonic ( Albert Pike ) .

Jackson Spielvogel și David Redles de la Simon Wiesenthal Center , au fost nevoiți să accepte că lucrările maleficei femei l-au influențat decisiv pe Adolf Hitler .
Lucrarea sa „ The Secret Doctrine „ a fost una din sursele de inspirație pentru partea I a documentarului Zeitgeist .
Născută în imperiul rus , emigrează în 1873 în New York și începe o “ cariera “ în spiritism și mai mult agită teorii decât face demonstrații de extracorporalitate , levitație , telepatie și altele din zona paranormalului .
În 1875 fondează Theosophical Society .
Ulterior începe să viziteze India .
În 1886 se stabilește în Germania unde scrie o mare parte din Secret Doctrine , o lucrare plină de teorii rasiste , ce spunea că i-a fost inspirată de maeștrii non-umani din zona Tibetului ( acei așa numiți șefi secreți ) .
După deces a fost incinerată .
Aceasta scria în „ The Secret Doctrine „ , vol. 1 , pag 319 – 320 :
„ În antichitate și realitate , lucifer sau luciferus , este numele unei entități angelice ce stăpânește absolut peste lumina adevărului și peste lumina zilei . „
„ lucifer este lumina divină și terestră , „ spirit sfânt „ și „ satan „ în același timp „

UPDATE
Un alt punct de vedere din partea unui yoghin,Swami Vivekananda Saraswati:

Observație interesantă

2011-10-13T13:31:00.007+03:00

Se pare că singurul loc unde Masaru Emoto are posibilitatea să-l compare pe Dumnezeu sau Creatorul Universului cum o mai spune el ,în opoziție cu Diavolul sau Satana este in cartea Miracolul apei ,pagina 95.Și totuși n-o face.Îl înlocuiește cu termenul de Înger.

Cine mă poate contrazice și îmi poate arăta măcar o singură fotografie cu un cristal format in prezenţa cuvântului Dumnezeu marca Masaru Emoto, rog să scrie un comentariu pe blog.

Inocența

2011-10-01T07:25:00.003+03:00

Costul mâncării la o familie în diferite părți ale lumii

2011-09-25T07:51:00.006+03:00

GERMANIA:
Fam. Melander din Bargteheide - 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $500.07

SUA:
Fam. Revis - North Carolina - 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $341.98

JAPAN:
Fam. Ukita - Kodaira - 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $317.25

ITALIA:
Fam. Manzo - Sicilia - - 2 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $260.11

MEXIC:
Fam. Casales - Cuernavaca - 2 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $189.09

POLONIA:
Fam. Sobczynscy - Konstancin,Jeziorna - 4 adulti , 1 adolescent
Costul mancarii pentru o saptamana: $151.27

EGIPT:
Fam. Ahmed - Cairo - 7 adulti , 5 copii
Costul mancarii pentru o saptamana : $68.53

ECUADOR :
Fam. Ayme - Tingo - 3 adulti , 1 adolescent, 5 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $31.55

BHUTAN - ASIA
Fam. Namgay - Shingkhey Village - 7 adulti , 6 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $5.03

CIAD:
Fam. Aboubakar - Breidjing Camp - 3 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $1.23

Manipularea maselor şi indivizilor

2011-09-13T18:14:00.007+03:00

De vinculis in genere (Despre legături în general) de Giordano Bruno aparţine acelor scrieri obscure a căror importanţă în istoria ideilor o depăşeşte de departe pe aceea a operelor celebre. Pentru francheţea şi chiar cinismul pe care le pune în analiza materiei sale, ar putea fi comparată cu Prinţul lui Machiavelli, cu atât mai mult cu cât subiectul celor două lucrări e înrudit: cel al lui Bruno se ocupă de manipulare psihologică în general, cel al lui Machiavelli îndeosebi de manipularea politică. Dar cât de palidă şi de rizibilă este astăzi figura prinţului-aventurier machiavelic alături de aceea a magicianului-psiholog al lui Bruno ! Popularitatea Prinţului i-a adus preţuirea veacurilor succede şi a dus, destul de recent, la teoria „Prinţului" modern - partidul comunist - lansată de A. Gramsci. Inedită până la o dată tardivă, puţin citită şi întotdeauna prost înţeleasă, De vinculis in genere este totuşi scrierea ce ar merita astăzi adevăratul şi unicul loc de onoare între teoriile manipulării maselor. Fără s-o ştie, trusturile de inteligenţă care domină lumea s-au inspirat din ea, au pus în practică chiar ideile lui Bruno. S-ar putea, fireşte, să existe o continuitate, căci Bruno pare să fi exercitat o anumită influenţă asupra mişcării ideologice de la începutul secolului al XVII-lea cunoscută sub numele de Roza-Cruce, al cărei răsunet a fost enorm. Dar, după cunoştinţa noastră, n-a existat nici înainte de Bruno şi nici după el vreun autor care să fi tratat această materie sub aspectul ei empiric, făcând abstracţie de orice consideraţie de ordin etic, religios ori social. Căci nimeni nu s-ar fi gândit să abordeze un astfel de subiect din punctul de vedere al manipulatorului însuşi, fără să pună mai întâi, ca principiu fundamental al cercetării sale, vreun drept divin sau uman intangibil în numele căruia manipularea să fi fost condamnată.

In secolul al XlX-lea se pot găsi, desigur, ideologi precum Karl Marx şi Friedrich Engels, care cred că religia este un „opium pentru popor", în această privinţă, ei nu fac, de altfel, decât să repete un enunţ din brunianul De vinculis, în care religia este privită numai sub aspectul ei de puternic instrument de manipulare a maselor. Dar, în timp ce Marx şi Engels au idealuri umanitare şi utopice, Bruno nu manifestă nici o preocupare de a salvgarda demnitatea sau bunăstarea umană: singurul drept pe care-l are în faţa ochilor nu-i aparţine nici lui Dumnezeu, nici oamenilor, ci manipulatorului însuşi.

Către sfârşitul secolului al XlX-lea, Gustave Le Bon pune bazele disciplinei numite „psihologia maselor" (Psychologie desfoules apare în 1895), ce va fi dezvoltată de Sigmund Freud, a cărui lucrare Massenpsychologie und Ich-Analyse (Psihologia maselor şi analizfl eului, 1921) a avut un mare răsunet. Dar scopul lui Le Bon şi al lui Freud este determinarea mecanismelor psihologice care acţionează în interiorul unei mase şi care prezidează la alcătuirea ei, nu acela de a învăţa cum să domini o masă. Ştiinţa, din pricina scrupulelor ei de ordin moral, refuză să adopte un punct de vedere pe care-l abandonează mai degrabă omului politic, unui Adolf Hitler, autorul lui Mein Kampf. I se lasă Prinţului ceea ce-i aparţine, chit că se protestează -cum a făcut-o Freud - contra abuzurilor unui Stalin şi ale „noii ordini" instaurate în Uniunea Sovietică.

Intreaga omenire a auzit de Prinţul lui Machiavelli şi mulţi politicieni s-au grăbit să-i urmeze exemplul. Dar numai astăzi se poate aprecia cât de mult De vinculis depăşeşte Prinţul în profunzime,actualitate şi în importanţă : astăzi, când nici un şef politic din lumea occidentală nu s-ar mai gândi că poate acţiona precum Prinţul lui Machiavelli, însă ar utiliza, în schimb, mijloace de persuasiune şi de manipulare atât de subtile cât sunt capabile să-i pună la dispoziţie trusturile de inteligenţă. Spre a înţelege şi a pune în valoare actualitatea lui De vinculis, ar trebui să fim informaţi asupra activităţii acestor trusturi, a ministerelor Propagandei, ar trebui să putem arunca o privire în manualele şcolilor de spionaj, despre care ne putem face totuşi o idee după ceea ce transpare câteodată în afara culiselor acestor organizaţii, al căror scop ideal este garantarea ordinii şi a bunăstării comune, acolo unde ele există.

Prinţul lui Machiavelli era strămoşul aventurierului politic, a cărui figură e pe cale de dispariţie. Dimpotrivă, magicianul din De vinculis este prototipul sistemelor impersonale de mass-media, al cenzurii indirecte, al manipulării globale şi al brain-trusturilor ce-şi exercită controlul ocult asupra maselor occidentale. El nu este, fără îndoială, modelul urmat de propaganda sovietică: căci nu-i lipseşte nicidecum subtilitatea, aşa cum se întâmplă cu aceasta din urmă. Din contra, magicianul lui Bruno este cu totul conştient de faptul că spre a-şi ataşa masele, ca şi spre a-şi ataşa un individ, trebuie să ţină seama de complexitatea aşteptărilor subiecţilor, trebuie să creeze iluzia totală de a da unicuique suum. De aceea manipularea bruniană necesită o cunoaştere perfectă a subiectului şi a dorinţelor sale, fără de care nu poate exista „legătură", vinculum. De aceea Bruno însuşi admite că, totodată, e vorba de o operaţiune extrem de dificilă, ce nu poate fi realizată decât prin desfăşurarea unor facultăţi de inteligenţă, de perspicacitate şi de intuiţie la înălţimea sarcinii. Complexitatea acesteia nu e deloc micşorată, căci iluzia trebuie să fie perfectă pentru a satisface multiplele aşteptări pe care-şi propune să le mulţumească din plin. Cu cât manipulatorul are mai multe cunoştinţe despre cei pe care trebuie să-i „lege", cu atât şansa lui de a reuşi creşte, pentru că va şti să aleagă mijlocul just ca să creeze un vinculum.

Se vede că magia erotică bruniană îşi propune ca scop să-i permită unui manipulator să controleze indivizi izolaţi şi mase. Supoziţia ei fundamentală este că există un mare instrument de manipulare şi acesta este Erosul în sensul cel mai general: ceea ce iubim, de la plăcere fizică până la lucruri nebănuite, trecând, desigur, prin bogăţie, Jutere etc. Totul se defineşte în raport cu crosul, fiindcă repulsia şi ura nu reprezintă decât partea negativă a aceleiaşi atracţii universale.

Toate afecţiunile şi legăturile voinţei se reduc şi se referă la două anume la repulsie şi la dorinţă sau la ură şi la iubire. Cu toate acestea, ura se reduce ea însăşi la iubire, de unde decurge că singura legătură a voinţei este erosul. Este dovedit că toate celelalte afecţiuni pe care cineva le încearcă nu sunt formal, fundamental şi originar decât iubire. De pildă, invidia este iubirea cuiva pentru sine însuşi care nu suportă nici superioritate, nici egalitate din partea altcuiva; acelaşi lucru se aplică emulaţiei. Indignarea este iubire a virtuţii [...]; pudoarea şi frica [verecundia, timor] nu sunt nimic altceva decât iubire a cinstei şi a ceea ce provoacă frica. La fel se poate spune şi despre celelalte afecţiuni. Ura, aşadar, nu e nimic altceva decât iubire a contrariului sau a opusului şi, în acelaşi fel, furia nu-i decât un fel de iubire. Pentru toţi cei ce sunt destinaţi filozofiei ori magiei, este deplin evident că legătura cea mai înaltă, cea mai importantă şi cea mai generală [vinculum summum, praecipuum et generalissi-mum] aparţine erosului: şi de aceea platonicienii au numit iubirea Marele Demon, daemon magnus.

Acţiunea magică are loc printr-un contact indirect (virtualem seu potentialem), prin sunete şi figuri care-şi exercită puterea asupra simţurilor văzului şi auzului (Theses de Magia, XV, voi. III, p. 446). Trecând prin deschizăturile simţurilor, ele imprimă imaginaţiei anumite efecte de atracţie sau de repulsie, de plăcere sau de dezgust .
Sunetele şi figurile nu sunt alese la întâmplare ; provin din limbajul ocult al spiritului universal (De Magia, III, p. 411). Dintre sunete, manipulatorul trebuie să ştie că armoniile tragice provoacă mai multe pasiuni decât cele comice, fiind capabile de a acţiona asupra sufletelor bântuite de îndoială. Şi aici, trebuie ţinut cont de personalitatea subiectului, căci acolo unde există oameni uşor de influenţat, există şi alţii care reacţionează în mod neaşteptat la magia sunetului, precum acel împărat barbar care, ascultând o muzică instrumentală foarte sofisticată, a crezut că era vorba de nechezaturi de cai.

La rândul lor, figurile sunt capabile să provoace prietenia sau ura, pierzania (pernides) ori disoluţia . Acest fenomen artificial poate fi verificat, de altfel, în fiecare zi, prin faptul că indivizii şi lucrurile văzute provoacă spontan în noi simpatia sau antipatia, dezgustul sau atracţia.
Văzul şi auzul nu sunt decât porţile secundare prin care „vânătorul de suflete" (animarum venator), magicianul, îşi poate introduce legăturile" („înlănţuirile") şi momelile (De vinculis in genere, III, " 669)- Intrarea principală (porta et praecipuus aditus) a tuturor operaţiunilor magice este fantezia (De Magia, III, p. 452), singura poartă (sola porta) a tuturor efectelor interne şi „legătură a legăturilor" (vinculum vinculorum) (ibid. p. 453). Puterea imaginarului este dublată de intervenţia facultăţii cogitative: ea este capabilă să subjuge sufletul. Rămâne totuşi absolut obligatoriu ca „legătura" să treacă prin fantezie, căci „nu există nimic în raţiune care să nu fi fost în prealabil perceput de simţuri [quodprius nonfuerit in sensu] şi nu există nimic care, plecând de la simţuri, să poată ajunge la raţiune fără mijlocirea fanteziei" (Theses de Magia, XLIII, voi. III, p. 48).
Abstracţie făcând de manipulatorul însuşi, care e presupus a exercita un control absolut asupra propriei sale imaginaţii (cel puţin în teorie), muritorii de rând sunt supuşi unor fantezii necontrolate. Numai profesiunile speciale cer aplicarea voluntară a imaginaţiei (acelea ale poetului şi artistului); în rest, domeniul imaginarului este livrat arbitrarului cauzelor externe, în acest caz, trebuie deosebite fanteziile provocate de o acţiune voluntară, dar de un alt ordin, a subiectului însuşi, de fanteziile a căror sursă e în altă parte. Acestea, la rândul lor, pot fi provocate de demoni sau induse de o voinţă umană (De Magia, III, p. 449).
Este vorba de voinţa manipulatorului, care trebuie să fie de un gen cu totul special. Intr-adevăr, Bruno avertizează pe orice operator de fantasme - în ocurenţă, pe artistul memoriei - să-şi regleze şi să-şi controleze emoţiile şi fanteziile ca nu cumva, crezând că le stăpâneşte, să le îndure, dimpotrivă, stăpânirea. „Aibi grijă să nu te prefaci din operator în instrument al fantasmelor" : aici stă primejdia cea mai gravă pe care discipolul o are în faţă (Sigillum sigillorum, II, P- 193). Adevăratul manipulator magic trebuie să fie capabil „de a ordona, a îndrepta şi a rândui fantezia, de a-i alcătui felurile după voia sa" (Theses de Magia, XLVIII, voi. III, p. 485).

Se pare că omul este dotat cu un creier hipercomplex, neprevăzut însă cu nici un dispozitiv special care să-i permită să analizeze stimulii după provenienţa lor: pe scurt, el nu e capabil să distingă direct informaţiile onirice de acelea transmise de simţuri, imaginarul de tangibil. Bruno îi cere operatorului un lucru supraomenesc: el trebuie mai întâi să aranjeze pe loc şi fără greş informaţiile după Provenienţa lor, iar apoi să devină complet imun la orice emoţie Provocată de cauze externe, într-un cuvânt, el e presupus a nu mai reacţiona la nici un stimul din afară. Nu trebuie să se lase mişcat nici de compasiune, nici de iubire faţă de bine şi adevăr, nici de orice ar fi, ca să evite să fie „legat" la rândul lui. Ca să exerciţi controlul asupra altora, trebuie mai întâi să fii la adăpost de orice control provenind de la alţii (Theses de Magia, XLVIII).

Cu o luciditate inegalabilă, Bruno trasează o distincţie netă între teologie (cu fundamentele moralei, care, să nu uităm, era o disciplină exclusiv teologică) şi „speculaţia laică" (civilis speculaţia), în al cărei reprezentant se erijează. Pentru teologie, există o religie adevărată şi nişte credinţe false, există un bine şi un rău care sunt, în mare parte, de natură ideologică. Nu poate fi vorba aici de manipulare a indivizilor şi a maselor, ci doar de o misiune al cărei scop este convertirea la adevărul unic. Dimpotrivă, pentru Bruno, nu există decât un singur principiu sacrosanct, nu există decât un singur adevăr şi acesta este : totul este manipulabil, nu există absolut nimeni care să poată scăpa raporturilor intersubiective, fie că-i vorba de un manipulator, de un manipulat ori de un instrument (De vinculis, III, p. 654). Teologia însăşi, credinţa creştină şi orice altă credinţă nu sunt decât nişte convingeri de masă instaurate prin operaţiuni de magie.
Pentru ca o operaţiune să izbutească - Bruno nu osteneşte niciodată să o spună,trebuie ca operatorul şi subiecţii să fie deopotrivă de convinşi de eficacitatea ei. Credinţa este condiţia prealabilă a magiei: „Nu există operator - magician, medic sau profet - care să poată săvârşi ceva fără să întâlnească o credinţă prealabilă în subiect" (De Magia, III, p. 452), de unde vorba lui Hipocrate : „Medicul cel mai eficace e acela în care mulţi oameni au încredere" (ibid., p. 453). „Temeiul dintâi al unirii universale [...] este să existe credulitate nu numai în noi, cei ce operăm, ci şi la pacienţi. Aceasta este condiţia necesară fără de care nu putem obţine nimic [...]" (De Magia mathematica, VI, voi. III, p. 495). „Credinţa este legătura majoră, legătura legăturilor [vinculum vinculorum], căreia toate celelalte îi sunt, ca să zicem aşa, progenituri: speranţa, iubirea, religia, evlavia, teama, răbdarea, plăcerea [...], indignarea, ura, mânia, dispreţul şi aşa mai departe [...]" (Theses de Magia, LIII, voi. II, p. 490). „Este necesar ca operatorul să posede o credinţă activă, iar pacientul operaţiunii - o credinţă pasivă, îndeosebi cea din urmă e necesara oricărui subiect, căci fără ea nici un operator, că-i natural, raţional ori divin, nu poate săvârşi nimic [...]".

Este evident că ignoranţii vor fi cei mai dispuşi să se lase convinşi de fantasmele teologiei şi ale medicinei:
E cu atât mai uşor să-i legi de tine [vincire] pe aceşti oameni care au cele mai puţine cunoştinţe. La ei puterea sufletului se rânduieşte şi se deschide în aşa fel încât lasă să treacă impresiile provocate de tehnicile operatorului, deschizându-le larg acele ferestre care, la alţii, sunt mereu închise. Operatorul are căi lesnicioase pentru a crea toate legăturile pe care le voieşte: speranţa, compasiunea, teama, iubirea, ura, indignarea, mânia, vioiciunea, răbdarea, dispreţul faţă de viaţă, de moarte, de bogăţie [...] (De Magia, III, pp. 453-454).

Menţionarea profetului alături de magician şi de medic nu e datorată întâmplării. Consecinţa cea mai evidentă a speculaţiilor lui Bruno este că orice religie e o formă de manipulare a maselor. Folosind tehnici eficace, întemeietorii de religii au ştiut să influenţeze într-un mod durabil imaginaţia maselor ignorante, să le canalizeze emoţiile, să se slujească de ele provocând sentimente de abnegaţie şi de autosacrificiu pe care ele nu le-ar fi manifestat în mod natural.
Enunţuri de acest fel duc lesne la neînţelegeri, dintre care cea mai comună ar fi să credem că Bruno exercită aici o critică sociologică a religiei. Or, el este mult mai departe de un asemenea demers decât de teologia însăşi, pe care nu încearcă deloc s-o „demaşte", ci doar s-o privească sub un unghi operatoriu mai larg. Bruno nu condamnă nicidecum religia în numele vreunor principii umanitare ce-i rămân complet străine. De altminteri, nu se ocupă de religie în sine, ci de modul în care se poate instaura orice religie, cu condiţia găsirii maselor dispuse s-o accepte şi a mesajului potrivit care să aibă capacitatea de a opera convertirea acestora. Cât despre manipulatorul însuşi, el va fi cu atât mai convingător, mai nezdruncinat în credinţa şi în puterea-i de convingere, cu cât va reuşi să stingă în el însuşi şi în ceilalţi Philautia, iubirea de sine, egoismul (De vinculis, III, pp. 652, 675). Totul este manipulabil, învaţă Bruno; însă manipulatorul nu are dreptul să se slujească de puterea sa asupra maselor în scopuri egoiste. Pe de altă parte, se pare că existenţa amorului propriu la subiect facilitează oarecum crearea „legăturilor".
In general, e mai uşor să exerciţi o influenţă durabilă asupra maselor decât asupra unui individ. Pentru mase, vincula folosite sunt te ordin mai general, în cazul unui individ, este mai întâi necesar să-i »u foarte bine plăcerile şi fobiile, ceea ce-i excită interesul şi ceea
ce-l lasă indiferent: „Este, într-adevăr, mai uşor să manipulezi [vincire] mai multe persoane decât una singură". „Ceea ce e dificil, cred, nu este să legi sau să eliberezi [vincire et solvere], ci să găseşti legătura justă printre toate cele ce sunt posibile şi a cărei alegere e mai curând arbitrară decât reglată de natura sau de tehnica manipulatorie".
Există, fără îndoială, categorii de vârstă, de fizionimie etc., în care fiecare individ poate fi rânduit, dar, în general, trebuie ţinut seamă de diversitatea înclinaţiilor fiecăruia şi, deci, de diversitatea „legăturilor" (vincula) ce-i sunt aplicabile. Nu se află corespondenţă perfectă între doi indivizi.
Feluriţi indivizi sunt manipulabili după criterii diferite: frumuseţea care-l subjugă pe Socrate nu-l subjugă pe Platon, mulţimea are alte preferinţe decât cei aleşi, masculii au alte gusturi decât femelele, există bărbaţi care au o predilecţie pentru fecioare, alţii care preferă femeile uşoare. Invariabilă în toate acestea este calitatea „legăturii legăturilor", vinculum vinculorum, care este erosul (sau voluptatea şi, în altă parte, fantezia, ceea ce revine la acelaşi lucru).

Gradul zero al magiei:EROSUL

2011-09-13T17:40:00.005+03:00

Paternitatea ecuaţiei eros = magie, ai cărei termeni se pot, fireşte, inversa, îi aparţine lui Ficino. El este cel care relevă, pentru prima oară, identitatea de substanţă a acestor două tehnici de manipulare a fantasmelor, ca şi pe aceea a procedeelor lor operaţionale.
Iubirea este, bineînţeles, un magician (magus) - invenţia acestei formule este şi ea ficiniană . Aceasta pentru că:
...întreaga forţă a Magiei se întemeiază pe Eros. Lucrarea Magiei constă în a apropia lucrurile unele de altele prin similitudine naturală. Părţile acestei Lumi, precum membrele aceluiaşi animal, depind toate de Eros care este unul, sunt în relaţie între ele din cauza naturii lor comune, în acelaşi fel, în corpul nostru, creierul, plămânii, inima, ficatul şi celelalte organe fac diverse schimburi între ele, se favorizează mutual şi fiecare suferă de suferinţa celuilalt. La fel, mădularele acestui mare animal, adică toate corpurile de pe această lume care depind unul de altul, comunică între ele şi îşi transmit naturile lor. Din această înrudire se naşte Erosul, care le este comun; din Eros se naşte apropierea lor mutuală: în aceasta constă adevărata Magie.

Modul în care se poate seduce

2011-09-10T11:06:00.011+03:00

Câteva pasaje din De vinculis sunt cu deosebire interesante, deoarece par să indice că magia bruniană nu e străină de practica de coitus reservatus. Or, se ştie că această practică era apanajul taoiştilor din China şi al yoghinilor tantrici din India şi Tibet. Ar fi o adevărată surpriză să descoperim că nu era deloc necunoscută în Occident.
Pasajele din Bruno sunt însă atât de lapidare, încât va trebui multă atenţie în stabilirea semnificaţiei lor fără a o denatura. Pentru că nu e vorba decât de câteva fraze, putem face o excepţie de la regula generală urmată în această carte, ca să-i dăm cititorului posibilitatea de a consulta el însuşi textul latin:"lactu seminis vincula relaxantur, retentione vero intenduntur; taliter debet affectus qui vincire vuit, qualiter qui vinciri debet. Propterea in conviviis et post convivia inspirare introducitur in ossibus ignem Cupida. Vide. Continentia est principium vinculi, abstinentia praecurrit famem, haec melius cibum attrahit." : „Ejacularea seminţei slăbeşte legăturile, în timp ce retenţia le întăreşte. Acela care vrea să lege trebuie să dezvolte aceleaşi afecţiuni ca şi cel ce trebuie legat. De aceea, când suntem înfierbântaţi la petreceri ori după petreceri, Cupidon pătrunde în noi. Cum se vede, continenţa este începutul legăturii, abstinenţa precedă foamea, iar aceasta îndeamnă către de-ale gurii."
Vinculum fit ex prolifica semine quod ad actum suum rapitur, nititur atque răpit; ideo hoc emissum secundum partem, perit secundum partem vinculi vis.: „Există legătură datorită seminţei prolifice care este atrasă, se forţează şi atrage la act. De aceea, dacă aceasta a fost emisă în parte, forţa legăturii piere şi ea parţial."
Cupidinis vincula, quae ante coitum intensa erant, modica seminis iactu sunt remissa et ignes temperaţi, obiecta pulchro nihilomi-eodem permanente. : „Legăturile lui Cupidon, care erau puternice înainte de acuplare, s-au risipit după ejacularea moderată a seminţei şi focul s-a temperat, deşi obiectul atrăgător n-a încetat să existe."

Să convenim că notele lui Bruno, lapidare până la a fi ininteligibile, pot da loc la mai multe interpretări. Am enunţat deja o primă ipoteză: că e vorba de o practică a retenţiei spermei, de coitus reservatus. Se ştie că, printr-o astfel de practică, însoţită de exerciţii de „respiraţie embrionară", taoiştii urmăreau vitalitatea şi longevitatea, în timp ce tantricii, în cadrul unei fiziologii subtile mult mai sofisticate, erau consideraţi a provoca, prin maithuna, trezirea energiilor cosmice adormite şi canalizarea lor până la „Lotusul cu o mie de petale" (sahasrăracakra) din creştetul capului, intrând astfel în stare de extaz, în ambele cazuri, coitus reservatus reprezintă unul din mijloacele indispensabile spre a atinge scopul operaţiunii.
De vreme ce Bruno vorbeşte, într-un tratat de magie erotică, de retenţia spermei, este legitim să ne întrebăm dacă nu are în vedere o practică de acelaşi gen.
Descoperim repede că nu se gândeşte la aşa ceva. Ceea ce-l interesează, se ştie, este modul în care poate seduce şi crea legături şi ataşamente. Or, el observă că, o dată plăcerea obţinută, legăturile se risipesc. De aceea, pentru a alimenta forţa unei legături, nu trebuie să te bucuri de ea.
Dar la cine se face referinţă: la operator, sau la subiectul care trebuie fermecat prin eros ? Dacă ar vorbi despre operator, ştim că acesta trebuie să fie liber de orice legătură şi deci ar fi mai convenabil pentru el să lepede sămânţa, ca legătura să se risipească. Dimpotrivă, are tot interesul ca subiectul să nu ajungă să-şi potolească dorinţa, căci plăcerea duce la distrugerea „legăturii".
In acest punct, încă n-am pătruns în inima mesajului lui Bruno. Printre pasajele criptice pe care le-am tradus, există unul care ar putea să ne pună pe drumul cel bun: „Există legătură datorită seminţei prolifice care este atrasă, se forţează şi atrage la act." Aceasta înseamnă, după toate aparenţele, că cineva care doreşte cu ardoare are puterea de a atrage în orbita sa obiectul dorinţei. Dimpotrivă, dacă-şi leapădă sămânţa, forţa dorinţei îi scade şi, în consecinţă, forţa „legăturii" se reduce şi ea. De aceea operatorul e presupus a întări legătura, a-şţ reţine sperma, căci „cel ce vrea să lege trebuie să dezvolte aceleaşi afecte ca şi cel ce trebuie legat". Este efectul tranzitiv al magiei:„pentru a provoca o emoţie sau un afect, operatorului i se cere să-l dezvolte mai întâi în el însuşi, de unde afectul nu va scăpa prilejul de a se transmite până la aparatul fantastic al victimei sale.

Ceea ce Bruno vrea să spună nu are nici o legătură cu practicile de coitus reservatus : îi recomandă pur şi simplu operatorului să fie continent şi, în acelaşi timp, să dorească intens subiectul. Nu afirmă el, în altă parte, că „cu cât eşti mai sfânt, cu atât mai mult ai facultatea de a-i lega pe alţii?"Cu toate acestea, şi el trebuie să cultive un gen de iubire funciarmente deosebit de iubirea abstractă a „eremitului care se masturbează". Trebuie, într-adevăr, să-şi cultive cu grijă aceeaşi pasiune pe care vrea să i-o trezească victimei sale, având totuşi grijă să nu se lase posedat de propriile-i fantasme şi nici să caute vreodată să ajungă la potolirea dorinţei, altminteri puterea legăturilor risipindu-se.

Doctrina unei relaţii între continenţa operatorului şi capacităţile sale magice ori vizionare este foarte veche, prestigioasă şi multiformă. Am văzut că o relaţie strânsă fusese deja stabilită, de către medicina Antichităţii, între cele cinci simţuri, producerea vocii şi secreţia spermei. Cele două fenomene din urmă sunt, în medicina Renaşterii, strâns legate, pentru că reprezintă singurele două modalităţi prin care spiritul iese din trup într-un mod perceptibil.E de la sine înţeles că o pierdere prea abundentă de spermă va afecta nu numai vocea, ci şi toate activităţile spirituale ale subiectului şi că, reciproc, vorbitul prea mult va produce acelaşi efect. Contrariul pneumatoreei este acumularea pneumei, care se obţine, între altele, prin continenţa sexuală.

Toate aceste idei sunt concentrate de Franciscus Mercurius van Helmont (1614-l698), fiul celebrului iatrochimist paracelsian Johannes Baptista van Helmont (1577-l644), în tratatul său Alphabeti vere naturalis Hebraici brevissima Delineatio, apărut în 165712: „Dacă sămânţa nu este lepădată, ea se transformă într-o forţă spirituală care prezervă capacităţile de reproducere a spermei şi înviorează respiraţia emisă la vorbire".

In De vinculis, Giordano Bruno face aluzie, fără îndoială, la o
doctrină asemănătoare, ce exaltă continenţa pentru capacitatea ei de
a crea vincula, legături magice. Ceea ce-l singularizează este că
vorbeşte doar de o continenţa fizică, de vreme ce, pe plan psihic,
el recomandă, dimpotrivă, producerea de fantasme voluptuoase,
al căror scop este influenţarea simţului intern al subiectului.

Pentru a rezuma, operatorul lui Bruno este obligat să efectueze două acţiuni contrare: pe de o parte, trebuie să se ferească cu grijă de a se lăsa sedus şi, întru aceasta, trebuie să extirpe din el însuşi şi ultimul grăunte de iubire, inclusiv amorul propriu; pe de altă parte nu e scutit de pasiuni. Din contra, i se cere să aprindă în aparatu-i fantastic pasiuni formidabile, cu condiţia ca acestea să fie sterile, iar el să aibă detaşare faţă de ele. Căci nu are alt mijloc de a fermeca decât acela de a experimenta pe sine însuşi ceea ce vrea să-i producă victimei sale.

Este o metodă bizară, aproape de necrezut, care explică totuşi foarte bine pasajele lapidare traduse mai sus şi se află confirmată de asemenea de recomandările pe care Bruno le face artiştilor memoriei în Sigillus sigillorum: „Excitaţi-vă", le spune el aproape textual, „popoarele cele mai predispuse la plăcerile erotice [libido] şi la ură sunt cele mai active" . Nu există memorie artificială fără o foarte puternică afectivitate, fără ca imaginile să fie încărcate emoţional. Şi nu pot exista înţelegere şi contemplaţie superioare fără a se pătrunde pe poarta imaginilor afective.

Se ghiceşte uşor cât discernământ cerea metoda lui Bruno din partea operatorului. Acesta era silit să fie, în acelaşi timp, „cald" şi „rece", beat de iubire şi complet indiferent faţă de orice pasiune, continent şi destrăbălat. Cerinţele explică foarte bine abundenţa oximoronilor în poezia sa, contiguitatea unor imagini şi simboluri contrare între ele. Cel mai adesea, el îşi descrie starea sufletească precum un amestec de foc şi gheaţă: ceea ce, după ce i-am studiat practicile magice, putem prea bine înţelege.

EROS ŞI MAGIE-MARELE MANIPULATOR

Modul în care se poate manipula

2011-09-10T10:56:00.007+03:00

Potrivit studiilor de neurofiziologie, formaţiunile primare
ale creierului iau de obicei deciziile care
intervin în reglarea comportamentului nostru, înainte ca
noi să fim conştienţi de ele. După cum arată B. Libet, cre-
ierul nostru ia deciziile în mod inconştient cu 100 de ms
înainte ca noi să fim conştienţi de ele. Acest lucru a fost
confirmat şi de J. Bargh şi de P. Gallwitzer, în 2001, care
discută despre voinţa automată în reglarea comporta-
mentului şi de R. Custers şi H. Aarts, în 2010, care discută
despre voinţa inconştientă a omului în realizarea scopuri-
lor sale.

Dar, ca şi când acest lucru nu ar fi suficient, creierul
omului dispune de un sistem de recompensă-pedeapsă,
care susţine comportamentele care produc satisfacţie şi
evită comportamentele şi factorii care produc insatisfac-
ţie. Experienţele făcute pe animale au arătat că animalele
cărora li s-au implantat electrozi în centrii plăcerii, s-au
autostimulat până la epuizare. Acest sistem, al cărui me-
diator principal este dopamina, este implicat în reacţia de
dependenţă, nu numai faţă de droguri, ci şi faţă de sex şi
pornografie. Deci, în creierul nostru se află unele formaţi-
uni mai vulnerabile, care sunt exploatate de către cei care
promovează pornografia.

Nucleul amigdalian, care face parte din creierul afec-
tiv, primeşte pe un drum mult mai scurt informaţiile ve-
nite de la organele de simţ, pe care le evaluează din punct
de vedere afectiv ca fiind plăcute sau neplăcute şi elabo-
rează mult mai rapid o decizie sau, dacă vreţi, o propu-
nere, pe care o trimite spre lobul frontal, care este forma-
ţiunea cea mai evoluată a creierului,înainte ca noi să fim
conştienţi de acest lucru. Lobul frontal, care lucrează cu
valori etice şi morale, are posibilitatea de a bloca decizia
respectivă şi de obicei şi face acest lucru atunci când de-
cizia respectivă nu corespunde condiţiilor de mediu sau
se opune legilor şi normelor pe care omul ar trebui să le
respecte. Aşa se explică cum omul poate să trăiască într-o
societate civilizată cu nişte formaţiuni ale creierului său
care presupun anumite acte automate şi inconştiente.
Marea problemă este că, spre deosebire de formaţiu-
nile mai vechi, formaţiunile mai noi ale creierului se ma-
turizează mai greu şi lucrează mai încet decât formaţiu-
nile mai vechi ale creierului. De aceea copilul nu are încă
maturizate formaţiunile deontice şi morale, cu ajutorul
cărora să controleze formaţiunile creierului reptilian şi
emoţional ale creierului şi de aceea omul are o copilărie
atât de lungă, până să ajungă să ia deciziile cele mai bune.
în orice caz, Dumnezeu 1-a înzestrat pe om cu struc-
turile nervoase care să respecte normele etice şi deonti-
ce în pofida presiunilor pe care formaţiunile mai vechi le
fac asupra formaţiunilor mai noi ale creierului. Desigur
că acest lucru nu este uşor, dar tocmai în aceasta constă
marea performanţă a fiinţei umane.

Propunerile periculoase, sau indecente, care vin de la
formaţiunile mai vechi ale creierului, sunt moderate, sau
chiar blocate, la nivelul lobului frontal. De aceea, K. Pop-
per spunea că rolul conştiinţei este acela de a face să moa-
ră ipotezele periculoase.

PORNOGRAFIA,
MALADIA
SECOLULUI
XXI

Portocalele

2011-09-09T10:17:00.001+03:00

Portocalele conţin zahăr şi minerale, au efect diuretic, alcalin, de mineralizare, laxativ şi acţiune tonică. Reprezintă unul dintre cele mai minunate cadouri ale naturii - este un fruct hrănitor şi delicios, o sursă bogată în vitamine A, B, C şi calciu. De asemenea, conţine sodiu, potasiu, magneziu, cupru, sulf şi clor, vindecă dureri de cap şi migrene.

Indigestie

Portocala este un aliment eficient în remediul indigestiei cronice. Aceasta „linişteşte” sistemul digestiv, stimulează fluxul sucurilor digestive prin îmbunătăţirea digestiei şi creşterea apetitului. De asemenea, creează o barieră în calea dezvoltării bacteriilor în intestine.

Constipaţie

Portocala este benefică în tratarea constipaţiei. Dacă mănânci una sau două portocale înainte de culcare şi mai mănânci una dimineaţa, vei stimula activitatea intestinelor în vederea eliminării reziduurilor, care neeliminate din colon, duc la intoxicarea organismului. E o cale excelentă de a stimula acţiunea intestinelor.
Medicament natural împotriva constipaţiei
Se fierbe coaja unei portocale în 300 ml de apă timp de 20 de minute. Prima apă, fiind amară, se aruncă. Se reia operaţia, fără a uita de această dată să îndulceşti preparatul cu puţină miere sau cu zahăr nerafinat. Se scoate coaja, se lasă să se usuce pe o suprafaţă curată şi se mănâncă. În multe cazuri, coaja de portocală este suficientă pentru a provoca eliminarea scaunelor tari.

Boli ale oaselor şi dinţilor

Boli ale copiilor

Sucul de portocale este considerat un aliment excelent pentru copii - previne scorbutul şi rahitismul şi ajută creşterea. Este indicat şi bebeluşilor după vârsta de 4 luni, constituindu-se într-un veritabil supliment de vitamine. De asemenea, fiind o excelentă sursă de calciu şi vitamina C, este recomandat în bolile oaselor şi ale dinţilor.

Boli ale inimii

Sucul de portocale îndulcit cu miere este foarte bun pentru bolile de inimă. De exemplu, se foloseşte în caz de infarct, perioadă în care se recomandă consumul de suc ce aduce organismului un supliment important de vitamina C, necesară refacerii capilarelor şi bunei circulaţii. Sucul de portocale îndulcit cu miere este o importantă sursă de energie.

Remediu pentru răceli

Consumul de suc de portocale amestecat cu un vârf de cuţit de sare şi o lingură de miere este un remediu eficient în cazul tuberculozei, astmului, răcelii bronşitei, tusei seci. Datorită acţiunii combinaţiei de sare, miere şi suc de portocale asupra plămânilor, eliminarea fluidelor din bronhii devine mai uşoară, dar se va crea şi o „barieră” împotriva reinfectării.

Acnee

Coaja de portocală este indicată şi în tratarea acneei şi a coşurilor - se zdrobeşte coaja şi se aplică pe zonele afectate, lăsându-se să acţioneze 10-15 minute, după care se clăteşte cu apă călduţă.

Sfat!

Portocalele trebuie mâncate dimineaţa, pe stomacul gol - în măsura în care sunt tolerate de stomac -, înainte de prânz şi de cină.

Portocale pentru frumuseţe

Mască pentru ten cu efect calmant - se zdrobeşte fructul, se amestecă pulpa bine zdrobită cu o linguriţă de smântână proaspătă. Se aplică pe faţă şi se lasă 20 de minute, după care se clăteşte cu apă călduţă.

Cura cu portocale
Se consumă 250-500 g portocale pe zi, timp de 2-3 săptămâni, înainte de mese. Se poate face şi o cură de o zi pe săptămână ce constă doar în consumul de portocală sau suc. Pe timp de iarnă, pentru întărirea organismului, doza obişnuită este de 1-2 portocale pe zi. Se poate face cură cu 2-3 pahare de suc de portocale pe zi.

Cărbunele medicinal

2011-09-08T14:26:00.001+03:00

Cărbunele medicinal este un produs care nu trebuie să lipsească din casa dv., utilităţile sale fiind cunoscute în popor încă din vremuri străvechi.

Cărbunele medicinal este util în nenumărate afecţiuni

Cărbunele medicinal are o acţiune terapeutică excelentă, cu rezultate uimitoare de-a lungul timpului. El conţine o serie de substanţe active care se numesc carbonaţi (de mangan, magneziu, potasiu şi sodiu), a căror putere vindecătoare este suplimentată şi de prezenţa în compoziţia cărbunelui a mineralelor (în principal siliciu şi seleniu).

Cărbunele este de mare ajutor în tratarea afecţiunilor digestive (balonare, colite de fermentaţie şi putrefacţie, dureri abdominale pricinuite de indigestie, arsuri gastrice, diaree sau regurgitaţii). Cărbunele reduce colesterolul şi acţionează ca pansament gastric, fiind folosit pe termen lung pentru combaterea gastritei şi ulcerului, care s-ar agrava la administrarea aspirinei şi a anumitor medicamente antiinflamatoare.

Cărbunele este recomandat şi în cazuri de dureri de cap, somnolenţă, afecţiuni cardiace (hipertensiune arterială, arterite sau palpitatii), astm bronsic, alergie, azotemie (cresterea ureei şi acidului uric în sânge) sau gută (vindecă articulaţiile inflamate).

Extern, cărbunele medicinal se foloseşte pentru tratarea eczemelor, a rănilor vechi, a gangrenelor şi a urticariei. În caz de înţepături de albine puteţi prepara rapid o pastă din cărbune de lemn fărâmiţat şi amestecat cu apă. se pune această pastă pe rană şi se bandajează locul. Astfel, remediul va înlătura veninul, iar rana nu se va umfla.

În caz de alergie la praf, polen, alimente (căpşuni, ouă, ciocolată) sau medicamente (penicilină, aspirină), pentru a evita reacţiile neplăcute ale organismului (mâncărimi, strănut etc.) puneţi 100 g cărbune în 500 ml lapte şi lăsaţi la fiert 15 minute, după care se stinge focul şi se lasă acoperit peste noapte. Se bea câte 1/2 pahar la fiecare 30 de minute.

Cărbunele este inamicul nr. 1 al toxinelor

Una dintre utilităţile cele mai răspândite în popor ale cărbunelui medicinal este cea de combatere a toxinelor din organism. Acest remediu este folosit de multe ori ca prim ajutor în caz de otrăviri (cu ciuperci, plante otrăvitoare, pesticide sau cu insecticide) şi toxiinfecţii alimentare sau medicamentoase, fiind de real folos pentru menţinerea în viaţă a bolnavului până la acordarea ajutorului în unităţile medicale specializate. Cărbunele inactivează în stomac şi în tubul digestiv toate substanţele cu potenţial toxic, care ulterior vor fi eliminate pe cale naturală.

În caz de intoxicaţii puneţi 20-30 g de cărbune mărunţit într-un pahar cu apă şi daţi bolnavului să bea. Puteţi de asemenea să preparaţi un amestec contra toxinelor din 2 părţi cărbune activ, o parte tanin şi o parte magnezie arsă (oxid de magneziu calcinat). Puneţi 2 linguri din acest amestec în 200 ml apă caldă.

Cum putem obţine cărbunele medicinal ?

Cărbunele medicinal se poate achiziţiona de la orice farmacie sau magazin cu produse naturiste. Cel mai bun cărbune pentru terapie este cel obţinut din lemn de tei. Pentru prepararea sa se urmăreşte carbonizarea materialului lemnos într-un mediu lipsit de oxigen. Astfel, ramurile de tei fără coajă se introduc într-un cilindru metalic inoxidabil lung de 10-15 cm, se adaugă nisip până se umple recipientul, iar apoi acesta se astupă etanş cu nişte capace speciale din argilă. Se ţine la flacăra aragazului 1-2 ore, după care se scot ramurile carbonizate care se transformă în pulbere.

În unele zone ale ţării cărbunele medicinal se obţine prin arderea la foc mocnit a unor părti din diferite plante special alese. Se pun într-un tuci sâmburi de măsline, sâmburi de struguri şi seminţe de cânepă şi se ard până se carbonizează. Se iau apoi rădăcini de ştevie şi de rostopască, se mărunţesc, se usucă şi apoi se încălzesc până la carbonizare într-un cuptor încins. În final se pun într-un recipient închis ermetic crengi de viţă-de-vie uscate şi se ard la foc înăbuşit, transformându-se după 24 de ore în cenuşă. Se amestecă apoi în părţi egale toate pulberile obţinute anterior şi se administrează câte o lingură rasă din acest amestec amestecat cu o lingură de miere, la intervale de 3-7 zile (nu se înghite praful gol). Bătrânii spun că 10 doze din acest preparat vindecă hepatita virală acută.

Atenţie la administrarea cărbunelui şi la contraindicaţii !

Dacă aţi decis să urmaţi un tratament cu cărbune medicinal cereţi sfatul medicului înainte ! Pentru tratament nu se administrează mai mult de o jumătate de linguriţă de pulbere la 100 ml de apă, de 2-3 ori pe zi, între mese. Excepţie de la această regulă se face doar în cazul intoxicaţiilor, când se iau 2-3 linguriţe de pulbere o dată.

Tratamentul cu cărbune este contraindicat în constipaţie şi la bolnavii cu leziuni ale tractului gastro-intestinal.

Nu administraţi alte medicamente decât la interval de minim 2 ore înainte sau după folosirea cărbunelui medicinal.

Dr. Laurenţiu Maxim, medic de familie la clinica Doctor Acasă

A venit toamna...

2011-09-01T19:25:00.000+03:00

Septembrie

2011-08-31T18:34:00.003+03:00

Neuronii în oglindă

2011-08-31T18:17:00.006+03:00

In urmă cu 10-15 ani, o echipă de cercetători condusă
de Giacomo Rizzolatti, de la Universitatea din Parma, a
constatat că atunci când maimuţele, care aveau implantaţi
nişte electrozi în lobul frontal, observau o altă maimuţă,
sau chiar pe cercetător, că efectuau o mişcare, prindeau un
mar sau o portocală, neuronii din lobul frontal al maimuţei
de experienţă reacţionau ca şi când ea ar fi executat miş-
carea respectivă. De aceea, aceşti neuroni au fost denumiţi
neuroni în oglindă. Iar neuronii în oglindă sunt prezenţi şi
la om.

Deoarece nu este posibilă implantarea electrozilor în
creierul omului, cercetătorii au apelat la electroencefalo-
grafie, la tomografie şi la rezonanţa magnetică pentru a
studia neuronii în oglindă la om. Astfel ei au observat o
desincronizare a undelor electroencefalografice în zona
lobului frontal atunci când individul observă un alt om
care efectuează o anumită mişcare. Cu ajutorul rezonan-
ţei magnetice funcţionale, M. Iacobini a observat o activa-
re a neuronilor din lobul parietal atunci când individul
observă că un alt individ desfăşoară o anumită activitate.
Aceasta înseamnă că atunci când noi asistăm la un
meci de fotbal neuronii din capul nostru reacţionează ca
şi când noi am juca fotbal pe teren. Acelaşi lucru se întâm-
plă desigur şi în cazul vizionării unui film porno.
Cercetările au arătat că în lobul frontal există două fe-
luri de neuroni în oglindă: unii neuroni care reacţionea-
ză numai la mişcare, iar alţii care reacţionează la vederea
obiectului respectiv. Ambii au rolul de a imita ceea ce
omul vede în mediul înconjurător.
Până la descoperirea neuronilor în oglindă, se credea
că reacţia motorie este rezultatul prelucrării semnalelor de
intrare de-a lungul unor circuite foarte complicate. Acum
constatăm însă că neuronii reacţionează pur şi simplu la
ceea ce omul vede în mediul înconjurător. Adică, neuro-
nii în oglindă îl determină pe om să imite la nivel mental
tot ceea ce vede. Când creierul vede o mişcare, el spune:
aceasta pot să fac şi eu! Iar, astfel, creierul învaţă mult mai
uşor prin imitare decât prin explicaţiile verbale mult mai
laborioase.

Neuronii în oglindă sunt implicaţi nu numai în învă-
ţarea prin imitare, ci şi în empatie şi în contagiunea afec-
tivă. După cum arată H. Harfield, neuronii în oglindă pot
determina reproducerea automată şi inconştientă a mimi-
cii, a posturii şi a stării afective a celor din jur. Neuronii
în oglindă sunt implicaţi şi în cunoaşterea artistică şi în
difuzarea modei de la un individ la altul. O persoană care
vede pe cineva îmbrăcat într-un fel anume, va imita, prin
intermediul neuronilor în oglindă, vestimentaţia sau coa-
fura respectivă. Din acest motiv, de neuronii în oglindă,
care reproduc cortical imaginea percepută, depind în cea
mai mare măsură influenţele pe care pornografia le are
asupra comportamentului uman. Astfel, omul se află des-
coperit în faţa avalanşei de imagini, de filme, de spectaco-
le şi de reclame derizorii, care îl influenţează fără să vrea.
De aceea, R. Brodie vorbeşte de virusurile minţii,
adică acele unităţi informaţionale care pătrund în creier
fără să vrem şi care influenţează comportamentul uman.

R. Dawkins numeşte aceste virusuri informaţionale meme,
deoarece rolul lor este, ca şi al genelor, acela de a se re-
produce. Memele intră în creier prin intermediul unor cai
troieni, adică a unor semnale la care creierul este deschis,
cum sunt informaţiile legate de sex sau de alimentaţie. De
aceea, reclamele ataşează produsului pe care vor să-1 pro-
moveze imaginea unei femei frumoase.

PORNOGRAFIA,
MALADIA
SECOLULUI
XXI-VIRGILIU GHEORGHE

Despre menstruaţie

2011-08-30T21:35:00.005+03:00

Luna acţionează magnetic asupra mareelor, vegetaţiei, dar şi asupra ciclurilor femeii. Din acest motiv vrăjitorii folosesc în special sânge menstrual pentru practicile magice. Sângele este un fluid care poartă forţe şi energii şi în particular sângele menstrual, cu atât mai mult cu cât pierderea sa este asociată la femeie cu stări psihice determinate, care impregnează acest sânge.

Ştiinţa iniţiatică învaţă chiar că entităţile lumii astrale sunt acolo, în jurul femeii, gata a se hrăni cu emanaţiile sângelui ei. Dacă femeia nu este vigilentă, dacă ea se lasă pradă sentimentelor şi gândurilor inferioare, sau pronunţă răutăţi la adresa cuiva, aceste entităţi pun stăpânire pe emanaţiile sângelui care se evaporă şi pot face astfel rău oamenilor. De aceea Moise, de exemplu, a interzis femeilor de a intra în locurile sfinte în timpul perioadei de menstruaţie. În realitate, menstruaţia este neutră în sine, nu are nimic impur, totul depinde de femeie, de gândurile sale, de sentimentele ei, şi cum le foloseşte. Cât despre vrăjitoare, este cunoscut că ele utilizează acest sânge în mod conştient pentru a-şi realiza proiectele; ele impregnează obiecte pentru a hrăni larvele, elementalii, cărora le cere apoi să execute ordinele lor oribile.

Adesea, vrăjitoarele se expun goale pentru a capta influenţele lunii, pentru că ele cunosc puterile nudităţii. Efectiv, Ştiinţa iniţiatică învaţă că corpul fizic posedă cu adevărat antene eterice, graţie cărora bărbaţii şi femeile sunt în comunicare cu forţele naturii şi prin care pot astfel emite sau capta curenţi. În general, veşmintele formează un fel de ecran între corp şi aceste energii cosmice, şi dacă magicienii se expun goi, este pentru a avea mai multe posibilităţi de a capta aceste energii, de a acţiona asupra lor şi de a le orienta în direcţia pe care o doresc. Numai că, atunci când vrem să facem rău, nu atragem în noi decât curenţi tenebroşi care circulă prin spaţiu, şi ne expunem pericolului de a fi într-o zi complet invadat şi “posedat”.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV

CARTEA MAGIEI DIVINE

Propolisul

2011-08-29T21:21:00.002+03:00

Se spune ca propolisul este cel mai natural antibiotic descoperit vreodata de om. Remarcabil la aceasta afirmatie este faptul ca descoperirea propolisului a avut loc acum circa 2000 de ani.

Probabil ca multi nici nu au auzit de propolis si, totusi, carti medicinale stravechi il prescriu pentru tratarea multor afectiuni. Calitatile bacteriologice ale acestui medicament sunt cunoscute inca de la inceputul istoriei scrise.

Folosirea propolisului in medicina populara isi are inceputurile in timpuri stravechi. Egiptenii, grecii si romanii il foloseau pentru calitatile vindecatoare generale si pentru vindecarea unor leziuni ale pielii.

Incepand cu secolul al XII-lea propolisul a inceput sa fie folosit in Europa ca preparat pentru uz extern. Totusi, abia in ultimii 20 de ani oamenii de stiinta au fost capabili sa dovedeasca ca este atat de activ si de important precum credeau stramosii nostrii.

Propolisul este acum considerat un important produs dietetic si un valoros element al curelor naturiste. Popularitatea lui este in continua crestere datorita multiplelor oportunitati pe care le ofera.

Pentru efectul antibiotic al propolisului este responsabila concentratia de flavonoizi. Acestia poseda numeroase efecte curative foarte puternice. Flavonoizii stimuleaza cresterea parului si imbunatatesc circulatia sangelui.

De asemenea, stimuleaza eliminarea urinei, secretia bilei si secretia glandelor endocrine. Este foarte bine cunoscut faptul ca secretia endocrina provenita din timus, glanda tiroida, pancreas si glanda suprarenala au un efect benefic pentru intreg organismul.

Flavonoizii nu sunt doar substante antibacteriene, ci sunt active si in tratarea ulcerului, reumatismului, simptomelor de gripa si raceala, iritatiilor stomacale si anumitor probleme respiratorii. In acelasi timp sunt benefici pentru unele indispozitii cronice, precum stres sau probleme ale articulatiilor.

Toate acestea ofera o noua dimensiune a performantelor acestui produs. Propolisul, prin natura lui, ne ofera cel mai puternic si multilateral supliment al aportului nutritiv. Peste tot in lume medicii au fost uluiti de puterile propolisului. In prezent ne aflam doar la inceputul povestii deoarece capacitatile vindecatoare ale propolisului par a fi nelimitate.

Dar totusi, care este provenienta propolisului? Albinele colecteaza rasina naturala ca material de baza de pe mugurii de plop, mesteacan, pin, etc. Dupa ce rasina este “mestecata” de albine, in amestec cu saliva, se formeaza alte substante.

Produsul final il reprezinta propolisul. Acesta este de o importanta vitala pentru supravietuirea albinelor. Nu numai ca le protejeaza impotriva bolilor, dar si impotriva schimbarilor climaterice, precum vant si frig.

Propolisul este compus din 50-55 % rasina si balsam, 30% ceara, 5 % substante fixe precum grasimi, aminoacizi, acizi organici, compusi ai eterului de alcool, spori si microelemente ca fier, cupru, magneziu, zinc si antibiotice, plus un continut ridicat de vitaminele B, E, C, H si P, precum si provitamina A. Polenul reprezinta intre 4 si 10 % din compozitia acestui produs.

Propolisul poate fi utilizat si ca remediu impotriva imbatranirii, in ultima vreme acordandu-se foarte mare importanta acestui aspect. Propolisul este foarte bine cunoscut si des folosit in Olanda, Franta, Germania si Belgia.

S-a dovedit ca acest produs miraculos da rezultate extreme de bune in tratarea urmatoarelor afectiuni: acnee, astm, artrita, arsuri, opariri, gingii care sangereaza, basici, afte, gripa, diaree, eczeme, raceala, gastrita, guta, febra ridicata, caderea parului, muscaturi de insecte, diverse inflamatii, psoriazis, ulcer, dureri dentare si nu numai.

Propolisul nu este toxic cand este administrat pe cale orala sau aplicat pe piele. In schimb, aplicat la nivelul ochilor poate cauza reactii alergice, roseata si umflarea acestora. Nu este recomandat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza si este contraindicat celor care sufera de alergie la vreunul din componentii lui.

Sistemul imunitar este ajutat si intarit de consumul de propolis. Fiind un antibiotic natural, propolisul actioneaza impotriva bacteriilor daunatoare fara sa distruga anumite bacterii benefice de care corpul are nevoie, asa cum fac alte antibiotice. El poate fi folosit de oricine, sanatos sau bolnav, ca o masura de protectie impotriva microorganismelor.

Folositi-l in alimentatia dumneavostra cu incredere. El a ajutat albinele sa supravietuiasca si sa prospere timp de peste 45 de milioane de ani. Ne va ajuta si pe noi sa supravietuim mediului ce ne inconjoara.

www.medicina-naturista.ro

Lăptişorul de matcă

2011-08-29T18:54:00.003+03:00

Lăptişorul de matcă este considerat de specialişti un simbol al sănătăţii, vitalităţii, vigorii şi productivităţii. Secretat de glandele salivare ale albinelor şi utilizat ca hrană permanentă a reginei stupului, lăptişorul a devenit un remediu natural foarte apreciat pentru vindecarea multor afecţiuni.

Lăptişorul de matcă PUR (crud) vs. lăptişorul liofilizat
Există o mare diferenţă între lăptişorul de matcă PUR, aşa cum este el recoltat de apicultori, fără nici un adaos, şi celelalte forme ale acestuia, cum ar fi cel liofilizat (adică transformat în pudră pentru capsule) sau cel sub formă de fiole pentru băut. Prin aceste procese de transformare se pierd o parte din proprietăţile organoleptice ale lăptişorului, scăzând astfel eficienţa acestuia. De aceea, este recomandată consumarea lui în stare pură (crudă), naturală. În condiţii de refrigerare optime, între 2-6 grade C, lăptişorul de matcă PUR îşi păstrează toate proprietăţile, calitatea nutritivă şi prospeţimea pe termen îndelungat. Lăptişorul pur se poate omogeniza cu miere (10 g lăptişor în 500 g miere), calităţile lui benefice păstrându-se chiar 2-3 ani.

Beneficiile pentru sănătate a lăptişorului în stare naturală
Lăptişorul de matcă PUR este o hrană naturală extrem de bogată în elemente esenţiale vieţii. Se poate vorbi despre un efect sinergic al componentelor sale active, care sunt complementare. Produsul este stimulant, tonic, revitalizant şi euforizant şi, de asemenea, un echilibrant al sistemului nervos. El creşte consumul de oxigen la nivelul ţesuturilor şi are un efect direct asupra glandelor suprarenale, asigurându-le o bună funcţionare.
Lăptişorul de matcă în stare pură este un adevărat cocktail de vitamine. El conţine complexul de vitamine B (B1, B2, B3, B6, B8, B9, B12), dar şi acidul pantotenic, adică vitamina B5, cunoscută şi sub denumirea de "vitamina antistres".
Lăptişorul de matcă aşa cum ni-l oferă natura constituie şi o sursă bogată de aminoacizi (acizii aspartic şi glutamic, taurină, tirozină, fenilalanină, etc.), săruri minerale (calciu, magneziu, fier, potasiu, cupru), oligoelemente (seleniu, zinc, mangan), glucide (fructoză, glucoză, maltoză) şi lipide sub formă de acizi graşi (acid stearic, palmitic).
Acest minunat produs apicol conţine şi o sursă unică de acid 10HDA (acid 10-hidroxi-2-decenoic), substanţă activă care posedă extraordinare efecte antibacteriene, antifungice şi antivirale, care ajută la mărirea rezistenţei organismului în faţa bolilor şi care ajută la eliminarea radicalilor liberi.
Acetilcolina pe care o conţine lăptişorul de matcă PUR este un compus cu rol în transmiterea influxului nervos, atât în sistemul nervos central, cât şi în cel periferic. În plus, lăptişorul pur are şi acţiune vasodilatatoare, cardioprotectoare, digestivă şi de reglare a sistemului hormonal şi a celui limfatic.

Afecţiunile tratate cu lăptişor de matcă PUR (crud)
Datorită faptului că lăptişorul este un produs natural care conţine atât de multe substanţe nutritive, acestea sunt mult mai uşor asimilabile de către organism şi pot fi întrebuinţate în foarte multe afecţiuni. Lăptişorul este recomandat pentru întărirea imunităţii organismului, în răceală şi gripă, în stres şi epuizare fizică, astenie, anorexie, anemie, anxietate, hipertensiune arterială, ateroscleroză, la pacienţii cu un nivel ridicat de colesterol şi lipide, în diabet, ulcer gastric şi duodenal, impotenţă, fertiliate, sindrom premenstrual, menopauză, dermatoze, diverse cancere, leucemie, parodontite, boli infecţioase, acnee, ten seboreic sau scleroză multiplă ... şi lista poate continua.
Un lucru foarte important de ştiut despre lăptişorul de matcă natural este că el are o proprietate adaptogenă, adică acţionează exact acolo unde oragnismul are nevoie.

Cum se administrează lăptişorul de matcă PUR (crud) ?
Modul de administrare recomandat este sublingual, datorită absorţiei rapide la acest nivel, înainte de masă, fiind un aperitiv pentru sănătate. Dozele variază în funcţie de scopul utilizării. În curele preventive se consumă între 500 mg şi 1g pe zi, dimineaţa, înainte de masă. În general, medicii apiterapeuţi vă pot recomanda dozajul în funcţie de afecţiune şi de gravitatea acesteia. Durata ideală a unei cure este de minim o lună. Mai mult, un nutriment natural precum lăptişorul crud nu are efecte secundare, nu dă dependenţă, nu interacţionează cu medicamentele şi nu are contraindicaţii.
Lăptişorul de matcă PUR se poate întrebuinţa cu succes şi în tratamentele cosmetice pentru piele şi păr sub formă de creme, loţiuni sau măşti, fiind un adevărat "elixir al tinereţii", graţie proprietăţilor sale regeneratorii şi tonifiante. Este recomandat pentru a reda strălucirea şi elasticitatea tenului, dar şi pentru tenurile foarte ridate. În funcţie de gradul de ridare, proporţia de lăptişor de matcă PUR la 100 g de cremă poate fi între 2 şi 4 g. În compoziţia măştilor se pot adăuga şi ulei de măsline, gălbenuş şi albuş de ou, miere sau fructe, în funcţie de tipul de ten. Masca se lasă să acţioneze, în medie, 30 de minute, după care se îndepărtează cu apă calduţă.

Efectele lăptişorului de matcă PUR sunt extraordinare: revitalizare, energizare, tonifiere, întărire a sistemului imunitar şi îmbunătăţirea calităţii vieţii. Prin urmare, folosiţi-l cu încredere, deoarece el vă furnizează tot ceea ce are nevoie organismul pentru a fi în cea mai bună formă.

www.doctoracasa.ro

Argila şi lupta împotriva acneei

2011-08-27T12:42:00.005+03:00

Argila este unul dintre elementele naturale cele mai folosite de catre om pentru proprietatile sale curative. De mii de ani oamenii o intrebuinteaza ca detoxifiant al organismului. In tratamentul acneei, argila se poate utiliza intern sau extern.
Masca cu argila curata tenul

E foarte simplu de preparat o astfel de masca si efectele asupra tenului sunt benefice. Incearca si tu: se amesteca o lingurita de argila cu apa de la robinet sau apa plata. Amesteci pana se face o pasta groasa, dupa care se intinde pe fata. In functie de ten, poti inlocui apa cu suc de fructe sau legume. De exemplu, pentru tenul gras castravetele si lamaia sunt recomandate. Castravetele (unul mic) se rade printr-o razatoare fina dupa care se stoarce intr-o sita. Sucul astfel obtinut se amesteca cu o lingurita de argila. Masca se poate folosi o data pe saptamana. Pentru ten uscat se poate folosi ulei de masline in loc de sucuri de fructe.

Acneea regreseaza daca bei argila

Urmeaza un tratament cu argila. Un tratament de 21 de zile presupune sa consumi de trei ori pe zi argila. Pune o lingura de argila intr-un pahar cu apa si lasa-l cateva ore, dupa care poti sa-l consumi. Amesteca numai cu o lingura de lemn. Bea preferabil pe stomacul gol, inainte de masa. Un tratament mai lejer presupune numai un pahar, dimineata, pe stomacul gol. Prepara paharul noaptea si lasa-l acoperit. Agita-l de dimineata inainte sa-l bei. Terapeutii naturisti spun ca cea mai buna argila e cea galbena, recoltata din locul unde te-ai nascut. Daca nu ai timp sa umbli dupa argila, ia din farmacii sau de la Plafar.

www.acnee.info

POLENUL ŞI PĂSTURA

2011-08-27T12:21:00.003+03:00

Polenul şi păstura, prin conţinutul mare de compuşi bio, se constituie în materii dietetice şi terapeutice deosebit de valoroase. Polenul crud (ca atare sau sub formă de păstura) şi polenul uscat (polen granule) provine de pe anterele florilor (vezi androceul), de unde este recoltat de albine şi apoi depozitat pentru scurt timp în grămezi la nivelul picioarelor posterioare. După ce coşuleţele picioarelor din spate sunt pline cu polen, albinele transportă valorosul material în stup (vezi şi: polenul entomofil şi polenizarea entomofilă).

Albina recoltând polen de pe antera unei flori. Se observă ghemotocul de polen colectat la nivelul picioarelor posterioare

Albina recoltând polen de pe antera unei flori. Se observă ghemotocul de polen colectat la nivelul picioarelor posterioare

Păstura, reprezintă de fapt un "polen înnobilat" prin intervenţia albinelor asupra ei în stup, fiind un produs mai valoros şi mai greu de procurat decât polenul obişnuit.

Forme terapeutice şi administrarea polenului şi a păsturii

Polenul

Polenul se administrează proaspăt (crud) sau uscat. Polenul uscat se prezintă sub formă de granule (polen granulat). Prin măcinarea granulelor de polen, dacă reţeta o cere, rezultă pulberea de polen.
Există mai multe forme sub care se poate administra polenul, aşa cum se poate vedea mai jos.
• Polenul proaspăt este deosebit de concentrat în principii active. Activitatea biologică a produsului crud se înjumătăţeşte în 5-6 ore de la recoltare (Fănică Voinea Ene).
În stare crudă, acest produs al stupului, se administrează ca atare, câte 2-3 linguriţe pe zi, sau sub formă de băutură (vezi mai jos).
• Băutura apicolă cu polen se realizează în borcane de sticlă, prin dizolvarea a 180 g miere în 800 g de apă. Solubilizarea mierii în apă se face fără încălzire, la temperatura obişnuită, căci altfel multe principii active, în special vitamine şi enzime, se vor pierde şi chiar vor rezulta substanţe toxice. Când dizolvarea este completă, se adaugă 50 g polen proaspăt sau uscat - sub formă de pulbere (granule măcinate). Totul se agită, lăsându-se, apoi borcanul astupat, 2 zile la temperatura camerei, timp în care se iniţiază procesele fermentative. Începând din a treia zi, băutura cu polen poate fi consumată, Înainte de fiecare administrare, lichidul se omogenizează cât mai bine. Se recomandă consumul unui pahar (200 ml) imediat după mase.
• Pasta de miere cu polen se prepară amestecând mierea cu polenul uscat pulverizat (5 părţi miere, o parte polen uscat şi măcinat). Se prepară doar cât este necesar pentru o zi, după recomandări, uzual folosindu-se o linguriţă de praf de polen şi 5 linguriţe de miere. Se administrează din pasta obţinută, de obicei, câte 2 linguriţe după cele 3 mese principale.
• Polenul granulat (granulele de polen uscat) se păstrează maximum 12 luni (de preferinţă 6) în borcane de sticlă colorată, care se pod închide ermetic. Se administrează, imediat după mesele principale, iniţial în doze de atac de 30-40 g (4-6 linguriţe), apoi în doze de întreţinere de 15 g -20 g (2-3 linguriţe) (Fănică Voinea Ene).
Pentru că în masa de polen se pot dezvolta anumiţi paraziţi (mici acarieni şi insecte), se recomandă păstrarea produsului la o temperatură mai mică de 15ºC, prag sub care biologia şi înmulţirea acestor "intruşi" este frânată (L. Gheorghe, I. Tudor, M. Minoiu, C. Ianţa).
Atunci când se administrează pentru prima dată granulele de polen, este recomandat să se înceapă cu o linguriţă de produs, care se ia cu puţină apă înainte de prânz, doza crescând treptat, până la o lingură, pe parcursul a două săptămâni (J. Valnet)
• Pulberea de polen (polenul pulverizat) se obţine prin râşnirea granulelor chiar înainte de folosire De obicei, nu se administrează intern ca atare, ci intră în compoziţia băuturii şi pastei cu miere (vezi mai sus). Se mai foloseşte extern, prin pudrare sau în amestec cu ceaiurile specifice, în alopecie.

Păstura

• Polenul pastă are o valabilitate de 3 zile, perioadă care poate fi prelungită, până la o săptămână, dacă se ţine la frigider. Se administrează ca şi polenul sub formă de granule, însă la jumătate din cantitate. Acest produs greu de procurat, prezintă o acţiune biologică dublă, faţă de polenul uscat.

Calendarul tratamentelor cu polen

O cură cu polen trebuie să dureze 30-40 zile, fiind urmată de o lună pauză, după care tratamentul poate fi reluat.
Persoanele care folosesc întâia dată polenul sau care nu au recurs la acest produs apicol de mult timp, este bine să recurgă la o primă cură mai scurtă (8-20 zile - recomandat 14).

Recomandări terapeutice

În dozele recomandate, polenul şi păstura acoperă necesarul multor aminoacizi, vitamine şi minerale, chiar tratând carenţele acestora. De aceea, cele două produse apicole, sunt recomandate, în primul rând, în formele de carenţă proteică, fiind foarte utile în stadiul de denutriţie.
Tot datorită compoziţiei bogate în aminoacizi esenţiali şi în vitamine, polenul şi păstura se recomandă a fi administrate în unele boli care ating parenchimul hepatic (steatoză hepatică, hepatită toxică, hepatită cronică, ciroză).
Medicii români care au studiat efectele polenului asupra bolnavilor hepatici (hepatită cronică, ciroză), în vremea când apiterapia era considerată o ramură "clinică" a medicinii (astăzi nu există disciplina de apiterapie în nicio unitate de învăţământ medical superior din România), adică în perioada 1965-1980, au raportat "rezultate ce depăşesc aşteptările" (Dr. M. Ialomiţeanu - Spitalul de Boli Infecţioase din Bucureşti) şi "o îmbunătăţire a rezultatelor analizelor clasice de disproteinemie, precum şi ameliorarea tulburărilor dispeptice" (Dr. D. W. Satmboliu - Spitalul de Boli Contagioase din Timişoara).
Se poate apela cu încredere la polen sau păstură, ori de câte ori se urmăreşte creşterea rezistenţei generale a organismului.
Ca adjuvant, ppolenul se dovedeşte de ajutor şi în alte afecţiuni digestive, ca: enterocolite, colite spastice, colite amoebiene, colibaciloze, rezecţii gastrice, spasme gastro-intestinale, diaree sau constipaţie cronică, tumori ale stomacului.
Administrarea polenului în a doua jumătate a perioadei de sarcină şi în timpul alăptării se dovedeşte benefică, deoarece combate oboseala, scade retenţia azotată, reduce edemul şi frecvenţa toxemiei şi creşte calitatea laptelui matern.
Între principiile active din polen, s-au identificat substanţe antiestrogenice, care se dovedesc de efect femeilor care prezintă exces de foliculină, prevenind sau chiar ajutând la tratarea unor afecţiuni care pot deriva din surplusul de hormoni estrogenici (tumori mamare, fibrom uterin, fibroză mamară).
Toţi autorii care s-au aplecat asupra polenului apicol, recomandă administrarea acestuia, indiferent de sex, în disfuncţii caracterizate prin incapacitatea realizării actului sexual (impotenţă, frigiditate).
Fănică Voinea Ene indică polenul, cu precădere în unele dereglaje neuropsihice, ca astenie, surmenaj, stres, migrene, insomnie, considerându-l util şi în multe alte afecţiuni, dintre care le menţionăm pe cele cardiovasculare: hipertensiune, cardiopatie ischemică, insuficienţă cardiacă, insuficienţă circulatorie periferică.
Administrarea polenului, după Bojor şi Popescu, aduce multe beneficii sănătăţii organismului, acest produs natural recomandându-se ca: desensibilizant al reacţiilor alergice provocate de polenul entomofil, stimulent imunitar, antioxidant şi energizant. Autorii mai sus menţionaţi susţin utilitatea deosebită a polenului în geriatrie (atenuarea proceselor fiziologice care însoţesc îmbătrânirea) şi gerontologie (diminuarea fenomenelor degenerative asociate procesului de îmbătrânire). În ceea ce priveşte folosirea polenului ca produs antialergic indicat pentru atenuarea simptomelor aşa numitul "guturai de fân", noi recomandăm administrarea pastei de miere cu polen, la care se adaugă un vârf de cuţit de seminţe măcinate de negrilică. Preparatul se testează înainte de folosire, înafara perioadei de criză alergică, renunţându-se la acesta dacă apar manifestări secundare.
Efecte favorabile, după administrare polenului, se constată şi în cazul copiilor. Curele cu acest produs apicol sunt recomandate în special în cazul copiilor întârziaţi mintal, rahitici, anemici sau al celor care prezintă întârzieri sau deficienţe în dezvoltarea fizică (L. Gheorghe, I. Tudor, M. Minoiu, C. Ianţa).

În completarea tratamentului cancerului, Geiculescu recomandă folosirea păsturii, iar în caz de prostatită sau hipertrofie de prostată, autorul indică administrarea polenului uscat.

Reacţii adverse

La administrarea polenului, pot să apară, uneori, diferite reacţii alergice. Cei care utilizează pentru prima dată produsul apicol, trebuie să recurgă la cantităţi mici (o linguriţă), mărind doza de la o zi la alta. La o primă utilizare, este posibil să apară manifestări alergice de mică amploare, care cedează definitiv în câteva ore sau zile.
De cele mai multe ori, polenul desensibilizează răspunsul organismului la agenţii capabili să producă alergii, cazurile în care el însăşi se comportă ca alergen fiind destul de rare, însă nu excepţionale.
Administrarea îndelungată, fără pauze a polenului poate provoca tulburări hormonale.

Contraindicaţii, precauţii

Nu este indicat să se administreze polen persoanelor cu excitabilitate sexuală, psihică sau nervoasă crescută. De asemenea, în majoritatea hiperfuncţiilor hormonale (cu excepţia excesului de foliculină), acest produs apicol trebuieşte evitat sau mult limitat.
În caz de obezitate hipercolesterolemie şi hipertrigliceridemie, tratamentul cu polen cere îndrumare şi supraveghere competentă.

www.bioterapi.ro

Viruşii mediatici

2011-08-17T22:25:00.006+03:00

Dupa o mare parte a cercetatorilor,virusul biologic nu este o fiinta vie,nu are un sistem energetic propriu,nu se multiplica singur,cu alte cuvinte nu traieste.Ce este virusul?O simpla molecula de ADN sau ARN in care este concentrata intreaga informatie privitoare la modul in care virusul poate fi inmultit-de o celula anume-molecula care este inconjurata de o capsula protectoare de natura proteica.Adica,altfel spus,virusul este doar un text pus intr-un plic,text care invata celula gazda cum trebuie procedat ca sa fie reprodus identic si cumva,parca vrajind-o,o determina sa se apuce imediat de lucru,lasand deoparte toate treburile pe care le mai avea de facut pentru a supravietui.Nu se misca,nu se deplaseaza,nu-si manifesta in nici un fel intentionalitatea fata de noi,nu ne ataca,un astfel de compus aminoacidic-virusul/lipsit de viata,nu ar trebui sa inspaimante pe nimeni.De altfel,daca nu patrunde in organismul nostru pe calea aerului,prin atingere sau prin sange,in functie de specificitatea sa,oricare virus este total inofensiv.

Virusul mediatic,in esenta,fantasma nu este nici el o fiinta vie,ci,asemenea virusului biologic,e doar un mesaj incifrat intr-o imagine sau intr-un filmulet.Despre modul in care se poate construi o astfel de fantasma s-a scris din cele mai vechi timpuri in cartile magicienilor iar astazi acesta este unul din cele mai dezvoltate subiecte in studiile de psihologie a reclamei si a consumatorului,in aproape tot ceea ce inseamna limbaj publicitar tratate de manipulare si,in mod fundamental,in cercetarile de semiotica.

Suportul pe care poate fi inscris mesajul fantasmei este o foaie de hartie,un film ori,mai nou,pe hardul unui calculator sau in retelele realitatii virtuale a internetului.Fantasma nu este vie ca sa ne poata ataca.Povestirea senzationala,imaginea publicitara sau filmul comercial nu ne patrund in minte fara ca noi sa stim,ci intotdeauna intram in contact cu ele prin vedere si auz.Daca nu le vedem sau auzim aceste fantasme raman total inofensive,ori se aneantizeaza pe suprafata micului ecran ori raman depozitate undeva pe suportul fix pe care au fost inscrise.

Dar daca patrunde in celula?Ce rau ne-ar putea face o substanta cat de otravitoare ar fi,atata timp cat ajunge in organismul nostru in cantitati microscopice?
Problema este aceea ca aceasta gramada de aminoacizi-virusul-ordonati dupa o sintaxa bine determinata,odata patruns in organism se comporta ca o fiinta vie.In primul rand,penetreaza membrana celulara folosindu-se,ca momeala,de niste proteine la care receptorii membranei celulare au afinitate.Odata patruns inauntru,cu o rapiditate impresionanta virusul se indreapta catre nucleu sau catre locul din citoplasma unde va avea loc reproducerea sa.In acest moment cercetatorii constata uimiti ca virusul"stie unde merge".(Zarnea,1983:95)

De unde provine aceasta intentionalitate vadita a virusului biologic?Cum se deplaseaza in interiorul organismului uman si de unde atata tenacitate la el,care nu are mijloace energetice pentru a se deplasa si nu are organe de simt ca sa inteleaga directia in care sa se indrepte?Totul se datoreaza textului,informatiei codificate in ADN sau in structura proteica a capsulei ce-l inconjoara.Virusul nu face absolut nimic.De intregul proces se ocupa celula,care urmareste precis instructiunile cuprinse in ADN-ul virusului.Ea transporta virusul la locul in care incepe decodificarea informatiei sale,isi pune la dispozitia virusului intregul sistem energetic-enzimatic-,baza materiala-elementele proteice ca materiale de constructie-,intreaga logistica ce presupune fabricarea de noi virusi.

Daca nimereste pe caile vazului si auzului omului in sangele fiintei noastre spirituale fantasma isi face simtita prezenta.Si virusul fantastic ca si cel biologic isi asigura o buna primire in mintea consumatorului,momind-o prin intermediul invelisului ademenitor sub care se prezinta.Sensibilizand un afect oarecare,fantasma se face interesanta sau chiar dorita intens.Spre exemplu,o reclama oarecare se poate adresa instinctului de supravietuire sau celui de aparare,instinctului de reproducere sau celui de hranire.Afectele,curiozitatea sau pur si simplu patimile omului sunt carligele de care se agata fantasmele portile prin care acestea patrund in adancul mintii omului.

Odata ce a ajuns in minte,fantasma capata viata,se invioreaza prin investitia de energie imaginativa si vitalitate a individului respectiv.Cu cat apare mai interesanta,cu cat va provoca mai puternic reactia unui afect sau a unei dorinte patimase,cu atat mai mult mintea va fi mai mult preocupata de fantasma respectiva.In cazul vizionarii,omul uita de propriile griji si probleme pentru a da viata in propria minte fantasmelor micului ecran,acestea vor ramane din acel moment in launtrul subconstientului uman unde se va desfasura asa-zisul proces de captivare magica.

In subsolurile psihicului nostru virusul fantastic incepe sa se inmulteasca.De fapt,la fel ca si in cazul virusului biologic el nu ofera decat informatia pe baza careia mintea ametita de o anumita placere promisa,aproape hipnotizata in cazul oamenilor stapaniti de anumite patimi,se va pune in slujba fabricarii unor replici mai dezvoltate ale virusului gazduit,adevarate telenovele ale satisfacerii placerii.
De ce face toate acestea celula,de ce porneste pe un drum care o va duce la autodistrugere,tradandu-si astfel sensul existentei sale?Pur si simplu pentru ca este pacalita.Virusul apare intru inceput ca un element necesar,propriu celulei pe care acesta il primeste inlauntrul ei pentru a se folosi cumva de el in propriile procese metabolice.Dar chiar primele proteine pe care celula le produce pe baza ADN-ului virusului au darul de a bloca,a reprima procesele celulare normale,astfel incat capacitatea energetica a celulei sa fie orientata catre satisfacerea interesului virusului.Celula ajunge sa fie atat de inselata incat confunda ADN-ul virusului cu propriul sau ADN,ascultand fara cartire de comenzile pe care acesta le da.In mod paradoxal,gramada de aminoacizi ordonati dupa o logica secreta ajunge sa comande majoritatea proceselor celulare,devenind un fel de uzurpator al puterii ce guverneaza viata celulei,noul program informational dupa care se calauzeste celula.E ca si cum cineva ar fi primit in casa pentru a fi ajutat,invalid fiind,iar dupa o vreme scurta reuseste,prin inselare sau hipnoza,sa-i faca pe toti membrii familiei sa-i slujeasca cu obedienta,lasand deoparte toate celelalte lucruri privind propria supravietuire,chiar daca prin aceasta isi distrug familia si viata.

Cui se datoreaza uriasa forta de persuasiune pe care o detine ADN-ul virusului in a convinge celula sa se auto-distruga,prin inrobirea la o instanta straina propriilor nevoi si interese?Ce fel de razboi este acesta in care atacatorul biruieste,fara sa cheltuiasca pentru aceasta nici un fel de energie,fara a avea nici un fel de pierderi,in care cel atacat se preda si se supune fara nici un fel de lupta?

Toata puterea virusului se afla concentrata in informatia cuprinsa in ADN-ul acestuia.Razboiul pe care virusul il duce este eminamente unul informational.Esential in strategia lui de atac este cunoasterea perfecta a celui invadat,a tuturor nevoilor,a punctelor slabe,a mecanismelor prin care poate fi inselat si stapanit usor.Cunoscand toate acestea virusul se infatiseaza celulei sub chipul atragator a ceva necesar acesteia.Celula primindu-l inauntru ei si incepand sa comunice cu el,se initeaza procesul de inselare in care virusul ramane pasiv,iar celula este activa.Virusul sugereaza,iar celula actioneaza.Dar cu fiecare sugestie pe care o primeste celula din partea virusului acesta devine tot mai influent,iar gazda tot mai slaba,caci tot ceea ce intreprinde in favoare virusului este contrar intereselor sale;astfel ca celula,zapacita tot mai mult,ajunge in scurta vreme sa urmeze complet indicatiile sistemului genetic al virusului.Prin urmare,din simplu obiect virusul devine subiectul proceselor metabolice ale celulei;din simplu mesaj informational,text inofensiv,virusul ajunge sa constituie creierul gazdei pe care o paraziteaza.

Reclamele publicitare sunt cele mai la indemana exemple de virusuri mediatice,deoarece strategiile de atac,tehnicile de lupta pe care acestea le desfasoara intr-un adevarat razboi spiritual sustinut impotriva intregii omeniri,ridicate la nivelul de stiinte ale comunicarii,sunt prezentate in orice carte de specialitate.Publicitarii moderni se comporta de parca ar fi studiat cu multa atentie mecanismele prin care virusul ataca,biruieste si stapaneste celula.Ei pun in slujba fabricarii unei reclame toate cuceririle psihologiei si neuropsihologiei moderne,stiind ca succesul unui virus mediatic depinde direct de gradul in care este cunoscuta viata psihica a subiectilor-tinta.Regasim ca prezenta in spectrul fantasmelor publicitare in primul rand scoala de psihanaliza freudiana,care exploateaza instinctele si impulsurile primare.Mai apoi,aflam abordarea psihosociala,in care asupra individului se actioneaza tinandu-se cont de contextul grupului din care face parte,a normelor pe care si le-a insusit si a rolului social pe care il ocupa sau la care aspira.Abordarea behaviorista este si ea extrem de mult folosita prin folosirea tehnicilor de conditionare a comportamentelor sau de generare a actelor reflexe.Mai nou,publicitatea beneficiaza de descoperirile facute in domeniul neuropsihologiei,abordand reclama in contextul programarii neuro-lingvistice.

O intreaga stiinta este pusa in slujba succesului procesului de virusare a mintii omului modern.Pentru a se face dorita si insusita,fantasma publicitara exploateaza in primul rand nevoile si motivatiile indivizilor,pe cele fundamentale firii umane,dar si pe cele generate in mod fals in primul rand chiar de educatia mediatica.Nevoile de dominare(o situatie sau o persoana),de recunoastere sociala,de expunere(a fi remarcati sau provocatori),de autonomie,de agresiune,(fizica,verbala,vizuala),de joc(de cuvinte,de situatie,de seductie si inselatorie)sunt doar sase din cele 28 nevoi fundamentale,formulate de psihologul H.Murray,pe care se bazeaza forta publicitatii in majoritatea cazurilor.

Constientizarea unei lipse creeaza o tensiune generatoare a unei forte,care il va motiva pe individ sa actioneze intr-un anumit sens.Ce doreste comunicarea interna(contaminarea virotica),daca nu sa motiveze indivizii sa adere la o anumita filozofie,la o strategie,la obiective comune...(Jouve,2005:46) Motivatiile sunt energia de care virusul publicitar se foloseste pentru a misca sufletul omului in directia indicata de fantasma.Este vorba,evident,de inselatoria prin care mintea omului este incredintata de faptul ca programul genetic sau obiectivele virusului sunt propriile obiective.

Motivatiile sunt circumscrise mai multor orientari,omul fiind supus unor tendinte de natura diferita:
-tendinte egoiste:conservare,dominatie,sexualitate;
-tendinte altruiste:simpatie,imitare,datorie;
-tendinte ego-altruiste;amor-propriu,ambitie;
-tendinte psihobiologice;emotii,pasiuni...(Jouve,2005:47)

Din studiile de specialitate aflam ca in spatele unei nevinovate reclame se afla adevarate strategii sau planuri de atac.In capitolul Dimensiunea strategica a cartii lui Jouve aflam ca exista mai multe nivele de interventie pe care actioneaza fantasma publicitara si peste 13 strategii de atac.

Ne intrebam:Cat este oare de intamplator faptul ca aceasta strategie de atac este identica cu cea folosita in actul magic,asa cum rezulta din majoritatea tratatelor de magie?

Stiinta si razboiul sfarsitului lumii-biofizician Virgiliu Gheorghe(fragment)

Aproape toţi producătorii de iaurturi folosesc bacterii din fecale şi tractul uro-genital, modificate genetic

2011-08-17T08:35:00.002+03:00

Gigantul producător de iaurturi Danone nu va mai promova în reclamele sale din Statele Unite benefiiciile pentru sănătate, în cazurile Actimel şi Activia, deoarece s-a descoperit că, de fapt, acestea nu au atributele pretinse. Potrivit presei britanice, cel mai mare producător de iaurturi din lume a mărturisit că a exagerat în reclamele produselor, care, de fapt, nu au acele beneficii prezentate. Astfel, Danone a fost de acord să nu mai spună în spot-urile de televiziune că Activia îmbunătăţeşte tranzitul intestinal, iar despre Actimel că întăreşte sistemul imunitar.
Putină lume ştie ce mănâncă. Şi mai puţină lume citeşte ambalajul la ce mănâncă. Iar şi mai puţină lume are noţiuni de microbiologie. Iaurturile probiotice, o invenţie a concernelor americane, conţin bacterii care nu au fost folosite, înainte, niciodată în alimentaţie. Una din aceste bacterii este specia “Bifidobacterium bifidum”. Aceste bacterii se găsesc de obicei în flora vaginală, în rect, şi în tractul uro-genital, în excremente de porci şi alte animale. Aceste bacterii nu sunt prezente în mod normal niciodată în intestinele subţiri, în stomac sau în gură, în afară că omul a făcut contact direct cu cele de mai sus. Aceste bacterii bifide nu supravieţuiesc de regulă acidul din stomac atunci când sunt îngurgitate pentru a nu perclita flora din intestine, în special din cel subţire. Concernele nu numai că ni le-au introdus în iaurturi, însă le-au mai şi modificat genetic ca să supravieţuiască acidului din stomac. De aici se vede şi reavoinţa şi perversitatea celor care le-au desemnat pentru consumul inconştient al umanităţii moderne.
Prin intermediul iaurtului “probiotic” folosit ca un cal troian microbilogic aceste bacterii vaginale şi fecale modificate genetic ajung în intestinul subţire al omului. Şi acest lucru duce automat la tot felul de probleme ulterioare căci prin ele se schimbă automat flora naturală, care este înlocuită cu o floră tipic vaginală. Danone & Co vă creează deci un fel de floră vaginală în intestine, ceva contrar naturii umane şi cu efecte nocive pt. sănătate.

Cunoscutul specialist în tehnica alimentară Udo Pollmer, care apare des la televiziunea germană ca specialist în domeniu pe teme de alimentaţie, a făcut cunoscut acest fapt în una din cărţile sale. Însă cui îi pasă? La televizor el însa nu poate vorbi despre aşa ceva şi nici nu este întrebat. Nu-i de mirare la cât se câştigă cu reclama la iaurturile probiotice de către posturile de televiziune. Cum să-ţi alungi clienţii? Citatul din carte cu privire la acest truc şi daunele aduse de consumul de probiotice este aici în limba germană: www.wahrheitssuche.org/probiotische-bakterien.html. “Bacteriile profane de iaurt nu au obiceiul să se lipească de pereţii intestinelor căci ele trăiesc din lapte proaspăt şi nu din lucrurile digerate. Pe de altă parte bacteriile probiotice nu sunt în stare să facă lapte gros, căci această sarcină o au bacteriile lactoacide. De aceea preţioasele bacterii (probiotice) se introduc, se amestecă pe altă cale, ulterior, în iaurtul deja fermentat”. (Udo Polmmer).
“Bacteriile din fecale şi din secreţiile vaginale sunt bacterii care, după microbiologul alimentar Prof. Michael Teuber, reprezintă noi specii. Bacterii la care lucrează şi tehnologii genetice, care provin din fecale de porc sau din intestine de şobolani. Bacterii a căror specie nici nu este definită clar şi care au fost testate fără scrupule şi la sugari. Aici trebuie specificat că bacteriile bifide pot fi şi patogene, aşa cum avertizează specialistul elveţian. Unele bacterii bifide pot provoca carii şi chiar meningită” - spune Udo Polmmer.
Deci aceste bacterii nici măcar nu pot produce iaurt din lapte! Ele sunt amestecate în iaurt după ce acesta a fermentat. Consumul produselor probiotice poate deci să afecteze flora intestinală. Pentru microbiologi acest lucru nu este o surpriză. La urma urmei nici o bacterie nu are chef să se lupte cu alţi patogeni. Bacteriile se ceartă mai degrabă cu rudele lor, care au aceleaşi preferinţe alimentare la trocul cu mâncare. Şi întradevăr, indicii despre efectul nociv al produselor probiotice nu lipsesc. În anul 2000 presa germană scria “iaurturile probiotice pot periclita viaţa”.
Cauza acestor scandaluri era un congres medicinal în Birmingham unde imunologul vienez Dr. Wolfgang Graninger îşi prezentase rezultatele cercetărilor. Conform acestora, iaurturile probiotice pot duce, la persoanele cu sistemul imunitar slăbit, la boli periculoase ca meningita, pneumonia sau septicemia. La acest congres a fost prezentat cazul unui diabetic mai în vârstă care a primit de la consumul de probiotce un abces la ficat şi care a putut fi salvat doar prin operaţie. Şeful spitalului vienez, Dr. Elisabeth Pittermann a scos după această întâmplare iaurturile probiotice din menu-ul spitalului. Firma Scheitz din Andechs care produce iaurturi ecologice a eliminat bacteriile probiotice din lista de ingrediente. „Cine vinde cu plăcere produse care conţin bacterii, care atunci cand sunt găsite de specialiştii în igienă reprezintă o dovadă de contaminare fecală?” (Udo Polmmer)
Problema şi mai mare este că, de la introducerea “proboticelor”, concernele au convins, încetul cu încetul, ori prin persuativitatea tipic americană, ori prin preţul mai mic al culturilor acestora. Cam toţi producătorii de iaurturi, folosesc aceste bacterii nocive la preparat iaurtul, aşa că este greu de găsit un iaurt natural făcut cu bacterii tradiţionale. Acestea proveneau înainte de la viţel sau vacă. După Pollmer ele se numesc Streptococcus thermophilus şi Lactobacillus bulgaricus. În Germania este acum foarte greu de găsit un iaurt care să nu aibă culturi bifide. Cu alte cuvine, este greu de găsit un iaurt care nu este produs din bacterii vaginale şi fecale. Mâncăm caca… fără să ştim, fiindcă îi credem orbeşte pe cei care fac reclama la TV. Asta e.
În Google este între timp extrem de greu de găsit un articol din care să reiasă evident ceea ce acum câteva decenii era bine cunoscut despre aceste bacterii. Însă, dacă citiţi cărţi mai vechi sau căutaţi cu grijă, puteţi vedea că aceste bacterii nu au nimic de-a face nici cu iaurtul, nici cu intestinele şi că fac cu adevărat parte din flora altor organe. Toate articolele noi despre aceste bacterii mint cu neruşinare sau au preluat minciuna de la alţii.

Avem nevoie de o revoluție

2011-08-14T21:31:00.002+03:00

Vaticanul pune capăt “războiului de gherilă” antievoluţionist

2011-08-11T08:34:00.002+03:00

Oficialii Sfântului Scaun au afirmat răspicat, la dezbaterea aniversară în cinstea lui Darwin, că există o deplină concordanţă între doctrina catolică şi biologia evoluţionară, acuzându-i pe cei care au propagat falsa impresie că Vaticanul s-ar opune evoluţiei. Susţinătorii creaţionismului nu au fost invitaţi la discuţii.

Vaticanul a respins afirmaţia marelui biolog şi activist ateu Richard Dawkins potrivit căreia teoria evoluţionară demonstrează că Dumnezeu nu există, susţinând că, din contră, evoluţia darwiniană şi povestea creaţiei din Cartea Genezei sunt “perfect compatibile”, scrie ,,The Times’’.

În cadrul conferinţei de cinci zile, organizată de Universitatea Pontificală Gregoriană din Roma pentru a aniversa 150 de la publicarea “Originii Speciilor”, care a luat sfârşit sâmbătă, teologii Sfântului Scaun au spus că, chiar dacă creştinii cred că Dumnezeu a “creat toate lucrurile”, Vaticanul nu “se pune în calea realităţilor ştiinţifice”. Afirmaţia a fost făcută în prezenţa şi spre admiraţia unor biologi, paleontologi, specialişti în genetica moleculară şi filozofi din întreaga lume.

Incompatibilitate zero între evoluţie şi mesajul Bibliei
Rafael Martinez, care predă filozofia ştiinţei la Universitatea Pontificală Santa Croce din Roma, a afirmat că, deşi reacţia teologilor, intelectualilor şi preoţilor catolici la teoria darwinistă a fost una “general negativă” în secolul al XIX-lea, “declaraţiile recente ale Papilor au susţinut deplina concordanţă între doctrina catolică şi biologia evoluţionară”.

Un exemplu clar este afirmaţia Papei Ioan Paul al II-lea din 1996: “Evoluţia este mai mult decât o ipoteză”.

Cu toate acestea, el a ţinut să precizeze că nu multă lume cunoaşte această poziţie şi că a început să fie propagată falsa impresie că “Sfântul Scaun se opune evoluţiei”. L-a întărit şi monseniorul Gianfranco Ravasi, mai-marele Consiliului Pontifical pentru Cultură, care a susţinut în cadrul conferinţei că “nu există nici o incompatibilitate a priori între evoluţie şi mesajul Bibliei”.

La rândul său, cardinalul William Levada, şeful Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a etichetat drept “absurdă” afirmaţia lui Richard Dawkins că evoluţia demonstrează că Dumnezeu nu există şi i-a atacat “pe cei care au o interpretare fundamentalistă a Bibliei pe care o vor predată copiilor lor în şcoli alături de evoluţie sau în locul acesteia”.

Designul inteligent - “blasfemie” faţă de creştini şi oamenii de ştiinţă
Ronald Numbers, care predă istoria ştiinţei şi a medicinei la Universitatea din Wisconsin, a spus că creaţionismul - interpretarea literală a genezei - şi designul inteligent (ID) - descendentul său modern care susţine că viaţa este mult prea complexă pentru a se dezvolta doar prin intermediul evoluţiei şi că o putere superioară a contribuit la modificările suferite de specii de-a lungul timpului - s-au împrăştiat dincolo de graniţele Statelor Unite şi s-au “globalizat’’, infiltrându-se sub varii versiuni în sânul islamismului, iudaismului şi creştinismului.

Francisco Ayala, fost preot şi, în prezent, profesor de ştiinţe biologice şi filozofie la Universitatea din California, a mers mai departe şi a catalogat aceste două teorii drept “blasfematoare” atât faţă de creştini, cât şi faţă de oamenii de ştiinţă.

Sfârşitul războiului de gherilă împotriva evoluţionismului
Marco Politi, observatorul de la Vatican al ziarului italian ,,La Repubblica’’, a spus că această conferinţă a marcat “sfârşitul războiului de gherilă purtat împotriva evoluţionismul de unele sectoare ale ierarhiei ecleziaste care se credeau protejate de Papa Benedict”.

Observatorul s-a referit aici la cardinalul vienez Christoff Schoenborn, fost student şi apropiat al Papei Benedict al XVI-lea, care, acum trei ani, a stârnit controversă susţinând pentru ,,New York Times’’ că teoria selecţiei naturale nu se pupă cu credinţa creştină, pledând pentru designul inteligent. L-a completat Gennaro Auletta, profesor de filozofie la Universitatea Gregoriană, care a susţinut că designul inteligent “nu este o terorie ştiinţifică, chiar dacă se consideră a fi”.

Susţinătorii ID, excluşi de la dezbateri
De cealaltă parte, cei care îmbrăţişează creaţionismul şi designul inteligent s-au răsculat pentru că nu au fost invitaţi să participe la conferinţă, potrivit Associated Press.

Discovery Institute, principala organizaţie care sprijină cercetarea designului inteligent, a susţinut că a fost împiedicată să-şi prezinte opiniile în cadrul dezbaterilor din moment ce acestea au fost organizate în colaborare cu Fundaţia John Templeton, o organizaţie americană nonprofit care a criticat mişcarea ID.

Organizatorii conferinţei de cinci zile au precizat marţi, în deschiderea evenimentului, că susţinătorii acestei teorii nu au fost invitaţi pentru că s-a dorit o dezbatere intelectuală riguroasă pe ştiinţă, tehnologie şi filosofie, iar designul inteligent nu se încadrează în acest profil.

www.cotidianul.ro

Islamul

2011-08-08T14:27:00.001+03:00

I-ar şoca şi probabil i-ar ofensa pe cei mai mulţi dintre americani să afle că motivul pentru care ei sunt acolo unde sunt, puterea, abundenţa de care se bucură şi poziţia lor în lume se datorează în mod direct religiei islamice şi culturii arabe. Este adevărat, chiar “barbarii” şi “hadj-ii” (aşa cum Limbaugh, Liddy şi alţii îi numesc adesea) cu care Statele Unite se luptă acum sunt responsabili în mod direct nu numai pentru preeminenţa şi puterea americană, ba chiar a întregii lumi occidentale în general.

Dincolo de faptul că civilizaţia apuseană a început în aria Semilunii Fertile, cunoscută şi sub numele de Mesopotamia (azi Iraq), este o certitudine istorică deasupra oricărei dispute că nivelul intelectual sofisticat al culturii arabe a fost condiţia multora dintre dezvoltările ştiinţifice care au transformat mai târziu Europa în leagănul ştiinţei, al învăţăturii şi al progresului. După instituţionalizarea religiei islamice în regiunea mediteraneană, prestigiul culturii arabe a fost atât de mare încât regii europeni, regi creştini, îşi trimiteau fiii şi fiicele să fie educaţi în centre musulmane ca Toledo şi Cordoba. Cruciaţii creştini care se întorceau din Orientul Apropiat vorbeau despre bogăţia culturii arabe, iscând dorinţa europenilor pentru mărfurile arabe, care a dus la edificarea rutelor comerciale între Europa şi Orientul Apropiat. Bogăţia creată din comerţul cu arabii a condus la emergenţa puterii statelor-oraşe europene ca Veneţia şi Florenţa, care vor deveni punctele unde va apărea Renaşterea în Europa. Progresele arabilor în navigaţie, de la astrolab la compas şi până la navele cunoscute sub numele de caravele, au făcut posibilă sosirea în Lumea Nouă a europenilor. Să nu uităm, Spania şi Portugalia, cele două puteri care au avut un monopol virtual al explorării Lumii Noi pentru o vreme, au fost, timp de 700 de ani, posesiuni arabe.

Ceea ce i-ar învenina pe americani şi mai mult, în special pe aceia dintre ei care se autonumesc creştini, este ideea conform căreia cultura arabă şi islamică nu este doar locul de naştere al civilizaţiei vestice, ci şi salvatorul ei.

Aşa cum se poate observa acum în ştirile difuzate noapte de noapte, un război e în plină derulare. La modul superficial, priveşte chestiuni ca “terorismul” şi “libertatea”. Unii mai fac un pas şi blamează interesele petroliere şi bancare, ca să nu mai vorbim despre lebensraum-ul (spaţiul vital) al Israelului. Şi pe când toate aceste lucruri cântăresc în compoziţia generală, unele mai mult ca altele, adevăratul război este între două viziuni asupra lumii.

În timpul dezbaterilor care au avut loc la Naţiunile Unite între cabala internaţionalistă condusă de Franţa, Germania, Rusia, Belgia şi China pe de o parte, şi de naţionaliştii conduşi de Statele Unite, Marea Britanie (şi în spatele scenei, Israelul), a fost un “ping-pong” de fraze în limbaj codat. Gaşca naţionalistă, reprezentată în dezbateri de Colin Powell, a vorbit despre “Bătrâna Europă” într-o încercare dojenitoare de a-i zugrăvi pe cei care se opun războiului împotriva Iraqului ca arieraţi în gândire, spre deosebire de cei din Lumea Nouă, care erau luminaţi şi se aflau acolo pentru a salva întrega umanitate de pericolul oamenilor dăunători şi a ideilor lor. Şi deşi ştim că motivele pentru care gaşca internaţionalistă se opunea războiului împotriva Iraqului aveau puţine în comun cu orice ieşea din cadrul protejării propriilor interese de afaceri şi a stăvilirii hegemoniei americane în lume, în schimbul unei hegemonii internaţionaliste, s-a văzut că există, cel puţin de partea “coaliţiei benevole”o dorinţă să se renunţe la ethosul Lumii Vechi (adică al Orientului Mijlociu) care se opune construirii Noii Ordini Mondiale pe care Bush Bătrânul a propovăduit-o în urmă cu mai mult de o decadă, chiar dacă este vorba ca Statele Unite să preia rolul de leader al Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Pentru “Lumea Nouă”, şi în consecinţă în raport cu Noua Ordine Mondială, lumea arabă/islamică are valori înapoiate. Ea interzice avortul şi controlul naşterilor. Membrii ei au familii numeroase, în opoziţie cu Occidentul, ale căror familii au în medie doar doi copii. Interzice serviciile bancare de tip cămătăresc, cărora Occidentul le datorează propria sa superioritate economică. Societatea arabă/islamică este una de tip “închis” (a se citi: lipsită de sodomie, de pornografie, de mod de viaţă homosexual şi altele asemenea). Această societate este “crudă” (a se citi: nu au oameni care să-şi aştepte pedeapsa cu moartea timp de douăzeci de ani). Şi în celd din urmă, nu acceptă regulile impuse de piaţă, adică vor un preţ just pentru singura lor sursă de bogăţie, petrolul lor, în loc să-l dea Occidentului pentru o fracţiune din valoarea lui. Cu alte cuvinte, lumea islamică este acum ceea ce a fost cândva lumea creştină. Şi ceea ce ar trebui să fie.

Oricine poate auzi acum strigătele scoase de cei care nu s-au gândit la toate acestea într-un mod critic, mai ales ale guriştilor bine plătiţi de la TV şi de la radio care pozează grotesc în creştini. “Este cumva religia lui Muhammad mai bună decât religia lui Iisus Hristos?” Nu, mai degrabă ce vreau să spun este că religia Islamului seamănă cu Creştinismul mai mult decât o face creştinătatea occidentală din zilele noastre, pentru că creştinătatea Vestului de azi nu este creştinătate câtuşi de puţin, ci un amestec diluat de New Age cu anumite atribute spirituale care, deşi numite creştine, pot fi găsite în aproape fiecare religie cunoscută. De-a lungul decadelor de influenţă şi propagandă distructivă prin mass-media şi lumea universitară, creştinismul oficial al Occidentului a fost redus la o singură poruncă, vagă şi greu de precizat, care este “fii de treabă”.

Ca să punem punctul pe i, lăsând departe toate celelalte motive implicate în acest război care au fost enumerate la începutul acestui eseu, ceea ce există în Orientul Apropiat, sau în Lumea Veche, aşa cum o numesc unii, este o cultură încă devotată principiilor care privesc valorile morale de bază, valori care încă nu au fost copleşite de influenţa corupătoare a mass-mediei sau a banilor occidentali. În timpul ultimilor 50 de ani, fiecare cultură s-a prăbuşit în faţa puterii corupătoare care caută să reducă la dimensiunea de sclav fiecare om în aşa măsură încât fiecare individ este redus la valoarea a ceea ce produce şi a ceea ce consumă, iar aplicându-se această metodă, indivizii aflaţi în spatele acestui program au înlăturat în linişte dar în mod decisiv fiecare obstacol aflat în calea lor, fie că este vorba despre religie, cultură, morală, tradiţii sau paradigme, folosindu-se de mass-media, de academii, şi de finanţe. Toate, mai puţin cultura din lumea islamică/arabă.

Prin sintagma “arabă/islamică” nu ar trebui să se înţeleagă doar aspectul “musulman”. Cultura existentă în lumea arabă este creaţia atât a creştinilor cât şi a musulmanilor în egală măsură. Pe acest teritoriu, milioane de creştini au aceeaşi cultură ca şi egalii lor islamici, la fel cum cei mai mulţi dintre americani, indiferent de religia lor, au aceeaşi cultură. Atât creştinii cât şi musulmanii resping noţiunile “moderne” ca avortul, controlul naşterilor, sodomia, pornografia, cămătăria şi “valoarea de piaţă” a serviciilor şi a resurselor. Ei încă văd familia, familia de tip tradiţional, cu toate rolurile ei tradiţionale, ca fiind cea mai importantă piatră de temelie a societăţii lor, şi iau foarte în serios orice o ameninţă. Recunosc valoarea copiilor lor, şi cât de periculos a devenit relativismul moral al Occidentului, de natură să ameninţe în mod direct stabilitatea societăţii lor. Ei recunosc că dacă societatea ca un întreg şi copii lor sunt expuşi ideilor care promovează degenerarea morală pentru o perioadă întinsă de timp, atunci în cele din urmă şi fără îndoială decăderea lor naţională se va produce la rândul ei.

Oricine poate constata faptul că Noua Ordine Mondială şi-a utilizat şi-şi utilizează toate resursele şi influenţele pentru a castra şi a neutraliza orice opoziţie la agenda ei în lume. Biserica Romano-Catolică, în trecut o putere politică temută de preşedinţi şi de primi-miniştri din întreaga lume, a devenit vetustă. Prin intermediul purtătorilor de cuvânt ca Ioan-Paul II, Noua Ordine Mondială a fost îmbrăţişată în mod deschis, şi dacă din când în când Biserica îşi permite câteva mici exuberanţe şi iese din coloană, ei bine, gaşca Noii Ordini Mondiale difuzează câteva ştiri despre acuzaţii de pedofilie şi abuz. Degeaba grupurile protestante, conduse de oameni influenţi de televiziune şi de radio, vorbesc despre pericolele Noii Ordini Mondiale şi despre secularizarea Occidentului, ei nu se sfiesc să-l susţină în mod deschis pe Bush atunci când acesta ia iniţiative prin intermediul a diferite legi să ne jefuiască libertăţile sub umbrela protecţiei împotriva terorismului, la fel cum “uită” în mod convenabil cedările lui Bush în faţa lobby-ului pro-avort în diferite momente. Aşadar, cu excepţia câtorva insule de îndârjită rezistenţă, nu a mai rămas nimeni împotriva Noii Ordini Mondiale în afara lumii arabe/islamice.

Dacă printr-un nesperat miracol lumea arabă/islamică ar ieşi victorioasă împotriva actualului măcel, şi dacă influenţa seculară/atee a agendei Noii Ordini Mondiale ar fi reduse la un asemenea nivel încât să permită Occidentului creştin să-şi recapete fundamentul pe care a fost cândva construit, ar trebui ca religia lumii arabe să fie felicitată pentru că nu a cedat în faţa exterminării. Şi noi, creştinii occidentali şi civilizaţia vestică, am fi beneficiarii direcţi ai “extremismului islamic”.

Mark Glenn este american, fost profesor de liceu devenit scriitor/comentator. Articolul de mai sus a apărut în Media Monitors Network (MMN).

http://www.mediamonitors.net/markglenn1.html

Usturoiul

2011-08-08T10:33:00.000+03:00

Usturoiul a fost considerat mult timp un medicament minune obtinut din plante, datorita exceptionalelor efecte terapeutice si puterilor vindecatoare care i-au fost atribuite.

Denumirea botanica este de Allium sativum , face parte din familia N.O. Liliaceae.

Usturoiul obisnuit, membru al aceleiasi familii de plante din care apartine si ceapa, este de o asemenea vechime incat este dificil sa descoperi tara din care isi are originile sigure.

Frunzele usturoiului sunt lungi, inguste si plate ca ale ierbii. Bulbul este de natura compusa, fiind format din “catei”, grupati impreuna intre membrane si inchisi intr-un sacut subtire.

Florile plasate la capatul tijei sunt alburii si grupate impreuna intr-un cap globular sau o umbrela. Partea care se foloseste este bulbul.

Bulbul usturoiului contine alicin, enzime, proteine, minerale, vitaminele B si C, lipide, aminoacizi si uleiuri volatile.

Proprietatile active ale usturoiului depind de un ulei esential, volatil, intepator, care se poate obtine rapid prin distilare cu apa. Acest ulei este bogat in sulf, dar nu contine oxigen. Din acest motiv apare si mirosul pregnant.

In vremurile vechi, usturoiul era folosit pentru tratarea leprei si a varsatului. Folsirea lui ca antiseptic este recomandata din cele mai inaintate timpuri. Unguentele si lotiunile pe baza de usturoi sunt adesea folosite pentru tratarea unor inflamatii puternice. Era folosit de asemenea ca si cataplasma pentru rani grave.

Siropul de usturoi este o adevarata comoara pentru tratarea racelilor, astmului, raguselilor, tusei, dificultatilor in respiratie si multe alte afectiuni ale plamanilor, mai ales in bronsite cornice, prin puterile sale expectorante. Frectionand pe piept si pe spate intre omoplati cu un amestec din bulbi sfaramati se poate vindeca tusea.

Se spune ca infuzia de catei sfaramati, luata inainte si dupa fiecare masa, are efecte pozitive impotriva epilepsiei.

Un catel sau doi de usturoi amestecati cu miere si luati doua sau trei seri la rand este benefic pentru tratarea reumatismului si arterosclerozei.

Efectul diuretic al usturoiului trateaza edemul si previne o viitoare formare a acestuia. Este folosit si pentru tratarea celor ce sufera de isterie.

Sucul de usturoi facut prin fierberea in lapte a cateilor de usturoi sfaramati este folosit pe post de vermifug.

Usturoiul crud este folosit in combaterea acneei. Exista dovezi clare si despre faptul ca ajuta la scaderea nivelului colesterolului.

Usturoiul reduce aparitia riscului de aparitie a eclampsiei – presiune ridicata a sangelui si retinerea proteinelor in urina – in timpul sarcinii. De asemenea poate imbunatati greutatea la nastere a bebelusilor care sunt se dezvolta corespunzator, fiind prea mici.

Stiinta moderna a demonstrat ca usturoiul este un puternic antibiotic cu o larga gama de aplicabilitate. Deoarece corpul nu opune rezistenta usturoiului, efectele lui benefice se pastreaza pe un timp indelungat. Este singurul antibiotic care ucide bateriile si protejeaza corpul in acelasi timp.

Componentul activ principal din usturoi – aliicin – are efecte antimicrobiene si cardioprotective si este folosit pentru usurarea durerilor cardiace.

Usturoiul are de asemenea si efect antifungus. Aliicin-ul dezactiveaza amibele ce produc dizenteria si protejeaza impotriva tantarilor.

Studiile au demonstrat ca usturoiul are un puternic efect antioxidant. Ajuta la digestie si tine mucoasa stomacala sanatoasa.

Usturoiul a fost intotdeauna recunoscut pentru efectele afrodisiace , iar din punct de vedere medical s-a dovedit ca imbunatateste semnificativ circulatia sangelui.

De-a lungul timpului au fost publicate numeroase informatii si dezvaluiri despre rolul usturoiului impotriva cancerului stomacal si la san. Este foarte bine stiut faptul ca aceasta planta intareste sistemul imunitar care este foarte important pentru lupta impotriva cancerului. Cercetari recente demonstreaza clar ca usturoiul functioneaza atunci cand este vorba de prevenirea si tratarea cancerului.

Mod de preparare:

Sucul din usturoi crud diluat cu apa, pus la sterilizat pe un tampon din muschi de turba si apoi aplicat pe rana are efect antiseptic. Se foloseste pentru rani infectate, acnee, negi si varice.

Cate 2 grame zilnic de pudra de usturoi au un efect puternic in tratarea glicemiei si a colesterolului.

Siropul de usturoi, obtinut prin fierberea cateilor de usturoi curatati, adaugand otet, zahar, pana la stadiul de sirop, este un remediu popular pentru astm si tuse.

Atentionare:

Usturoiul crud este foarte puternic, deci consumul excesiv poate cauza iritarea sau ranirea tractului digestiv.

Unele persoane sunt alergice la usturoi. Simptomele alergiei la usturoi includ iritatii la nivelul pielii, febra si dureri de cap.

Usturoiul poate interveni si impotriva anticoagulantilor, deci trebuie evitat inaintea vreunei operatii.

S-a dovedit ca intre suplimentele pe baza de usturoi si medicamentele anti-SIDA exista o reactie daunatoare organismului uman.

In acelasi timp, usturoiul provoaca o sensitivitate marita a retinei fata de lumina.

Femeile insarcinate si cele ce alapteaza nu trebuie sa consume usturoi, deoarece poate produce un discomfort cardiac fetusului sau bebelusului.

Mirosul intepator poate fi diminuat sau eliminat prin consumarea unei lingure de miere, patrunjel crud sau unui mar.

Tinand cont de toate aceste sfaturi acesta planta va poate fi de un real ajutor, ieftin si la indemana, ajutandu-va in momentele grele in care medicamentele clasice nu dau rezultate.

Nu uitati de permanenta recomandare, ca in cazul aparitiei unor efecte negative sa consultati un medic pentru a nu va face rau singuri.

www.medicina-naturista.ro

Serotonina,endorfina,ciocolata şi fericirea

2011-08-06T10:39:00.003+03:00

Cercetatorii americani Hammer si Lykken sustin ca misterul fericirii are de-a face cu chimia. Mai precis, cu chimia corpului nostru. Fiecare om vine pe lume cu un numar de receptori ai fericirii, continuti in zestrea sa genetica, acestia asteaptand sa fie ‘hraniti’ cu endorfine si serotonina. Cand receptorii au primit o cantitate indestulatoare din acestia, psihicul atinge cote maxime.

Serotonina si endorfina reprezinta doua substante cu metabolisme strans legate intre ele, care se influenteaza reciproc si a caror cantitate e controlata de creier.

Serotonina este un monoaminotransmitator sintetizat la nivelul unor neuroni din sistemul nervos central, la nivelul celulelor enterocromafine sau plachetelor, care are un rol important in producerea somnului, în procese mintale şi afective, în funcţii motorii, în termoreglare, în reglarea presiunii arteriale, în actul vomei, în funcţii hormonale. Este produs din triptofan si i s-a identificat un rol important in producerea depresiei, daca se gaseste in cantitate scazuta. E numit si ‘hormonul fericirii’ si unii sustin ca e implicat in ‘chimia dragostei’.

Endorfinele au fost descoperite in 1975 si reprezinta o clasa de peptide cu actiune opioida. In functia de zona in care se gasesc, endorfinele sunt stocate ca atare sau sub forma inactiva. Interactioneaza cu receptorii localizati la nivel cerebral, reducand senzatia de durere, interactionad similar cu medicamente precum morfina si codeina. Alterarea metabolismului endorfinelor duce la tulburari psihice, iar o anumita substanta numita b-endorfina produce o marcata stare de rigiditate sau mobilitate numita catatonie.

Endorfina reduce intensitatea duerii si anxietatea, stimuleaza sistemul imun, intervine in procesul invatarii sau in adaptarea la lumina sau intuneric. Actiunea lor dureaza peste 30 de ore.

Iata cum influenteaza endorfina si serotonina starea de spirit a indivizilor. Producerea de endorfine variaza de la o persoana la alta.

Endorfinele sunt eliberate in prezenta luminii puternice, a anumitor alimente(ciocolata, ardei iuti (cu lor componenta numita capsaicina ce determina acea senzatie de durere) ) , in cadrul exercitiilor fizice, in timpul rasului, in cadrul stresului sau activitatilor sexuale.

Multi sufera de ceea ce ar putea fi denumit ‘dependenta de endorfine’ si au tendinta la exercitii fizice intense, pot avea multiple tatuaje si piercinguri sau isi pot provoca singuri taieturi care nu fac altceva decat sa declanseze eliberarea de endorfine.

Mancarea are un rol colosal in cadrul psihicului. Cercetarile in domeniu au aratat ca productia de endorfine este intensificata prin consumul unor alimente bogate in grasimi si zahar(apare asa zisa ‘sugar rush’) Se prea poate sa tanjesti dupa alimente precum ciocolata, tocmai datorita continutului ridicat de grasimi si zahar pe care il contin(creierul are nevoie de aceste componente esentiale si prin depresia si somnolenta care apar te ‘obliga’ sa consumi exact ceea ce are el nevoie). Dar pe langa acestea , in ciocolata intalnim o substanta - feniletilamina - care favorizeaza eliberarea endorfinelor.

In ceea ce priveste serotonina lucrurile par si mai interesante.

Probabil ca nu este o simpla coincidenta faptul ca atunci cand te simti stresat sau suparat simti o nevoie acerba de dulciuri. Mancarea bogata in carbohidrati produce o crestere a concentratiei de triptofan (un aminoacid precursor serotoninei si un tranchilizant natural). Asadar, o masa bogata in carbohidrati induce un sentiment de calm, pace si satisfactie, deoarece sporeste productia de serotonina in creier. Insa, consumul carbohidratilor simpli in locul celor complecsi poate avea un efect de moment. Te vei simti in plina forma, insa starea aceasta va fi una de scurta durata, deoarece nivelul insulinei va scadea conducand la pierderea energiei, la depresie sau "concentratie scazuta de zahar". Daca te gandesti ca o alta cantitate de zaharuri te va ajuta sa iti revii, ia-ti gandul! Nu va face decat sa inrautateasca si mai mult starea ta!

Serotonina e implicata si in depresia si senzatia de somnolenta asociata cu trezitul mult prea tarziu, printr-un mecanism extrem de simplu : cand soarele apune serotonina e transformata in melatonina, la rasaritul soarelui acest proces se opreste(numai daca esti treaz). Legatura intre productia de serotonina si alternanta zi-noapte explica de ce oamenii se pare ca sunt mai fericiti in timpul verii(datorita duratei mai mari a zilei).

Consumul de legume si produse pe baza de cereale determina si el depresie. Vegetalele sunt bogate in cadmiu(ce provin in mare parte din randul ingrasamintelor), cadmiu determinand scaderea nivelelor de serotonina. De aceea, cei care consuma frecvent aceste produse nu sunt deseori ‘'shiny happy people'.

Utilizarea contraceptivelor orale care influenteaza balanta hormonala din organism,in timp indelungat se asociaza cu depresia, pentru ca intervine in productia de estrogen,care creste activitatea receptorilor pentru serotonina. De asemenea anticonceptionalele cresc nivelul de cortizol, cu transformarea triptofanului intr-o serie de produsi .

Vitamina B3 , in cantitate mica, duce si ea la deficienta la nivelul productiei de serotonina,pentru ca ajuta la transformarea triptofanului in serotonina

In concluzie, se pare ca aproape toate dorintele noastre au la baza nevoi complexe ale organismului si e mai mult vorba de ‘chimie’ decat pura intamplare,conform principiului :’Nimic nu e intamplator !’(nici macar un consum ‘inocent’ de ciocolata).

www.medicalstudent.ro

Magia

2011-08-06T09:06:00.001+03:00

La începutul lunii mai fusese invitatul special al unei conferinţe naţionale mai relaxante, de science fiction, ce se ţinuse la hotelul Hyatt din Schaumburg, Illinois. Fusese rugat să vorbească despre Renaştere şi participase la o masă rotundă la care discuţiile încercau să răspundă la întrebări de genul: „Este magia în întregime de partea răului ? " Profesorul luase apărarea practicilor magice : „Magia nu este un factor de dezordine", spunea. „Dimpotrivă, este un factor de restabilire a unei coexistenţe paşnice între conştient şi inconştient, acolo unde această coexistenţă a intrat în criză."

Calculatorul modifică ireversibil creierul uman

2011-08-06T08:20:00.002+03:00

Computerele, atat de folosite si de necesare in zilele noastre, fac mai mult rau decat bine. Asta este concluzia unei serii de teste efectuate de Susan Greenfield, unul dintre cei mai cunoscuti oameni de stiinta britanici. Potrivit “The Australian”, Greenfield, profesor la Universitatea din Oxford, sustine ca aceste calculatoarele modifica, in mod ireversibil, creierul uman si, implicit, comportamentul persoanelor care lucreaza, in mod frecvent si prelungit, cu aceasta tehnologie.

“Nu vreau sa creez panica, insa e clar ca ceva extrem de profund cu creierul uman. Ceea ce ma ingrijoreaza, cu adevarat, este faptul ca ne grabim sa pasim intr-o noua era a tehnologicului, fara ca macar sa realizam cat de mult ne-ar afecta cerebelul”, afirma specialistul. Aceasta spune ca modificarile in cauza duc, in timp, la schimbari in interiorul creierului. Este vorba de un consum excesiv de dopamina, substanta chimica secretata natural si a carei lipsa duce la suprimarea unor functii esentiale ale creierului, cum ar fi conexiunile rapide intre o serie de idei. Pericolul este valabil, sustine Susan Greenfield, si in cazul amatorilor de programe de televizor, in exces. Dopamina este un neurotransmitator implicat in realizarea miscarilor voluntare si este responsabil pentru anumite stari emotionale. Medicii sustin ca lipsa sau excesul de dopamina determina anumite afectiuni grave ale creierului, printre care schizofrenia, care este asociata cu excesul de dopamina sau Parkinson.

In opinia specialistului britanic, aceste modificari ale creierului uman ar putea fi cele mai semnificative, de la Neanderthali incoace.

Romanele „Minunata lume nouă“ şi „Jocurile foamei“ au fost considerate lecturi periculoase

2011-08-04T11:35:00.001+03:00

American Library Association a realizat un top al cărţilor controversate pe care cititorii din SUA le-au semnalat anul trecut. Numeroşi cetăţeni americani au depus plângeri la biblioteci publice şi la şcoli, solicitând ca anumite scrieri de literatură de ficţiune să fie scoase din circuitul educaţional.

Unul dintre volumele cu privire la care s-au plâns o mulţime de americani, este conform sursei citate, „Minunata lumea nouă“, cunoscutul roman pe care Aldous Huxley l-a publicat în anul 1932. Reclamanţii au invocate scenele explicite de sex, limbajul ofensator, cu puternice nuanţe rasiste şi „insensibilitatea” viziunii. La mijlocul clasamentului întocmit de American Library Association se află „Jocurile foamei“, roman de succes al autoarei Suzanne Collins. Reclamanţii au considerat că povestea închipuită de scriitoare are potenţial dăunător pentru că, deşi se adresează adolescenţilor, se axează pe tema violenţei şi tratează explicit tema sexualităţii.

Topul final realizat de instituţia menţionată, în funcţie de numărul plângerilor depuse în 2010 la biblioteci şi şcoli din SUA, este următorul:

1. „And Tango Makes Three“/ „Tangoul se dansează în trei“, de Peter Parnell and Justin Richardson. Motive invocate: homosexualitate, punct de vedere religios, incompatibilitate între viziune şi grupul de vârstă al cititorilor căruia i se adresează romanul, care spune povestea unui pui adoptat de doi pinguini imperiali, la o grădină zoologică.

2. „The Absolutely True Diary of a Part-Time Indian“/ „Jurnalul absolut adevărat al unui indian part-time“, de Sherman Alexie. Motive invocate: rasism, sexualitate explicită, violenţă, limbaj ofensator.

3. „Brave New World“/ „Minunata lume nouă“, de Aldous Huxley. Motive invocate: insensibilitate, limbaj ofensator, rasism şi scene explicite de sex.

4. „Crank“/„Crank“, de Ellen Hopkins. Motive invocate: tematica ce se axează pe lumea drogurilor, limbaj ofensator, sexualitate explicită.

5. „The Hunger Games“/ „Jocurile foamei“, de Suzanne Collins. Motive invocate: sexualitate explicită, viziune incompatibilă cu grupa de vârstă a publicului-ţintă (adolescenţii), violenţă.

6. „Lush“/ „De belea“, de Natasha Friend. Motive invocate: abordarea universului toxicomanilor, limbaj ofensator, scene explicit de sex.

7. „What My Mother Doesn’t Know“/ „Ce nu ştie mama“, de Sonya Sones. Motive invocate: atitudine sexistă, sexualitate explicită, incompatibilitate cu cititorii din principala grupă de vârstă pentru care a fost concepută cartea.

8. „Nickel and Dimed: On (Not) Getting By In America“/„Parale şi pileală. Despre (ne)reuşită în America“, de Barbara Ehrenreich. Motive invocate: viziune politizată, punct de vedere religios, limbaj ofensator, lipsă de coerenţă, abordarea incorentă a drogurilor.

9. „Revolutionary Voices: A Multicultural Queer Youth Anthology“/ „Voci Revoluţionare. O antologie multiculturală a scrierilor tinerilor homosexuali“, editată de Amy Sonnie. Motive invocate: homosexualitate, scene explicite de sex.

10. „Twilight“/ „Amurg“, de Stephenie Meyer. Motive invocate: punct de vedere religios, violenţă.

Despre mişcarea legionară

2011-08-04T09:43:00.007+03:00

Există nevoia de lege şi o anumită armonie între elementele lumii... chiar şi în societatea tâlharilor.
Marsilio Ficino, Scrisori

Un fundal ameninţător al vieţii în exil îl reprezentau curentele radicale ale secolului XX, fascismul şi comunismul. în 1980, Culianu publicase o recenzie la opera poetică a unui membru al Gărzii de Fier, care l-a introdus fără voie în lumea obsesivă a mişcării fasciste aflate în exil. Concomitent, se simţea ameninţat de poliţia secretă comunistă, cu toate că era curtat, aidoma celorlalţi exilaţi cu carieră, de către noul ambasador din Olanda. In ambele situaţii, Culianu a avut dificultăţi mai ales din pricina unor interpretări greşite ale operei sale. Ca şi prietenul său Umberto Eco, care venise să-i audieze la Groningen cursurile despre magia Renaşterii, Culianu era fascinat de ideea că interpretarea defectuoasă a textelor poate conduce la un adevăr supraordonat care nu a stat nici în intenţia autorului, nici într-a cititorului. El considera acest lucru cu interes, ca pe un joc spiritual creat de puterea ficţiunii, dar ceea ce i se întâmpla în viaţă nu mai era o glumă.
In anii patruzeci, mulţi membri ai Gărzii de Fier reuşiseră să se refugieze în Occident. Ei s-au stabilit la Milano, la Madrid sau Freiburg, în Germania Occidentală, dar marea majoritate au ajuns în America şi Canada - unii solicitaţi de serviciile secrete americane care doreau să-i folosească împotriva comuniştilor. Cele mai numeroase comunităţi se găseau la Chicago, Detroit, Windsor şi Toronto. O serie de relatări apărute în Windsor Star constatau bogăţia precum si influenţa politică pe care o exercitau aceste persoane în anii optzeci, în 1984, la Detroit, arhiepiscopul ortodox român Viorel Trifa care oficiase slujba în senatul american în timpul administraţiei Nixon a fost în sfârşit expulzat, după ce activitatea sa legionară din trecut a fost dezvăluită prin eforturile stomatologului newyorkez Charlie Kremer!.
Primele contacte ale lui Culianu cu Mişcarea avuseseră loc cu mulţi ani înainte. In 1977 fusese rugat să recenzeze, cum spuneam, opera unui mai vârstnic poet român pentru Journal of Roumanian Studies din Amsterdam. Poetul Horia Stamatu se bucurase şi de admiraţia lui Eugene Ionesco. Culianu a descris ceea ce a urmat în două versiuni ale unei povestiri - una nepublicată, intitulată Romanian Fears, iar cealaltă publicată în revista newyorkeză Lumea liberă românească în octombrie 1990, cu titlul "O şansă unică". Amândouă se bazau pe experienţa trăită, dar cu modificări de nuanţă, ca şi cum ar fi dorit să scoată în evidenţă semnificaţii diferite.
Versiunea publicată se referea la Stamatu doar cu iniţialele „H.S.". Personajul îi povestise lui Culianu cum fusese internat în lagărul de concentrare de la Buchenwald, iar Culianu crezuse că poetul este evreu. Fusese oricum foarte dornic să scrie o recenzie favorabilă, dacă ar fi fost să găsească măcar un vers pe care să-1 considere bun în cărţile sale. Cu toate că s-a străduit „precum Diogene cu lampa, în căutarea omului adevărat", n-a aflat nici un poem care să-i placă. „Din fericire", scria el despre o nouă, pe atunci, preocupare pe care o împărtăşea cu Eco, „semiotica a fost inventată ca să ne permită să depăşim elegant asemenea ocazii". Astfel, Culianu scrise o recenzie extrem de abstractă „pe care n-ar citi-o nimeni, sau, dacă ar face-o, şansele de a înţelege ceva ar fi minime". Mândru de soluţia găsită, nedându-şi seama că fiecare rând era impregnat de aluzii la ceea ce gândea el cu adevărat, Culianu trimise recenzia atât revistei cât şi poetului. Se întoarse la monografia despre Eliade, la care lucra: „Pe când tocmai găsisem nişte locuri obscure în biografia lui [Eliade], sosi o primă scrisoare (de la Stamatu), prima din ceea ce avea să devină o serie fără sfârşit. ...Alarmat, am constatat că era furios. Imi citise recenzia ca pe o expunere ironică, ceea ce nu era departe de intenţiile mele. Atâta doar că legătura sa fusese făcută într-o cheie despre care nu aveam atunci reale cunoştinţe: "Istoria politică a României în anii treizeci şi patruzeci!", în povestire, H.S. considera recenzia nu ca pe un atac la poezia lui, ci ca pe o acuză subtilă la adresa faptului că fusese pe vremuri gardist. Trimise scrisori „incredibil de lungi, ca nişte coşmaruri, numai că mult mai frecvente", făcând şi tentativa de a-1 recruta pe Culianu. O vreme, Ioan coresponda cu el, încercând să înţeleagă mişcarea naţionalistă care debutase în oraşul său natal. Când lucrurile îi deveniră mai limpezi, refuză avansurile lui Stamatu. Drept consecinţă, poetul începu să trimită diatribe lui Eliade, editorului revistei şi altor membri marcanţi ai exilului, atacându-1 mânios pe Culianu. Ironia sorţii făcea ca Ioan Culianu să nu fi intenţionat defel a-l acuza pe Stamatu de apartenenţa la ceea ce el numea „cea mai secretă, mai arogantă, mai mistică şi prost organizată organizaţie fascistă din Europa antebelică". Abia spre sfârşitul povestirii, discursul furios al poetului lasă să se înţeleagă că fusese membru al Gărzii!.
Această revelaţie 1-a obligat pe Culianu să se întoarcă la cărţile de istorie pentru a înţelege cum a ajuns un fascist la Buchenwald. „Nu ştiam nimic adevărat pe atunci despre trecutul României", nota el pe un ton crispat, „deoarece fusesem născut şi educat în România comunistă." Descoperi că la Buchenwald locuiseră în condiţii (oarecum) confortabile, într-o secţie separată, circa patru sute dintre membrii importanţi ai Gărzii, ostatici păstraţi în rezervă de germani pentru situaţia în care Ion Antonescu ar fi avut ezitări în privinţa alianţei cu Hitler.
Mai era un lucru grav pe care Culianu nu îl ştia, şi anume că în Chicago şi Vestul Mijlociu american, gardiştii aveau cuiburi şi încă îşi mai recrutau membri. Fiica adoptivă a lui Corneliu Codreanu, ultima membră a familiei care 1-a văzut pe harismaticul lider în viaţă înainte de a fi executat în noiembrie 1938, se stabilise în Chicago. Se spunea că unul dintre legionarii implicaţi în complotul care a dus la asasinarea lui Nicolae Iorga locuia undeva lângă Detroit. In Chicago, cel mai marcant susţinător al Gărzii din America, Dr. Alexander Ronnett, edita un ziar şi a scris o carte publicată la Loyola University Press, intitulată Romanian Naţionalism: The Legionary Movement (Naţionalismul românesc : Mişcarea legionară) (1974). Numele lui adevărat este Rahmistriuc. Ronnett povesteşte cum a încercat el personal să-1 atace pe primul ministru Ion Antonescu în ianuarie 1941, în timpul rebeliunii legionare sîngeroase care a urmat îndepărtării de la putere a mişcării1. Ronnett a fost medicul personal şi dentistul lui Mircea Eliade timp de aproape douăzeci de ani; el susţinea insistent că pacientul său fusese un membru marcant al Gărzii. Eliade păstra tăcerea în legătură cu trecutul, cu toate că această tăcere şi refuzul de a condamna holocaustul petrecut la el în ţară ar fi putut sugera, după cum spunea prietenul său, Saul Bellow, că „Mircea avea un secret". In perioada în care Culianu îi scria lui Eliade despre campania de discreditare dusă împotriva lui spre a-1 împiedica să primească Premiul Nobel pentru literatură, Eliade îi trimitea o scrisoare, scrisă în 24 martie 1978, unde se referea doar la Nae Ionescu, profesorul său din anii treizeci, adept al extremei drepte : „Legenda Premiului Nobel e simplă: întotdeauna am declarat că dacă voi primi această «distincţie», voi pleca imediat în România ca să-mi proclam identitatea de scriitor român. Nu am spus nimănui ce voi face în Bucureşti. Ţi-o spun ţie : voi merge la cimitirul Bellu şi voi acoperi cu florile lor preferate mormintele tatălui, mamei, fratelui meu şi pe al lui Nae Ionescu."
In concluzie, aventura declanşată de redactarea acestei recenzii a permis să se întrevadă primejdiile inerente scrisului său, mai ales cînd era citit la niveluri pe care nu le intenţionase conştient. Din acest moment, ideile sale cele mai personale vor apărea în opere de ficţiune care vor accentua, cu ironie, riscurile fatale implicate în creaţia şi critica literară.
In anii aceştia, membri marcanţi ai exilului au început să fie extrem de supravegheaţi de Departamentul de Informaţii Externe, secţia pentru străinătate a Securităţii. DIE avea agenţi ataşaţi practic pe lângă toate ambasadele din lume, şi mulţi oameni de ştiinţă care lucrau în străinătate acţionau ca informatori. Ceauşescu îi considera pe exilaţii români drept o „a cincea coloană", supuşi supravegherii şi recrutării aidoma cetăţenilor României. Pe bună dreptate nu putea avea Culianu încredere în majoritatea concetăţenilor întâlniţi în cursul periplurilor sale.
Securitatea acorda o atenţie deosebită celor ale căror comentarii publice se puteau dovedi primejdioase. In 1977, Monica Lovinescu, comentatoare la Radio Europa Liberă şi prietenă cu Ioan Culianu, a fost atacată sălbatic în faţa casei sale din Paris de către terorişti palestinieni angajaţi de Securitate. în 1981, la Munchen, cei de la DIE au încercat să-l asasineze pe Emil Georgescu, editorialistul Europei Libere, care a supravieţuit, cu toate că a fost înjunghiat de 22 de ori. Conform raportului Ministerului de Interne german, „atacatorii au refuzat cu încăpăţânare să dezvăluie numele celor ce îi angajaseră. După eşecul primei tentative de asasinat, se spune că alţi membri ai serviciilor secrete române au primit această misiune..." în cartea sa Orizonturi roşii, fostul general de Securitate Ion Minai Pacepa a confirmat organizarea de către Securitate la New York a unui accident rutier în care-şi găsise moartea un organizator de proteste anticeauşiste.

Vrăjitoria

2011-08-04T09:26:00.003+03:00

La Chambery, unde venisem la invitaţia lui Jean Burgos, s-a întâmplat ca trei vrăjitoare adevărate să participe la conferinţă ; ele m-au acuzat că vorbesc despre anumite lucruri fără să le fi experimentat. Am admis pe dată faptul, cerând doar cu modestie oarecare înţelegere pentru istoricii corecţi care încearcă să-şi facă meseria. Se pare că îngăduinţa nu ne-a fost acordată, căci în jur s-au petrecut lucruri stranii: câteva persoane au leşinat, iar colegul
meu, africanistul Hans Witte, şi cu mine am fost cuprinşi de teribile dureri de cap care au persistat şi după ce am părăsit sala conferinţei* [...].

IOAN PETRU CULIANU

Puterile lui zece

2011-08-04T08:53:00.002+03:00

Puterile lui Zece ne conduce la o aventură în alte dimensiuni. Incepând de la un picnic pe malul lacului din Chicago, acest film celebru ne transporta la marginile exterioare ale universului. La fiecare zece secunde, vom vizualiza punctul de plecare de la zece ori mai departe până când galaxia noastră este vizibilă numai asa ca un fir de lumina printre multe altele. Revenind la Pământ cu o viteză uluitoare, ne miscam in interiorul mâinii unui adormit participant la un picnic, cu mărire de zece ori mai mult la fiecare zece secunde. Călătoria noastră se termină în interiorul unui proton de un atom de carbon dintr-o molecula de ADN într-o celulă alba din sange.

Cum s-a format Pamântul acum 4,5 miliarde de ani

2011-08-02T07:26:00.003+03:00

Capcanele "gândirii pozitive"

2011-07-31T17:28:00.004+03:00

Walter Veith - Filiera Islamica

2011-07-26T07:48:00.007+03:00

Detoxifiere cu zeolit

2011-07-25T10:47:00.003+03:00

Cum actioneaza zeolitul?

Zeolitii prezinta toate beneficiile de vindecare a argilei alumino-silicate insa la un nivel superior.

De secole, efectele de vindecare produse de argila au fost folosite pentru curatarea, detoxifierea, repararea, reimprospatarea si infrumusetarea pielii.

In zilele noastre, Zeolitul este cel care poarta traditia secolului 21,aducand odata cu el energie revolutionara , ioni negativi, aceeasi ioni negativi pe care de obicei ii asociem cu odihna profunda , cu atmosfera relaxanta creata de ploaia de padure sau produsa de briza oceanului.

Rolul esential in actiunea benefica a Zeolitului il au NANUTUBURILE , cu dimensiunea de 4,5 Angstromi, nanotuburi care capreaza si retin atomii de metale grele, si moleculele TOXICE .

Ce este zeolitul si cum se formeaza?

Zeolitul este compus dintr-un grup unic de minerale cu sarcina negativa, organizat intr-o structura in forma de fagure,structura ce-i ofera zeolitului capacitatea unica de a atrage metalele grele si toxinele. Zeolitul este format din depozite de cenusa provenite de la eruptii vulcanice vechi din marile vecine si lacuri.
Ca multe alte minerale, zeolitii au proprietati fizice si chimice deosebit de interesante. Zeolitul este frecvent mentionat ca o sita moleculara, care îi permite eliminarea eficienta a diferitelor toxine, virusi si alti contaminanti din organism. Structura zelitului pur si simplu are capacitatea de a filtra, bloca si retine o multitudine de contaminanti în conditii de siguranta pe care ulterior le elimina.
Cel mai eficient zeolit in ceea-ce priveste captarea toxinelor este Clinoptilolitul.
Ce se intampla la nivel molecular dupa administrarea zeolitului?

Datorita incarcarii negative foarte inalte, particulele micronizate de zeolit, atrag toxinele incarcate pozitiv si le neutralizeaza. Aceste toxine acum nu mai sunt daunatoare sau activate ci pur si simplu parasesc corpul sau pleaca prin detoxifierea pielii.

Proprietatile si actiunea Zeolitului micronizat sub forma de pudra este un puternic antioxidant.

Antioxidantii joaca un rol semnificativ in pastrarea sanatatii si tineretii corpului uman.Cum fiecare celula a corpului este invadata de substante daunatoare de aproximativ 10000 de ori zilnic, necesitatea puternicilor antioxidanti devine incontestabila.

Zilnic primim cantitati excesive de toxine in corp pe care acesta nu este capabil sa le dezintegreze sau sa le neutralizeze.

Multe membrane asadar mor in momentul bombardarii cu particule de toxine incarcate pozitiv (radicali liberi).

Pudra provenita din Zeolit micronizat ajuta la neutralizarea acestor toxine din corp, si ajuta corpul la detoxifiere avand ca rezultat imbunatatirea tuturor functionalitatilor.

Particulele de sodiu, calciu, magneziu si potasiu sunt eliberate din pudra in fluxul sangvin pentru a alimenta corpul si particulele negative intrate in exces incercuiesc membranele celulare si ajuta la protejarea lor printr-un constant atac asupra radicalilor liberi.

Ca rezultat se obtine imbunatatirea si restabilirea imunitatii de radicalii liberi si iritatiile pielii, incetinind procesul de imbatranire, o mai mare capacitate de inhalare a oxigenului si cresterea energiei.

Cresterea usoara a pH-lui alcalin

· Zeolitul romanesc arata o usoara crestere a pH-ului alcalin in jur de 7.4 facandu-l un incontestabil ajutor in tratarea conditiilor de aciditate a pielii si iritatii ale pielii.

· Pielea sufera de o deficienta majora de acid/mineral . Cele patru minerale principale si urmele de alte minerale din zeolitul micronizat sub forma de pudra ajuta la restabilirea in limite sanatoase a pH-lui alcalin.

· Mineralele sunt necesare pentru corectarea pH-ului, asadar, sistemul imunitar la nivelul pielii poate functiona corespunzator datorita toxinelor din corp, acizii pot creste in sistem si pot cauza iesirea din parametri a pH-ului si pot deveni acizi. Cand se intampla acest lucru corpul tau va fi lipsit de anumite minerale si acesta poate fi inceputul problemelor legate de piele si corp.

· Prin restabilirea pH-lui alcalin din corp zeolitul ajuta la cresterea nivelului energetic, creste cantitatea de oxigen inhalat si pune in incapacitate de functionare normala sistemul imunitar.

Care sunt beneficiile zeolitului in ingrijirea pielii?

Ionii negativi, linistesc si echilibreaza nivelul pH-ului iar efectul puternic antioxidant al zeolitului micronizat produce incontestabile beneficii in tratamentele de infrumusetare si de ingrijire a pielii.

Sapunurile de baie si apa de baie furnizeaza o perfecta cale de detoxifiere cu zeoliti.

Ceea ce conteaza este absorbtia, depozitarea si neutralizarea toxinelor. Ca si la detoxifierea pielii, zeolitul hraneste pielea cu minerale active si urme de elemente.

Considerat un excelent ingredient activ, el este conceput sa hraneasca pielea de-a lungul intregii zile ca o lotiune hidratanta de fata si corp.

Zeolitul va prinde in capcana, va absorbi si va neutraliza toxinele,bombardeaza pielea pe timpul zilei iar in momentul in care este indepartat pe timpul noptii, toate toxinele vor fi indepartate si pielea va ramane proaspata, curata si regenerata.

Zeolitul este sigur si lipsit de toxine in aplicatii

Zeolit are un nivel inalt al pH-ului alcalin si in consecinta este un produs excelent pentru pielea iritata si sensibila.

In masti, ionii toxici sunt absorbiti in zeolit si apoi sunt indepartati odata cu masca.

Ionii negativi creaza un sentiment de echilibru, buna dispozitie si relaxare,

Capacitatea de a amplifica si imbunatati continutul altor ingrediente il face un produs si mai puternic .

Ajuta la protejarea pielii de atacurile constante ale radicalilor liberi si a inflamatiilor si este benefic pentru colagenul si elasticitatea pielii.

Alte beneficii ale zeolitului

Zeolitul face ca lumea sa fie un loc mai curat in care sa traiesti,absorbind si neutralizand toxinele si elementele poluante si a fost folosit la limpezirea atmosferei contaminata in urma exploziei nucleare de la Cernobil si Three Mile Island si folosit in decontaminarea solului.

Este o sintetica versiune folosita de NASA pentru protejarea astronautilor de precipitatiile radioactive.

Este folosit in sectorul industrial, in horticultura pentru producerea produselor organice.

Este folosit constant in tratamente medicale

Ajuta la protejarea pielii de constantele atacuri de radicalii liberi si in general ajuta la regenerare

Gama detoxifianta de zeolit pudra a fost in productia de cercetare timp de 3 ani avand acceptul consultantilor din industria cosmetica, cabinetelor medicale naturiste, vanzatorilor de plante medicinale, mineralogiei, persoanelor care folosesc argila ca si terapie, terapeuticii si dermatologiei din domeniul frumusetii.

Ce este Clinoptilolitul?

Clinoptilolitul are o structura asemanatoare unei custi formata din oxid de siliciu si oxid de aluminiu. Aceasta are ca rezultat o supraincarcare negativa actionand astfel ca un magnet mineral . Ce înseamna acest lucru pentru tine? Deoarece multe toxine din organism sunt incarcate cu o sarcina pozitiva, Clinoptilolitul, actioneaza ca un magnet, atragand metalele si toxinele incarcate pozitiv si le absoarbe in structura sa in forma de fagure.. Acesta este în esenta un cocon chimic. Acest fenomen este cunoscut sub numele de schimb cationic, si are o mare capacitate de schimb de cationi care ofera multe beneficii pentru sanatatea corpului dumneavoastra.
Clinoptilolitul este singura forma de zeolit pentru consum uman cu un nivel de puritate variabil. Conform United States Geological Survey (USGS), cele mai bune depozite naturale de zeolit din întreaga lume sunt estimate sa aiba un continut de zeolit variind de la 60% la 80% în puritate. Zeolitul romanesc vine de la sursa cea mai pura din lume, cu o puritate de 65-78% Clinoptilolit.
In urma prelucrarii, purificarii si activarii acest procent de clinoptilolit creste foarte mult, precum si capacitatea de schimb cationic.

Ce este capacitatea de schimb cationic (CSC)?

Capacitatea de Schimb Cationic (in engleza Cation Exchange Capacity; CEC ) este capacitatea de a actiona ca un magnet mineral, în atragerea de toxine si metale grele din organism, eliminarea acestora si cedarea de ioni in locul acestora.
Multi contaminanti care se gasesc în natura sunt incarcati pozitiv.

Zeolitul , fiind incarcat negativ, actioneaza ca o capcana, atragand toxinele si în conditii de siguranta le elimina din organism. Acest lucru este în esenta un cocon chimic.
Capacitatea sa extraordinara de schimb cationic il claseaza mult peste argilele superioare.
Ce este toxicitatea?

Toxicitatea are caracteristica de a fi daunatoare, toxica, cancerigena, periculoasa si, astfel, daunatoare pentru animale, plante, sau oameni. Toxinele conduc la efecte secundare nedorite precum reducerea sperantei de viata, precum si a calitatii vietii. Indiferent daca sunteti o persoana constienta de insemnatatea mediului sanatos, care traiti intr-o zona mai putin locuita sau sunteti locuitor al unui oras, sunteti expusi contaminarii in decursul unei zile, similaritatile dintre nivelele de toxicitate ale persoanelor care traiesc in cele doua medii ridica probleme serioase de ingrijorare. Nu atat nivelul unei singure componente toxice in special , ci, mai degraba, combinatia între toate aceste elemente constitutive si efectul cumulativ al acestora asupra corpului uman, este cea care provoaca îngrijorare. Întalnim contaminantii in aerul pe care îl respiram,in mancarea si apa pe care o consumam, precum si in materialele din casele noastre si la locurile de munca. Prin stilul modern de viata omul este supus la contaminare zi de zi. In prezent, pentru a reduce acesti contaminanti si efectele acestora, se utilizeaza un antioxidant superior si natural, cum este Zeolitul.

Cum este prelucrat zeolitul romanesc?

Zeolitul romanesc are o puritate de pana la 98% si este considerat mineralul cu cea mai mare puritate din lume. Acest zeolit nu este alterat sau modificat sub nici un aspect.
Zeolitul romanesc este purificat, ACTIVAT si apoi transformat intr-o pudra foarte fina care poate fi consumat usor cu apa, suc sau ceai. Iti poti inventa de asemeni propriul tau mod de a-l consuma.

Care sunt diferentele dintre furnizorii de zeolit?

In cadrul comunitatilor , anumite surse de zeolit sunt mai bine percepute in sectorul aplicatiilor. Calitatea zeoltului este determinata de trei factori importanti:
Primul este puritatea zeolitului
In al doilea rand zeolitul trebuie sa aiba o inalta capacitate de schimb cationic.

Capacitate de schimb cationic a zeolitului (CSC) este direct legata de gradul de puritate , precum si de metoda de activare.

Zeolitul in starea sa naturala are CSC destul de mica, diferitele metode de activare conducand la diversi indici CSC.
In final , zeolitul trebuie sa nu contina cristale de siliciu. Cristalele de siliciu pot provoca boli de plamani si cum anumiti zeoliti contin cristale de siliciu, trebuie evitati. Acesti silicati sunt daunatori pentru fiintele umane.

Poate aluminiul din zeolitul natural sa fie absorbit si eliberat in organism?

Raspunsul este NU.
Aluminiul din zeolit este sub forma de aluminosilicat (structura strans legata ce nu poate fi rupta cu usurinta, conducand la absorbtia aluminiului în organism). Cu toate acestea structura rigida astfel formata este tocmai cea care permite contaminantilor incarcati pozitiv si toxinelor sa fie atrase în aceasta structura, pentru a fi prinse si în cele din urma sa fie eliminte prin sistem. Aceasta este metoda naturala de a capta si indeparta metalele grele si toxinele din organism.

Poti da zeolit animalelor de companie?

Raspunsul este DA.
Masoara zilnic cantitatea de mancare ingerata a animalului de companie (masoara greutatea totala zilnica de alimente) si adauga zeolit in proportie de 2-5% din aceasta valoare . Pur si simplu adaugati zeolit in alimente sau in apa si amestecati. Veti constata ca animalul dumneavoastra de companie ar putea prefera produsele alimentare care contin zeolit in locul alimentelor fara el. Atunci cand se da o posibilitate de alegere, animalele au capacitatea nativa sa caute forma cea mai benefica de nutritie.

Cum influenteaza beneficiile zeolitului tragediile nucleare, cum ar fi cel de la Fukushima, Cernobil, Ucraina, Ungaria si alte incidente nucleare pe teritoriul SUA si în lume?

Cand a avut loc incidentul nefericit de la Centrala atomo-nucleara de la Cernobil, zeolit natural a fost transportat in oras ca o masura de prim raspuns pentru a atenua efectele nocive ale radiatiilor, scurgerea in aer, apa si sol. Contaminarea radioactiva este foarte persistenta in organism si in mediul inconjurator. Zeolitul natural este înca consumat de copiii din apropierea orasului Cernobil (în paine si prajituri) iar vacile de lapte sunt hranite cu zeolit pentru a prinde in capcana contaminantii, cum ar fi Strontiul pentru a contribui la minimizarea efectelor nocive ale radionuclizilor în organism. Zeolitii naturali sunt de asemenea folositi in multe zone de pe glob care contin elemente de contaminare nucleara (SUA, Canada, Australia si Europa).

Dezastrul ecologic din vestul Ungariei, 4 octombrie, la Kolontar, unde s-au deversat 50 de tone de arsenic in Dunare, are ca solutie folosirea Zeolitului. Organizatia Greenpeace anunta ca 50 de tone de arsenic s-au scurs în natura, iar ecosistemul Dunarii va fi grav afectat pe termen lung. Ca mijloc de protectie detoxifiant, Zeolitul se administreaza pentru a eliminarea Arsenicului din organism.

span style="font-weight:bold;">Se poate administra zeolitul in cursul chimioterapiei sau a radioterapiei?

Daca sunteti sub tratament chimioterapeutic sau radioterapeutic si doriti sa folositi zeolit pentru a scapa de toxinele din organism, consultati-va întotdeauna medicul de familie sau furnizorul de servicii profesionale in sectorul sanatatii. Zeolitul nu se administreaza impreuna cu tratamentul chimioterapeutic pe baza de Platina si Litiu (Cisplatin,Carboplatin), intrucat efectul citostaticelor se va anula. Ca masura de siguranta, se poate administra Zeolitul cu o pauza de 3 zile dupa si inainte de tratamentul cu citostatice. Daca nu sunteti constienti de beneficiile zeolitului de a prinde in capcana si de a elimina toxinele, ar trebui sa va uitati la rubrica “Intrebari Frecvente” ale acestui site si, de asemenea sa va informati din numeroasele surse puse la dispozitie de internet, in scopul imbunatatirii starii dumneavoastra de sanatate si de bunastare.

Zeolitul afecteaza plombele din Mercur, tijele sau articulatiile metalice implantate?

Nu. Zeolitul va ajuta doar in indepartarea metalelor dizolvate la nivel celular (cele in forma lor cationica) si nu va afecta metalul, în stare solida (nedizolvat).
Va extrage insa din organism mercurul si alte metale grele ajunse acolo in urma dizolvarii lente a acestora (dizolvare denumita in metalografie DIFUZIE METALICA).

Ce este terapia de chelatare?

Terapia de chelatare presupune administrarea agentilor chelatati in scopul indepartarii metalelor grele din corp. Majoritatea complexelor de metale gasite in natura sau in mediul inconjurator sunt obligate a fi stranse intr-o forma, intr-un inel de chelatare. Chelatarea este o combinatie intre ionii de metal si un compus chimic formand un inel si permitand indepartarea toxinelor si metalelor grele, cum ar fi plumbul sau mercurul în conditii de siguranta din fluxul sanguin.

Poate fi cancerul vindecat cu zeolit?

Desigur, pe internet exista o cantitate mare de informatii referitoare la folosirea Zeolitului in tratarea cancerului (informatii formale si informale).
Fara o testare completa, fara hrana, suplimente, ierburi, plante, minerale sau furnizor de minerale (inclusiv zeolit) se poate face afirmatia ca produsul poate vindeca cancerul.Este complet ilegal.Ca un plus la alternativele stilului de viata ales de fiecare individ , depinde numai de dumneavoastra ca si consumator sa va faceti propriile cercetari privitoare la prevenire, tratament sau remediu pentru anumite boli, în ceea ce priveste consumul de alimente, pastile, plante, plante medicinale, suplimente, si minerale (inclusiv zeolit). Datorita structurii chimice unice a zeolitului si înalta puritate a zeolitului romanesc, este un alt mijloc de a ajuta organismul sa scape de toxine si de a îmbunatati starea generala de sanatate si buna-dispozitie.

Folosind zeolit, la cat timp pot vedea rezultatele?

Aceasta este o întrebare dificila si totul depinde de persoana. Toata lumea prezinta toxicitate în organism în diferite statdii si moduri. Unele pot avea pielea mai sensibila, unele pot arata probleme medicale severe. Oamenii raspund, de asemenea, diferit la tratament. Recomandarea noastra generala este de a administra produsul timp de 90 de zile, apoi o reevaluare de catre medicul responsabil este necesara pentru a vedea daca au fost înregistrate progrese. Va rugam asigurati-va ca luati doza recomandata, pentru a beneficia de rezultate optime.

Daca am avut probleme datorita efectelor secundare din cauza altor produse de detoxifiere, voi avea aceeasi problema cu produsele pe baza de zeolit?

Toxicitatea în organism, se poate manifesta în moduri diferite la diferite persoane. Majoritatea produselor detoxifiante au efecte secundare, dar produsele Zeolit în general, nu au niciun efect secundar. Alte produse de detoxifiere scot metalele grele si toxinele din tesuturi si apoi le elibereaza in sange. Organismul este atunci coplesit de bombardarea cu toate aceste toxine in acelasi timp, ceea ce determina toate efectele secundare neplacute. Cu zeolit, atunci cand toxinele si metalele grele sunt scoase din tesuturi, acestea sunt prinse în cusca zeolitului si organismul nu este re-expus la ele, reducand astfel posiblitatea resimtirii efectelor secundare negative.

Va afecta temperatura zeolitul?

Zeolitul ramanesc nu este afectat de temperatura. Fie ca este adaugat la gatit, copt, lasat într-o masina în timpul lunilor fierbinti de vara, sau plasat într-un congelator, zeolitul romanesc este complet stabil. Zeolitul contine o cantitate mica de apa, daca produsul este congelat, asadar inainte de a-l consuma pune-l la temperatura camerei pentru a se incalzi.

De la ce provine denumirea de Zeolit ?

Zeolitul este un aluminosilicat format cu milioane de ani in urma prin interactiunea dintre lava incinsa emisa de vulcani si apa marii. Numele de zeolit vine din greaca veche, unde ze inseamna a fierbe, iar lithos inseamna piatra. In traducere, zeolitul ar insemna piatra care fierbe, aluzie la modul de formare a acesteia. Folosirea zeolitului in terapie este o traditie cu o vechime de cateva mii de ani, acest mineral fiind un remediu important in medicina traditionala indiana (Ayurveda), in medicina traditionala chinezeasca, dar si in medicina populara ruseasca.

De cand este cunoscut efectul Zeolitului ?

In intreaga lume se cunosc zeci de tipuri de zeoliti, cu structuri si compozitii chimice diferite, dar in terapie se foloseste unul singur, numit clinoptilolit. Zeolitul este compus dintr-un grup unic de minerale cu sarcina negativa, organizat intr-o structura in forma de fagure, structura ce-i ofera acestuia capacitatea unica de a atrage metalele grele si materialele radioactive. Zeolitul este frecvent mentionat ca o sita moleculara prin care se elimina eficient diferitele toxine, virusi si alti contaminanti din organism.

Explozia de la Cernobil, din Ucraina, din anii ’80, a fost cel mai mare accident nuclear din istoria umanitatii. Emisiile de materii radioactive au fost de 400 de ori mai puternice decat bomba atomica de la Hiroshima. Efectele asupra sanatatii populatiei au fost dezastruoase: milioane de oameni din mai multe tari europene au fost expuse la aceste radiatii extrem de puternice pentru o perioada de multi ani de zile. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, ceea ce a urmat a fost o crestere a incidentei cazurilor de leucemie, de diferite tipuri de cancer, tulburari digestive, cardio-vasculare sau neuropsihologice etc. Solutia cea mai eficienta folosita de autoritati pentru decontaminarea populatiei a fost zeolitul, un medicament ce era pregatit pentru a fi utilizat in cazul unui eventual razboi atomic.

Un alt exemplu al folosirii cu succes a zeolitului, de aceasta data la o scara mult mai redusa, este cazul unui lot de 22 de pacienti patrupezi, inregistrat in anii '90 la sectia de Medicina Moleculara a Institutului Ruder Boskovici din Zagreb, Croatia. Cei 22 de caini sufereau de diferite forme de cancer. Multi ajunsesera deja in faza terminala, neputand sa se deplaseze, iar unii dintre ei nici macar sa manance. Solutia aleasa de medicii veterinari a fost tot zeolitul, iar rezultatele au fost uluitoare: dupa un tratament de aproximativ 3 luni de zile, din cele 22 de animale bolnave de cancer, 14 au raspuns foarte bine la tratament, tumorile intrand in remisie si chiar disparand complet.

Au urmat apoi multe alte studii realizate pe culturi de celule canceroase pentru a evidentia rolul zeolitului in stoparea bolii canceroase. Concluzia a fost urmatoarea: zeolitul se ataseaza de celulele maligne (care au o sarcina electrica diferita de cea a celulelor normale) si le distruge, stimuland productia de celule ale sistemului imunitar; induce moartea programata a celulelor maligne si blocheaza receptionarea semnalelor de crestere de catre tumori.

Care sunt efectele benefice ale Zeolitului ?

S-a descoperit ca zeolitul are efecte pozitive si in multe alte afectiuni, cum ar fi diabetul, infectiile virale sau bacteriene, boli ale intestinului, ale stomacului etc.

Zeolitul se administreaza sub forma de pulbere macinata foarte fin. Zeolitul este pulbere de clinoptilolit, singura forma terapeutica de zeolit. Este 100% sigur si non-toxic: metalele grele sunt eliminate din organism dupa 6-8 ore de la ingerare. Zeolitul lichid este sigur pentru orice categorie de varsta, inclusiv pentru copii, chiar si pentru animalele de companie.

Tratamentul cu Zeolit lichid sau pudra ajuta la echilibrarea nivelului pH-ului din organism: ori de cate ori zeolitul micronizat este ingerat, el reface pH-ul normal al organismului (pH 7,35 – 7,45). Zeolitul atrage si limiteaza apoi protonii in exces care produc aciditate, în acest mod fiind de un real folos in cazul unor afectiuni precum hiperaciditate, candidoza, artrita. Prin restabilirea pH-lui alcalin al corpului, Zeolitul ajuta la cresterea nivelului energetic, a cantitatii de oxigen din organism si la functionarea normala a sistemului imunitar.

O alta actiune majora a zeolitului este detoxifierea organismului, care este mai mult decat necesara pentru prevenirea si tratarea constipatiei, pentru prevenirea problemelor de tranzit intestinal lent, pentru o mai buna funcionare a organelor interne, pentru pierderea in greutate etc. Igienizarea colonului – groapa de gunoi a organismului – este primul pas care trebuie facut pentru detoxifierea organismului.

Detoxifierea se realizeaza prin mecanismele naturale de care dispune corpul nostru si care functioneaza dupa un ciclu cotidian. Zilnic, organismul elimina toxine prin colon, rinichi, plamani, ficat, piele. O alimentatie prea bogata in grasimi, carne, lactate grase, alimente rafinate, produse chimice impiedica eliminarea toxinelor.

Mecanismele de excretie (implicate in detoxifierea organismului) pot lupta impotriva agentilor nocivi (cum sunt toxinele de origine fizica, chimica, biologica sau psihologica) doar pentru un timp. Pe termen lung insa, in lipsa unor masuri concrete luate pentru detoxifierea organismului, toxinele se acumuleaza si afecteaza metabolismul. Digestia dificila, disfunctiile colonului, scaderea imunitatii, problemele renale, hepatice, respiratorii, cutanate, hormonale, musculare sau nervoase sunt exemple ale tulburarilor care apar pe fondul acumularii toxinelor si al lipsei unei cure de detoxifiere. Tratamentul cu Zeolit pudra realizeaza procesul de eliminare, neutralizare si transformare a toxinelor, ajutand organismul sa-si indeplineasca functiile cu succes.

De ce detoxifierea cu Zeolit este necesara ?

Dulciurile, painea si, in general, produsele de panificatie contin foarte multe E-uri (conservanti, amelioratori, indulcitori).

Multe dintre fructele si legumele pe care le mancam zilnic sunt stropite cu pesticide si ierbicide, substante care afecteaza mecanismele implicate in detoxifierea organismului.

Carnea pe care o mancam provine de la animale hranite cu hormoni de crestere si tratate cu antibiotice.

Majoritatea alimentelor din comert contin margarina, iar carnea de peste este contaminata cu mercur.

Gatim in vase din aluminiu, iar apa potabila contine si ea aluminiu, pesticide si alte chimicale si metale grele.

Medicamentele si vaccinurile contin numeroase substante toxice.

Folosim cosmetice, produse de ingrijire corporala, detergenti plini de substante toxice.

Respiram zilnic emisii industriale, gaze de esapament care contin mercur, antimoniu, arsen, cadmiu.

Plombele dentare din amalgam contin mercur care determina migrene, stari de agitatie.

Organismul produce chiar el unele toxine (radicali liberi), adevarate deseuri celulare, care provin din degradarea alimentelor de catre corp. Daca sunt in exces, toxinele actioneaza ca o otrava asupra tesuturilor si organelor si nu mai pot fi eliminate.

Care semne ne arata ca este important sa realizam o cura de detoxifiere a organismului cu Zeolit?

Oboseala nejustificata, energie scazuta, chiar daca ne odihnim si ne hranim suficient.

Stari de somnolenta de-a lungul zilei si trezitul greu dimineata.

Starile depresive, anxietatea, nervozitatea, lipsa puterii de concentrare.

Miros neplacut al respiratiei si chiar unele depozite albicioase pe limba.

Pofta de dulciuri, de alimente prajite si condimentate.

Indigestie, senzatii frecvente de voma sau greata.

Unele afectiuni cronice, precum: acnee, hemoroizi, psoriazis, constipatie, diabet, reumatism, artrita, cancer.
Supraponderalitate sau predispozitie la obezitate.

Unele produse detoxifiante au anumite efecte secundare, in sensul ca, dupa ce metalele grele si toxinele sunt eliminate din tesuturi, ele sunt apoi eliberate in sange. Organismul este atunci bombardat de toate aceste toxine in acelasi timp, ceea ce determina efecte secundare neplacute. In schimb, dupa ce Zeolit Protect indeparteaza din tesuturi toxinele si metalele grele, acestea sunt prinse în cusca zeolitului si organismul nu este reexpus la ele, reducand astfel posibilitatea resimtirii efectelor secundare negative.

Zeolitul nu afecteaza plombele din mercur, tijele sau articulatiile metalice implantate. El ajuta doar la indepartarea metalelor dizolvate la nivel celular (cele in forma cationica) si nu afecteaza metalul in stare solida (nedizolvat). Va extrage insa din organism mercurul si alte metale grele ajunse acolo in urma dizolvarii lente a acestora.

Conform FDA, agentia americana pentru controlul hranei si al medicamentelor, administrarea interna a zeolitului este considerata a nu avea riscuri pentru sanatate. Totusi, administrarea zeolitului nu este indicat a se realiza concomitent cu medicamente pe baza de litiu si de alte metale, deoarece zeolitul va ajuta la eliminarea acestora din organism, nelasandu-le sa-si exercite actiunea terapeutica.

Care este durata de tratament ce se recomanda intr-o cura detoxifianta cu Zeolit ?

Pentru rezultate semnificative se recomanda o cura de cel putin 4 luni/an cu Zeolit Pudra Detoxifianta. Tot 4 luni se recomanda si cura detoxifianta cu Zeolit capsule. Zeolitul lichid se poate folosi pentru o perioada mai indelungata utilizand doar un flacon pe luna.
In principal, zeolitul este indicat in prevenirea, ameliorarea sau tratarea urmatoarelor afectiuni:

1. Intoxicatia cu metale grele - plumbul, manganul, mercurul, cadmiul etc. ajung in organismul nostru din cauza poluarii apei, a aerului si a alimentelor

2. Intoxicatia cu pesticide - substante care ajung in organismul nostru in primul rand prin hrana

3. Intoxicatie cu xenoestrogeni - hormoni feminini straini ajunsi in organismul uman

4. Diferite tipuri de cancer - studiile au demonstrat eficienta zeolitului asupra tumorilor, in general

5. Diabet - zeolit lichid

6. Iradiere- zeolitul este, cel putin pana in prezent, cel mai eficient remediu pentru decontaminarea radioactiva a organismului

7. Autism - Zeolit lichid

8. Hepatita - are puternice efecte protectoare hepatice, incetinind evolutia hepatitei cronice

9. Infectii intestinale - normalizeaza flora bacteriana a intestinului

10. Infectii virale - are efecte puternice de crestere a imunitatii

11. Gastrita - stabilizeaza pH-ul, deci efect calmant

12. Ulcer gastric - amelioreaza simptomele dureroase, normalizeaza secretiile digestive

www.zeolite.ro

SUNATOAREA

2011-07-23T21:19:00.003+03:00

Hypericum perforatum

Inca o batalie castigata de plante

Reputatia sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai solida, ea fiind cea mai bine documentata din punct de vedere stiintific, dintre toate plantele medicinale. Anual, mii de tone de sunatoare se transforma in medicamente care dau o grea lovitura industriei farmaceutice alopate. Aceasta, pentru ca sunatoarea a acaparat o asa-numita piata in plina dezvoltare, aceea a medicamentelor de sinteza antidepresive. Estimarile oficiale arata ca in urmatoarele decenii, mai mult de 50% din populatia planetei va suferi (daca nu sufera deja) de depresie, considerata maladia secolului XXI. Pe scurt: cea mai raspandita boala din lume.
O situatie nefericita la nivel global, dar pentru unii si o oportunitate extraordinara de a obtine profituri uriase de pe urma substantelor chimice cu efect antidepresiv. Insa modesta sunatoare a stricat toate calculele si, mai mult, a dat semnalul unei "revolutii verzi". Si, cunoscatorii stiu, o asemenea "lovitura" nu putea veni decat din Germania, renumita rigurozitate a cercetarii din aceasta tara netinand cont de interesele gigantilor industriali. Zeci de studii, de teste de laborator si clinice arata ca sunatoarea este de un extraordinar ajutor pentru reechilibrarea sufleteasca. Apogeul acestor studii a fost un experiment-gigant, facut pe nu mai putin de 3250 de pacienti suferind de depresii in diferite forme, care au obtinut rezultate de exceptie, prin folosirea remediilor pe baza de sunatoare. In prezent, produsele naturale pe baza de sunatoare sunt cele mai prescrise antidepresive din Germania si din Europa de vest, devansand toate competitoarele de sinteza. Este o situatie fara precedent in ultimii o suta de ani, cand o planta medicinala este acceptata si folosita in lumea medicala pe o scara atat de larga, devansand industria chimica farmaceutica. In Statele Unite, care sunt pe un nedorit loc fruntas ca frecventa a depresiei si a bolilor conexe cu aceasta, se poarta in prezent un adevarat razboi mediatic, pentru a limita folosirea acestei plante medicinale. Un razboi disperat, dar pierdut, pentru ca - dupa cum arata ultimele dovezi - "revolutia verde", adica extraordinara apreciere a medicinii naturale din ultimii ani, nu mai poate fi oprita de presiunile mercantile.
Ar fi insa nedrept sa limitam folosirea sunatoarei doar la cazul depresiei. Atat intern cat si extern, pojarnita (dupa numele ei popular) demonstreaza virtuti vindecatoare in multe alte afectiuni. Sa vedem in continuare de ce este in stare aceasta planta minune:

Cum culegem si cum uscam sunatoarea

Sunatoarea (Hypericum perforatum) creste prin fanete, pe pajisti, prin poieni, la liziera padurii ori chiar pe marginea drumului. Tulpina plantei atinge pana la un metru inaltime, dar cel mai frecvent are 40-50 de centimetri. Cu florile sale galbene, cu frunzele ei cu puncte rosietice-ruginii si marginea intreaga, este incofundabila. O gasim pe tot cuprinsul Romaniei, din zonele de campie si pana in regiunile montane. Se culege varful tulpinilor inflorite, prin taiere, in zilele uscate si insorite. Uscarea se face la umbra, in locuri foarte bine aerisite, in strat gros de maximum un centimetru si jumatate. Dupa uscare, iarba de sunatoare se pastreaza in pungi de hartie, in locuri lipsite de umiditate si fara lumina. Iata si cateva retete de preparare a sunatoarei:

Preparate pe baza de sunatoare

Pulberea de sunatoare

Se macina foarte fin, cu rasnita electrica de cafea, tulpinile uscate de sunatoare, dupa care se cern printr-o sita fina (cum ar fi cea pentru faina alba). Depozitarea pulberii se face in borcane de sticla inchise ermetic, in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum cincisprezece zile (deoarece substantele active se oxideaza relativ repede). De regula, se administreaza de 4 ori pe zi, cate o lingurita rasa, pe stomacul gol, la orele 7, 13, 19 si 22.

Infuzia combinata de sunatoare

In jumatate de litru de apa se pun la macerat 3-4 linguri de sunatoare maruntita vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de infuzie combinata de sunatoare, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi).

Tinctura de sunatoare

Pentru obtinerea acestui preparat se pun intr-un borcan cu filet douazeci de linguri de pulbere de sunatoare uscata, peste care se adauga doua cani (500 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de 12 zile, intr-un loc calduros, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza de patru ori pe zi, cate o lingurita diluata in putina apa.

Uleiul de sunatoare

In jumatate de litru de ulei de masline, de samburi de struguri sau de susan, se pun 10 linguri de flori de sunatoare uscata si maruntita nu foarte fin. Se lasa amestecul la soare, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar preparatul obtinut se trage intr-o sticla inchisa la culoare, care se pastreaza in locuri intunecoase si reci.

Tratamente interne cu sunatoare

Depresia - un studiu coordonat de profesorul H. Woelk a analizat efectele antidepresive ale sunatoarei pe un grup de nu mai putin de 3250 de pacienti cu depresie de intensitate medie si mica. Experimentul a durat vreme de patru saptamani, tratamentul cu sunatoare fiind prescris si supravegheat de 633 de medici coordonati de doctorul german. Pacientii au luat sunatoare de 3 ori pe zi, vreme de o luna, perioada dupa care au fost evaluati pe baza unor testari medicale, a observatiilor directe ale medicilor, dar si a relatarilor pacientilor.

La sfarsitul testului, la mai mult de 80% dintre ei s-a constatat o imbunatatire clara a starii emotionale, in timp ce la aproape 18%, sunatoarea nu a produs nici un efect pozitiv notabil, si la doar 2% dintre cei tratati a dat efecte adverse. Studiul doctorului Woelk este cel mai amplu, dar nu singurul. Un alt specialist, dr. Klaus Linde, si colaboratorii sai, au facut un alt test pe 1008 pacienti depresivi, test care a pus in evidenta rezultate similare. Zeci de alti cercetatori, din Germania, din Statele Unite si din Marea Britanie, au facut teste cu sunatoare impotriva depresiei, ajungand la aceleasi rezultate. Asadar, folositi cu incredere sunatoarea contra depresiei. Va recomandam infuzia combinata, din care se administreaza cate o cana de trei ori pe zi, in cure de 60-90 de zile, urmate de 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se poate relua.

Meteosensibilitatea - mai multe studii arata ca pacientii care se confrunta cu stari de neliniste, dureri de cap, tulburari de somn si de concentrare din cauza fenomenelor meteorologice beneficiaza din plin de pe urma tratamentului cu sunatoare. Cel mai bine raspund la tratament pacientii care sufera din cauza vremii mohorate, cu ceata si lumina redusa, sunatoarea inducand un tonus psihic pozitiv, vioiciune si optimism. Se administreaza tinctura de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de maximum 6 saptamani, urmate de 2 saptamani pauza.

Tulburarile obsesiv-compulsive - se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate o jumatate de cana, de 4-6 ori pe zi, in cure de trei luni, urmate de o luna de pauza. Numerosi pacienti care au luat sunatoare pentru a se trata de alte afectiuni au remarcat efectele pozitive ale plantei, in cazul acestor tulburari. Studiile oficiale facute pe aceasta tema sunt deocamdata putine si contradictorii, dar pe baza observatiilor practice inregistrate de medici se poate afirma cu siguranta ca in unele cazuri cu ajutorul sunatoarei se pot obtine rezultate pozitive pentru eliminarea acestor tulburari sau macar pentru reducerea intensitatii si frecventei lor.

Anxietatea - este o suferinta in care sunatoarea nu este atat de eficienta ca in contra depresiei, dar numerosi pacienti (mai ales cei cu tendinte anxios-depresive) au obtinut rezultate incurajatoare, folosind aceasta planta. Se recomanda o combinatie de sunatoare cu tei (Tilia argentea), in proportii egale, din care se ia cate o lingurita de pulbere, de 4 ori pe zi, cu putina apa.

Obezitatea si ingrasarea pe fondul dezechilibrelor emotionale - este necesar sa spunem in acest context ca, de fapt, nu exista persoana care sa se confrunte cu probleme de greutate si care sa nu aiba o problema afectiva ce sta la baza acestei tulburari de apetit alimentar. De aceea, multi medici din Germania si din Statele Unite au obtinut rezultate remarcabile, tratand pacientii obezi cu sunatoare. Conferind o stare de tonus psihic si de vigilenta, reducand simtitor suferinta produsa de reducerea cantitatii de hrana, creand dispozitie pentru o viata activa si pentru sport, sunatoarea este o adevarata planta anti-obezitate. Prin tratament nu se urmareste doar pierderea catorva kilograme care se pun la loc la prima criza afectiva compensata cu mancare din belsug, ci se ajunge mult mai aproape de radacina problemei, care este stilul de viata. Se administreaza infuzia combinata de sunatoare, cate un litru - un litru si jumatate pe zi, care se bea in reprize, cu 30-60 de minute inainte de masa.

Colita de fermentatie - se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita rasa, de patru ori pe zi, in cure de 30 de zile, urmate de 21 de zile de pauza. Sunatoarea se ia pe stomacul gol, inainte de masa, ori la minimum doua ore dupa ce am mancat. Principiile active ale plantei reduc numarul de bacterii de fermentatie din intestin, regland astfel flora, refac epiteliile si elimina inflamatia. De asemenea, tratamentul cu sunatoare ajuta la controlul stresului psihic, care este printre principalii factori care conduc la aparitia, agravarea sau la recidiva colitei de fermentatie.

Hepatita cronica si acuta - mai multe studii arata ca unele substante active din sunatoare (hipericina si hiperforina in special) ataca virusii care produc hepatita de tip B si C. Testele de laborator facute in acest sens sunt promitatoare, insa studiile sunt inca in curs de desfasurare. Ceea se poate spune cu siguranta in momentul de fata este ca sunatoarea, fie si doar ca adjuvant, e de un real folos in tratamentul hepatitei. Ea reduce ritmul de evolutie al bolii, ajuta la tinerea sub control a tensiunilor emotionale care sunt foarte periculoase in cazul celor cu probleme hepatice, protejeaza ficatul de procesele distructive. Se recomanda infuzia combinata de sunatoare, cate un litru pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 3 saptamani de pauza. Cei carora le este contraindicat aportul de lichide vor lua pulbere de sunatoare, cate 4 lingurite pe zi.

Insomnia - in mai multe studii facute in institute din Canada, din Germania si din Marea Britanie, a fost analizat felul in care influenteaza sunatoarea somnul. S-a constatat, astfel, ca ea - desi nu ne ajuta sa adormim mai repede, mareste in schimb perioada de somn profund fara vise (faza cea mai odihnitoare a somnului), mareste productia de melatonina (hormonul somnului odihnitor), face trezirea de dimineata mai usoara. Se administreaza tinctura de sunatoare, de 3 ori pe zi, ultimele doze la orele 19 si 22.

Este un tratament simplu, care va face somnul mai odihnitor si mai regenerant, chiar daca nu va mari semnificativ perioada de timp in care dormim.

Dependenta de alcool si de nicotina - animalele de experienta tratate cu sunatoare, dupa ce li se indusese dependenta de alcool sau de nicotina, au prezentat mult mai putine simptome negative, odata ce aceste droguri au fost sistate brusc. In practica s-a constatat ca pacientii care au hotarat sa se lase de aceste vicii au sanse mult mai mari de reusita, daca urmeaza un tratament cu sunatoare, care pe de o parte reduce suferinta perioadei de adaptare, iar pe de alta parte ajuta la mobilizarea resurselor psihice pentru a depasi acest moment. Cu alte cuvinte, desi nu tine locul drogurilor si nici nu este un substitut de vointa, sunatoarea este de un real folos pentru depasirea pragului dependentei. Se administreaza infuzia combinata, cate un litru si jumatate in prima saptamana de tratament, reducandu-se in urmatoarele saptamani doza pana la un litru de sunatoare pe zi. O cura dureaza 6 saptamani si va fi urmata de alte 3-4 saptamani de pauza, dupa care tratamentul se reia.

Sindromul premenstrual - observatiile facute de medicii americani Bratman si Rosenthal arata ca dispozitia psihica a pacientelor cu sindrom premenstrual este mult imbunatatita cu ajutorul sunatoarei. Sunt reduse simptome cum ar fi iritabilitatea psihica, depresia, deficitul de atentie si de concentrare, hiperexcitabilitatea psihica, toate corelate cu perioada dinaintea menstrelor sau chiar din timpul menstrelor. Aceiasi medici au remarcat efecte similare ale sunatoarei in cazul tulburarilor de premenopauza. Se administreaza pulberea de sunatoare, cate o lingurita de patru ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 10-14 zile de pauza.

Tratamente externe cu sunatoare

Arsuri de gravitate mica si medie - la prima aplicatie se face o spalare cu un tampon de vata foarte bine umezit cu tinctura de sunatoare.

Imediat dupa ce se usuca pielea, se aplica ulei de sunatoare din belsug. Zilnic se fac 2-3 asemenea aplicatii, avand grija ca vreme de 24 de ore dupa folosirea preparatului cu sunatoare pielea sa nu fie expusa la soare.

Vanatai - se tine o compresa cu tinctura de sunatoare pe zona afectata. Va fi diminuata senzatia de durere, leziunea se va vindeca mai rapid si va fi mai putin evidenta in diferitele faze ale vindecarii.

Rani deschise - se face o spalare cu tinctura de sunatoare, dupa care se lasa rana la aer pentru a se cicatriza rapid. Se fac 2-3 asemenea aplicatii pe zi. Reduc durerea, previn infectia si accelereaza procesul de vindecare si de cicatrizare.

Dermatita atopica - se fac de trei ori pe zi aplicatii cu ulei de sunatoare, pana la vindecarea completa. Mai multe studii facute in laborator au confirmat actiunea vindecatoare a sunatoarei in aceasta afectiune.

Prima contraindicatie la aceasta planta este pentru cei care in paralel iau medicamente de sinteza contra depresiei si a anxietatii, contra insomniei, contra epilepsiei, contra infectiei cu HIV. Exista posibilitatea sa aveti alergie la aceasta planta, motiv pentru care la inceput veti lua sunatoare in doze mici (o zecime din doza normala), marind treptat cantitatea pana la cea prescrisa. Alergia la sunatoare se manifesta prin eruptii pe piele, dureri sau senzatie de jena gastro-intestinala.
De regula, un tratament dureaza intre una si trei luni, dupa care se face o pauza de 2-4 saptamani, iar apoi tratamentul se poate relua. Respectati cu strictete aceasta recomandare! In caz contrar, pot aparea nevralgii, tulburari de somn, iritatii ale tegumentelor si alte simptome. Sunatoarea nu da dependenta, iar studiile arata ca efectele sale se mentin pe o durata de timp considerabila, dupa incetarea tratamentului.

Reactii adverse la tratamentul cu sunatoare

Dat fiind faptul ca deja exista milioane de utilizatori constanti ai sunatoarei, efectele adverse ale acestei plante sunt foarte bine cunoscute. Procentajul celor care au asemenea reactii este foarte redus (sub 5% la sunatoare, fata de 31% la medicamentele alopate). Cel mai frecvent apare sensibilitatea excesiva a organismului la lumina (fotosensibilitatea), in special la lumina solara, care poate produce arsuri pe piele, disconfort ocular, dureri de cap. De aceea, persoanele care fac tratament cu sunatoare nu se vor expune la soare intre orele 11 si 18. Alte posibile efecte adverse ale tratamentului intern si extern cu sunatoare sunt uscarea gurii, ameteli temporare, eruptiile pe piele si mancarimile temporare de piele, foarte rar dificultatea in adormire, tulburari gastro-intestinale. Sunt mentionate in literatura de specialitate si cateva cazuri izolate (raportate la milioane de ulitizatori) de agravare a tahicardiei, a simptomelor anxietatii, a tulburarilor de concentrare, a depresiei celor care deja luau medicatie chimica pentru aceasta afectiune.

www.formula-as.ro/2008

Secretele din spatele societăţilor secrete - Walter Veith

2011-07-21T07:59:00.008+03:00

Helena Blavatsky:Înger sau Demon?

2011-07-18T23:11:00.007+03:00

FORŢA KUNDALINI

2011-07-16T11:11:00.000+03:00

Apocalipsa se termină cu viziunea unei cetăţi celeste, Noul Ierusalim, a cărei pereţi, temelii, porţi sunt descrise de Sfântul Ioan Teologul. Prin acet oraş curge un fluviu: “Şi mi-a arătat un fluviu de apă vie, limpede ca un cristal, care ieşea din Tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. În mijlocul oraşului şi pe cele două maluri ale fluviului era Arborele Vieţii ce producea de douăsprezece ori fructe, dând fructul său în fiecare lună şi ale cărui frunze serveau la tămăduirea popoarelor.”
Cum se făcea că arborele se găsea pe ambele maluri ale fluviului? Dacă am înţelege lucrurile literar, această descriere nu are nici un sens. În realitate, acest arbore deasupra unui fluviu e un simbol; există în noi, şi fluviul, de asemenea, trece prin noi. Pentru că oraşul suntem noi; şi în centrul acestui oraş - în plexul solar - curge un fluviu cu un arbore al vieţii pe malurile sale. Plexul solar reprezintă arborele pe cele două maluri ale fluviului, dar de asemenea şi fluviul însuşi, această forţă, această vitalitate care circulă prin el. Şi unde sunt rădăcinile acestui arbore? Acestea sunt cele douăsprezece perechi de nervi şi de ganglioni dorsali: douăsprezece ramuri care produc douăsprezece fructe pe an. Aceste douăsprezece fructe sunt legate de cele douăsprezece semne ale zodiacului.
Să vedem acum proprietăţile acestor fructe. Primul fruct, (Berbecul) face omul activ, dinamic şi decis. Al doilea (Taurul), dă o mare sensibilitate, multă gentileţe şi bunătate. Al treilea (Gemenii), împinge la studiu, incită la a se interesa de tot şi de a călători. Al patrulea (Cancer), dă o mare mediumitate pentru a capta undele şi prezenţele cele mai subtile. Al cincilea (Leul), inspiră o mare nobleţe şi curajul necesar pentru a-i ajuta şi a-i salva pe alţii. Al şaselea (Fecioara), purifică şi curăţă. Al şaptelea (Balanţa), dă posibilitatea de a se uni la o cauză divină şi de a stabili în sine echilibrul cosmic. Al optulea (Scorpionul), luminează asupra morţii şi vieţii de apoi. Al nouălea (Săgetătorul), dă gustul întrebărilor filozofice şi religioase. Al zecelea (Capricornul) inspiră putere, autoritate pentru a domina pe alţii şi pe sine însuşi. Al unsprezecelea (Vărsătorul), dă sensul universalităţii, fraternităţii între naţiuni. Al doisprezecelea (Peştii), împinge la sacrificiu, la a suporta suferinţa şi chiar la a vedea partea bună şi a se veseli.
Iată calităţile fructelor acestui arbore al vieţii, care nu e altul decât Arborele Sefirotic de care vorbeşte Kabbala, cu sefiroturile: Keter, Hokmah, Binah, Hesed, Gebourah, Tipheret, Netzach, Hod, Iesod, Malkout. Kether e sămânţa care conţine toate posibilităţile arborelui; Hokmah, e sâmburele care care se divizează pentru a lăsa să iasă mica plantă: Binah; Hesed, este trunchiul; Gebourah, ramurile; Tripheret, mugurii; Netzach, frunzele; Hod, florile; Iesod, fructul; Şi Makout, sămânţa, care, plantată în pământ, va da un nou arbore. Aici, din nou, vedeţi o aplicaţie a legii: ce e jos e ca ce e sus, şi veţi înţelege de asemenea de ce Iisus a comparat Împărăţia lui Dumnezeu (Malkout) cu grăuntele de seneve, care e minuscul, dar devine un arbore mare, unde vin să se adăpostească păsările cerului.
Sfântul Ioan spunea că frunzele arborelui vor servi la tămăduirea popoarelor. Veţi vedea, nu numai fructele arborelui fac miracole, dar şi frunzele de asemenea, şi chiar şi rădăcinile.
Rădăcinile, înfipte în cele două maluri ale fluviului vieţii de care vorbeşte Sfântul Ioan, sunt deci ansamblul nervilor şi ganglionilor situaţi de o parte şi de alta a coloanei vertebrale. Coloana vertebrală leagă cerul şi pământul, cerul nostru şi pământul nostru. Izvorul fluviului se află pe culmea muntelui: “Fluviul, e spus, iese din Tronul Domnului”. Capul, e cerul şi pântecul pământul. Pe pământ arde un foc care provoacă din timp în timp erupţii violente vulcanice. Ori, acest foc se găseşte, de asemenea, la baza coloanei verticale. Acest foc subteran, legat de pântec şi de sex, este forţa Kundalini. Pentru moment, coloana vertebrală nu are la oameni decât funcţie anatomică şi fiziologică; puterea ei spirituală nu e trezită. Numai Iniţiaţii au reuşit să anime coloana lor vertebrală pentru o imensă muncă spirituală şi magică graţie trezirii forţei Kundalini.
Forţa Kundalini doarme la baza măduvei spinării, ea este mama care a creat universul, “cea mai puternică dintre forţe” cum o numea Hermes Trismegistul. O dată trezită, ea se poate dirija în sus, sau în jos. Dacă ea se dirijează în sus, fiinţa va beneficia de o mare dezvoltare spirituală, dar dacă ea se dirijează în jos, aceasta poate să antreneze rezultate foarte supărătoare. Acel care, fără a fi pur şi stăpân pe el, trezeşte forţa Kundalini, devine pradă unei pasiuni sexuale dezlănţuite, care-l antrenează cu o viteză vertiginoasă spre abis, şi unei ambiţii nemăsurate care îl face să se opună lumii întregi. De aceea este de sfătuit discipolii să nu fie tentaţi să trezească forţa Kundalini înainte de a fi lucrat asupra purităţii şi smereniei. Pentru că această forţă, cea mai puternică dintre toate, poate la fel de bine să distrugă decât să creeze. În realitate, Kundalini poate fi trezită la mai multe nivele: putem să o trezim de şapte ori pentru că ea doarme şapte somnuri, ea e ascunsă sub şapte învelişuri ale materiei.
Într-un anume fel, e uşor să trezeşti Kundalini, dar unde şi cum să o dirijezi e mult mai dificil şi e chiar esenţialul. Direcţia pe care o va lua Kundalini nu depinde de voinţa omului, ci de calităţile şi virtuţile sale. Când şarpele Kundalini se trezeşte, el se îndreaptă spre partea care îi oferă hrană. Dacă partea inferioară îi oferă această hrană, acolo se îndreaptă, şi totul e pierdut, e prăpastia, adevărata prăpastie. În timp ce dacă şarpele e atras de partea superioară, el se îndreaptă în sus.
Urcarea forţei Kundalini se face prin canalul Sushuma situat în interiorul măduvei spinării. De o parte şi de alta a canalului Sushuma, cele două canale Ida (polarizat negativ şi legat la Lună) şi Pingala (polarizat pozitiv şi legat de soare) se ridică într-o mişcare de spirale întretăiate. Curentul Ida ajunge la nara stângă şi curentul Pingala la nara dreaptă. De aceea, exerciţiile de respiraţie sunt considerate ca cele mai eficiente pentru a provoca trezirea forţei Kundalini.
Pentru că, astupând nara dreaptă, aspiraţi aer prin nara stângă, produceţi astfel un curent care trece prin canalul Ida. Acest curent traversează şi centrul unde doarme Kundalini, centrul Muladhara, şi produce vibraţii uşoare care tind să o trezească un pic. Astupând nara stângă, aspiraţi aer prin nara dreaptă, curentul va trece prin canalul Pingala, şi el, de asemenea, va da câteva impulsuri forţei Kundalini. Şi aşa mai departe... Deci, practicând în fiecare dimineaţă exerciţiile noastre de respiraţie, puteţi, încet, să treziţi forţa Kundalini. Dar nu trebuie prelungite aceste exerciţii.
Când eram în India, am auzit vorbindu-se de tot felul de metode pe care le foloseau yoghinii pentru trezirea Kundalini. Unele erau incredibile, până la introducerea unui fir de argint într-un loc pe care nu am să-l numesc. Unii făceau toate nebuniile pentru trezirea acestei forţe!
Cel mai bun sfat de dat Occidentalilor este de a nu fi tentaţi să trezească Kundalini, ci de a trăi o viaţă pură, în acord cu legile divine. Ea se va trezi atunci când va veni momentul, nu trebuie grăbit acesta. Orice alt fel de a proceda e riscant, pentru că această forţă e asemenea unui foc, care poate face ravagii distrugând unele organe ale corpului. Când totul se desfăşoară natural, fără şocuri, omul se trezeşte în armonie la conştiinţa lumii divine.
... Eu simt în voi o imensă dorinţă de a face eforturi pentru a ajunge la această trezire a conştiinţei. Puteţi începe lucrul, dar trebuie să fiţi foarte prudenţi, foarte raţionali, şi să nu vă lansaţi fără o direcţie, dacă nu, riscaţi să vă dezechilibraţi, să vă distrugeţi. Deci, nu vă grăbiţi, aceasta va veni cu blândeţe, încet-încet. Tot ce avem aici ca exerciţii, practică, sunt exerciţii din yoga, care vă vor permite într-o zi să treziţi forţa Kundalini. Mulţi cred că pentru a găsi spiritualitatea adevărată trebuie să meargă în India, dar trebuie de asemenea să ştie că învăţământul Fraternităţii Albe Universale, care e adevăratul învăţământ a lui Cristos, ne aduce o yoga modernă, adaptată Occidentalilor.
Înţelepţii Indiei spun că înainte de trezirea şarpelui Kundalini yoghinul trebuie să-şi elibereze canalul central, Sushuma. Printr-o viaţă pură, prin exerciţii potrivite, el curăţă acest canal. Această curăţire e necesară pentru că, odată cu trezirea şarpelui Kundalini, el începe să activeze întreaga viaţă psihică a omului; este un foc aşa de intens, care arde tot. De aceea drumul său trebuie să fie eliberat de toate impurităţile şi obstacolele, pentru ca el să poată trece rapid, fără stricăciuni pentru om şi să atingă centrul coronal, chakra Sahasrara.
Şi ce spune Iisus în Evanghelii? “Străduiţi-vă să intraţi prin poarta strâmtă”, sau “Mai repede trece o cămilă prin urechile acului decât un bogat prin poarta Împărăţiei Cerurilor” (pentru comentarii asupra acestor versete, a se vedea “Un nou înţeles al Evangheliilor - colecţia Izvor). Aceste două fraze au o semnificaţie foarte profundă: ele arată că într-adevăr canalul central e aşa de îngust, încât forţa care aduce iluminarea nu poate să treacă dacă fiinţa nu e pură. Dacă aveţi prea multe lucruri în buzunare, nu puteţi băga mâinile, trebuie să vă debarasaţi de toate acestea. Vedeţi, yoghinii Indiei, Evangheliştii spun aceleaşi adevăruri. Ei bine, acestea sunt adevărurile pe care le aprofundăm în Învăţământul Fraternităţii Albe Universale.

Papa Ratzinger și Darwin

2011-07-06T20:47:00.003+03:00

Suveranul Pontif a declarat că există dovezi ştiinţifice substanţiale ce confirmă teoria evoluţiei. Într-o întrunire pe care a avut-o cu un grup de 400 de preoţi, Papa Benedict al XVI-lea, aflat la sfîrşitul vacanţei petrecute în nordul Italiei, a ţinut să abordeze subiectul dezbaterilor aprinse care au loc în unele ţări, în special în SUA şi Germania, între susţinătorii teoriei evoluţiei şi cei ai creaţionismului, concept teologic potrivit căruia sufletul fiecărui individ provine, prin creaţie nemijlocită, de la Dumnezeu. “Cele două sînt prezentate ca alternative care se exclud una pe alta. Această ciocnire de idei este absurdă pentru că există multe dovezi ştiinţifice în favoarea evoluţionismului, care apar ca o realitate pe care trebuie să o vedem şi care ne îmbogăţesc înţelegerea vieţii”, a declarat Papa.

Teoria evoluţiei nu răspunde tuturor întrebărilor şi nu îl exclude pe Dumnezeu, adevăratul motiv pentru care Biserica Romano-Catolică mai speră să poată propăvădui apariţia vieţii pe Pămînt prin origini divine. “Teoria Evoluţiei nu răspunde marii întrebări filozofice: de unde vin toate acestea?”, a continuat Benedict al XVI-lea. “Putem vedea astăzi că omul îşi poate distruge fundamentul existenţei sale, acest Pămînt. Nu putem face ce vrem cu acest Pămînt al nostru, cu ce ne-a fost încredinţat… Pămîntul ne vorbeşte, iar noi, dacă vrem să supravieţuim, trebuie să-l ascultăm, pentru a-i descifra mesajul”, a atras atenţia Suveranul Pontif.

Comunismul creștin

2011-07-05T19:47:00.006+03:00

COMUNISMUL CRESTIN-Karl Kautsky

KARL KAUTSKY

Isus ca rebel

2011-07-05T07:08:00.011+03:00

ISUS CA REBEL-Karl Kautsky

KARL KAUTSKY

Un model pentru noi toţi :revoluţia paşnică din Islanda

2011-06-28T11:17:00.004+03:00

Andres Bisonni şi terapia cu Sfântul Duh

2011-06-25T19:26:00.002+03:00

Dr. Ihaleakala Hew Len şi terapia iertării

2011-06-08T13:41:00.003+03:00

In urma cu doua decenii, un psiholog hawaiian surprindea lumea stiintifica
cu ceea ce am putea numi, pe buna dreptate, un miracol.

Spitalul de Stat din Hawaii se confrunta in acel moment cu probleme deosebit de grave in sectia bolnavilor psihici care comisesera crime abominabile. Violenta
acestora era atat de mare incat, desi purtau catuse la maini si la picioare, personalul medical se simtea serios amenintat de acestia, iar cei mai multi psihologi clinicieni obisnuiau sa-si dea demisia dupa aproximativ o luna de lucru cu acest gen de pacienti. In ciuda avertismentelor colegilor bine intentionati, care incercau sa-l convinga sa nu lucreze intr-un astfel de loc, fiindca asta echivala cu o sinucidere in plan profesional.

Ddr. Ihaleakala Hew Len a acceptat totusi postul. Si atunci au inceput sa apara miracole. Dupa numai cateva luni, s-a dovedit ca in cazul multora dintre acesti pacienti nu mai era nevoie de catuse. Dozele medicatiei au scazut simtitor la majoritatea pacientilor si chiar s-au sistat in cazul unora. Dupa patru ani, pavilionul a trebuit sa fie inchis din lipsa de pacienti violenti.

Partea cea mai interesanta este ca in acesti patru ani dr. Len nu a vorbit
cu nici unul dintre temutii sai pacienti. Mai mult, nici macar nu i-a vazut! Cerintele sale la ocuparea postului de psiholog clinician au fost de a i se oferi un birou si acces la dosarele criminalilor spitalizati.

"Tot ce a trebuit sa fac a fost sa lucrez asupra propriei mele persoane" a
declarat ulterior dr. Len.

"Daca vrei sa vindeci pe cineva, inclusiv pe un criminal bolnav psihic, o poti face vindecandu-te pe tine."

In prezent trecut de 70 de ani, dr. Len a ajutat cu succes de-a lungul
carierei sale, folosind aceasta metoda pe mii de persoane, lucrand inclusiv
cu grupuri din cadrul unor organizatii internationale prestigioase precum
UNESCO si Natiunile Unite.

Dr. Len detine un doctorat in psihologie obtinut la Universitatea din Iowa , Statele Unite, dar el atribuie remarcabilul sau succes ca psiholog clinician practicilor de vindecare traditionale invatate de la Morrnah Nalamaku Simeona, o femeie kahuna.

Metoda este extraordinar de simpla, atat de simpla incat mintea noastra,
fascinata de complex si maestra in a complica masiv si inutil lucrurile, are impulsul de a o respinge imediat.

Lumea este o reflectare a gandurilor noastre.

Noi cream lumea prin gandurile noastre. Tot ceea ce suntem, tot ceea ce se intampla in viata noastra reprezinta o consecinta a gandurilor noastre.

In cuvintele lui Morrnah Simeona, lumea este o reflectare a ceea ce se intampla in interiorul nostru. Daca ne confruntam cu o problema, trebuie sa cautam
cauza in noi insine, nu in factorii exteriori.

Daca o persoana ne agreseaza, este util sa ne amintim ca ceilalti sunt o
oglinda pentru noi si ca agresivitatea respectivei persoane nu este decat
proiectia in exterior a propriei noastre agresivitati refulate.

Daca seful ne spune ca nu suntem suficient de buni pentru postul pe care
il ocupam, atunci vorbele lui nu sunt decat o reflectare a ceea ce noi
insine gandim in sinea noastra despre noi.

Daca ne imbolnavim, este bine de stiut ca, trupul este o casa pentru ganduri:
cauza imbolnavirii rezida in negativitatea unui gand, intr-o eroare de judecata.

"Nu-i nimic in neregula cu erorile de judecata", declara cu umor dr. Len.

"Te pot omori, asta-i tot."

In viziunea unui kahuna, mintea este asemeni unei gradini, iar gandurile
asemeni unor seminte. Ele incoltesc si dau roade. Trebuie sa avem grija ce
ganduri plantam in mintea noastra, caci, inevitabil, vom culege ceea ce am
semanat.

Vestea buna este ca orice stres, dezechilibru sau boala pot fi corectate lucrand asupra ta. Nu este nevoie sa cauti raspunsuri sau ajutor in afara ta. Si nimeni nu iti poate oferi informatii mai relevante decat cele pe care le poti obtine singur cautand in tine insuti, sustine Morrnah Simeona.

Pentru kahuna, circumstantele exterioare sunt un barometru al nivelului
nostru de constiinta.

Starea de sanatate sau de boala, prosperitatea sau pauperitatea, succesul sau esecul nostru ori al celor din jurul nostru reflecta nivelul de constiinta la care am ajuns.

Cand judec o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele".

Cream lumea prin gandurile noastre, iar pentru kahuna aceasta nu este o metafora. Este o realitate.

In viziunea lor, care este comuna cu cea a tuturor religiilor, Dumnezeu a creat fiinte perfecte, dar noi nu mai putem sa vedem acest lucru, fiindca intre ceea ce exista in realitate si ceea ce vedem se interpune gandul.

Noi nu mai vedem ce exista in realitate, noi nu ne vedem decat propriile
ganduri.

"Lumea este ceea ce credem ca este", afirma Serge Kahili King,
doctor in psihologie si o autoritate internationala in materie de huna.

Psihologia moderna tinde sa ajunga la aceleasi concluzii, de vreme ce
afirma ca oamenii nu reactioneaza la evenimentele in sine, ci la propria
lor perceptie asupra evenimentelor.

Mai mult, studiile arata ca oamenii tind sa se conformeze perceptiilor altor oameni. Altfel spus, daca spunem in mod repetat unui copil ca este rau, el va ajunge sa se comporte ca atare. Daca unui angajat i se lauda in mod repetat performantele, chiar daca acestea nu sunt tocmai grozave, el va ajunge sa lucreze din ce in ce mai bine.

In limbajul unui kahuna, acest fenomen se exprima in felul urmator:
daca eu gandesc intr-un anumit fel despre o persoana, acea persoana devine un "ostatic al gandurilor mele".

Asta inseamna ca el tinde sa se conformeze perceptiei mele si, mai devreme sau mai tarziu, se va comporta in asa fel incat sa-mi confirme perceptia mea despre el.

Prin urmare, actele unei persoane sunt o consecinta a ceea ce gandesc despre acea persoana si trebuie sa-mi asum responsabilitatea pentru acest lucru. De aceea, a nu judeca este singura atitudine corecta vizavi de o alta persoana.

Daca este ceva de corectat, spun kahuna, atunci acest ceva reprezinta
erorile noastre de gandire. Asa stand lucrurile, atunci poate ca nu ar
trebui sa ne mire foarte mult ca dr. Len si-a vindecat pacientii lucrand
doar asupra lui insusi.

Ce a facut exact doctorul Len pentru a-si vindeca pacientii?

"Am repetat incontinuu:
Imi pare rau. Te rog, iarta-ma",
a declarat senin dr. Len. "Asta-i tot" .

De-a dreptul socant! Banuiesc ca doctorului Len ii place sa socheze, sa surpinda printr-o lovitura puternica si neasteptata rutina noastra mentala.

El spune ca oamenii, in special vesticii, gandesc prea mult. Mai exact, sunt prinsi in rutina unor programe care ruleaza inconstient. Contrar a ceea ce gandim noi, el sustine cu tarie ca intelectul nu poate rezolva problemele.

Cred ca Einstein ar fi fost de acord cu el, din moment ce a declarat ca
"o problema nu poate fi rezolvata la nivelul de gandire care a generat-o".

De aceea, nu trebuie decat sa constientizezi problema pe care o resimti la
nivel fizic, emotional, mental etc., apoi sa incepi sa iti purifici gandirea, care a atras problema, printr-un proces de cainta si iertare.

"Imi pare rau. Te rog, iarta-ma. Imi pare rau pentru ca te-am facut
ostatic al gandurilor mele si fiindca,
prin negativismul gandurilor mele,
ti-am influentat in mod distructiv
comportamentul. "

Asa este in crestinism: ruga trebuie precedata de cainta si de cererea iertarii.

Asta este ceea ce poate face constientul: sa se caiasca si sa ceara iertare.

Restul este treaba supraconstientului, el este armonizatorul, vindecatorul.

Suntem prizonierii propriei minti si nu putem evada folosindu-ne tocmai de minte, temnicerul insusi.

Acest proces poate fi folosit in cele mai diverse situatii: cand suntem
bolnavi, cand cineva apropiat este bolnav, cand ne confruntam cu probleme
profesionale, financiare, sentimentale etc.

Daca problema tine de sanatate, atunci putem spune corpului:
"Imi pare rau ca ti-am facut rau prin gandurile mele negative. Te rog, iarta-ma".

Si repetam acest lucru cu sinceritate pana problema dispare.

Daca copilul are probleme la scoala, putem repeta mental:
"Imi pare rau ca ti-am creat aceste probleme prin gandurile mele. Te rog, iarta-ma".

Este esential ca trairea sa fie autentica, iar cererea de iertare sa fie pe
deplin sincera.

Consecinta imediata este un sentiment de iubire, iar dr. Len si Morrnah Simeona declara ca acesta este un semnal ca vindecarea a inceput.

Accesul la miracol, si implicit, la supraconstient nu este posibil decat atunci cand reincepem sa privim lumea prin ochii unui copil.

E vorba despre redescoperirea inocentei, nu despre cultivarea infantilitatii.

Problema adultilor este ca si-au pierdut inocenta, dar si-au accentuat infantilitatea prin evitarea sistematica a asumarii responsabilitatii.

Kahuna afirma ca, reinstaurand inocenta - starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal - viata noastra se poate schimba radical: renuntam la a ne complica viata inutil si ne redobandim bucuria de a trai, devenim mai creativi, ne adaptam mai suplu si mai eficient schimbarilor; iar calitatea relatiilor noastre se imbunatateste semnificativ.

In loc de concluzie

Un medic din Statele Unite ale Americii, dr. Ira Byock, a lucrat foarte
mult cu bolnavi in faza terminala si a descris experientele si concluziile
sale in doua carti devenite best-seller- uri. Una dintre ele se numeste "The
Four Things that Matter Most" si se refera la cele mai frecvente declaratii
pe care bolnavii le fac celor apropiati pe patul de moarte.

Acestea sunt:

IARTA-MA !
TE IERT!
MULTUMESC !
TE IUBESC!

Dr. Ira Bylock considera ca nu trebuie sa ajungem pe patul de moarte pentru
a folosi aceste declaratii care, in opinia sa, au un potential imens in a ne vindeca relatiile si in a ne transforma profund viata.

--
Mircea PITARU

Statistici...

2011-05-14T22:14:00.002+03:00